6,807 matches
-
a fost o datăun timp când El nu era, și: El nu era înainte de a fi fost născut”<footnote Ibidem, 1, 17 PG, XXVI, col. 45 D-col. 48 AB. footnote>.c) Veșnicia Fiului lui Dumnezeu este cerută și de veșnicia Sfintei Treimi. Altfel ar trebui să se admită că Sfânta Treime a apărut întimp sau, în orice caz, că nu este fără de început. Căci dacă Logosul nu există din eternitate dimpreună cu Tatăl, atunci Treimea nu esteeternă, ci a existat
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
El nu este asemănător Lui (Tatălui) în neschimbabilitatea Lui?... Totuși, acela care a vă-zut pe Fiul a văzut pe Tatăl... Așa este deci neschimbat (Logosul),Chipul lui Dumnezeu cel neschimbător. Căci «Iisus Hristos esteacelași și ieri și azi și în veșnicie»” (Evrei 13, 8)<footnote Contra arienilor, I, 35-36 PG, XXVI, col. 84 AC-85AB. footnote>.e) Numirile de „viață” și „înțelepciune” date Fiului cuprind șiele ideea veșniciei Lui, alături de Tatăl. Dacă Dumnezeu este izvorul înțelepciunii și este numit așa, după cum se
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
lui Dumnezeu cel neschimbător. Căci «Iisus Hristos esteacelași și ieri și azi și în veșnicie»” (Evrei 13, 8)<footnote Contra arienilor, I, 35-36 PG, XXVI, col. 84 AC-85AB. footnote>.e) Numirile de „viață” și „înțelepciune” date Fiului cuprind șiele ideea veșniciei Lui, alături de Tatăl. Dacă Dumnezeu este izvorul înțelepciunii și este numit așa, după cum se spune la Ieremia:„Pe Mine M-au părăsit, Cel ce sunt izvorul apei celei vii” (2, 13),din aceasta rezultă pe drept cuvânt că viața și
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
într-Însul suntem; și Unul este Domnul IisusHristos, prin Care sunt toate și noi printr Însul” (I Corinteni 8, 6)<footnote Ibidem, I, 19 PG, XXVI, col. 49 C - 52 AB. footnote>. 6. Divinitatea Fiului, deci omousia cu Tatăl, implicit veșnicia Lui,rezultă necesar și din aceea că nu poate fi considerat ca aparținândlumii, întrucât lumea este făcută prin El (Cuvântul), iar atunci El în-suși nu poate fi socotit ca aparținând lumii. Cine adică se încumetăsă susțină că Acela prin Care
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Tatăl, numai că El nueste numit Tată”<footnote Ibidem, III, 4 PG, col. 328 C-329 AB. footnote>. Tatăl este în chip esențial Tată și, așa fiind, naștedin eternitate în chip necesar pe Fiul, fără împărțire sau despărțire.Născut din veșnicie, Fiul este cu necesitate din ființa Tatălui(ejl thî" oujsiva" touî patrov") <footnote Această expresie, care există în Simbolul niceean și e echivalentă cu oJmoouvsio" twî/ patriv, se bucură de o atenție deosebită din partea Sf. Atanasie celMare, ea constituind condamnarea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
prin care vorbește Duhul Sfânt, care poate primi și tălmăci gândurile dumnezeiești, ca o ființă care constituie obiectul grijei speciale a lui Dumnezeu și e atât de prețioasă pentru Dumnezeu și aptăpentru El, că Dumnezeu Însuși Se face om pentru veșnicie”<footnote Pr. Prof. D. Stăniloae, „Noțiunea Dogmei”, în Studii Teologice, Nr. 9-10, 1964,p. 559. footnote>. În în-vățătura despre mântuirea omului este inclusă astfel lucrarea întregiiSfintei Treimi. Sublinierea necesității Tainei Botezului ca taină a nașterii înHristos nu infirmă credința și
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Teologul, traducere din greacă,introducere și note de Pr. prof. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, București, 1983,p. 157. footnote>. Viața însă și este o alergare în vederea dobândirii cununii mântuirii. Este o călătorie prin valurile tot mai agitate ale lumii, către tărâmul veșniciei. Iar viața viitoare, fericită sau tristă, este inaugurată de însuși actul morții fizice, prin care apunem lumii acesteia trecătoare, născându ne, însă, vieții veșnice. Părinții îmbunătățiți ai Filocaliei au primit descoperirea a multedin tainele acestei vieți veșnice, unele dintre ele
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
care apunem lumii acesteia trecătoare, născându ne, însă, vieții veșnice. Părinții îmbunătățiți ai Filocaliei au primit descoperirea a multedin tainele acestei vieți veșnice, unele dintre ele urmând a fi prezentate și în rândurile ce urmează. Momentul morții biologice - început al veșniciei Pentru credința răsăriteană, moartea nu este un fiasco, un sfârșittragic și iremediabil al vieții, un eșec existențial, asemenea unui zidimpenetrabil, dincolo de care nu există nimic sau cel mult întunericși vid spiritual, ci este asemenea unei porți mari, prin care fiecaredintre
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
moartea biologică i-a aflat în păcate grele și nepocăite), asceții filocalici fac referire la o moarte a celor drepți și o moarte care îi află nepregătiți pe cei păcătoși. Starea în care ne aflăm înmomentul morții este capitală pentru veșnicie și, din acest motiv,întreaga spiritualitatea ortodoxă ne recomandă să pregătim acestmoment, prin fapte bune și prin pocăință, „cât este ziuă” (Ioan 9, 4),adică din timpul vieții în trup. Scrierile acestor mari nevoitori creștini sunt pline de îndemnurimorale de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de păcat, moarteade fiecare clipă și de fiecare ceas constituie ceea ce Sfinții Părinținumesc „filosofia vieții”. Printr-o astfel de cugetare mântuitoare,ce trebuie să se permanentizeze în viața duhovnicească, creștinulîși pregătește „răspuns bun la Înfricoșătoarea Judecată” și își asigură, pentru veșnicie, fericirea comuniunii cu Dumnezeu și cu „prie tenii” Săi. Cuviosul Isaia Pusnicul, descriind bucuria sufletului celui dreptîn clipa despărțirii de trup, arată că „la ieșirea lui din lumea aceasta,va face să meargă înaintea lui lucrarea lui și se vor
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
urmând ca după învierea de obște, atuncicând vor redobândi trupurile, păstrând în ele însele corporalitatea, dar fiindcopleșite de elementul spiritual, însuși chipul raiului și al iadului să se prefacă,astfel încât să poată primi fiecare dintre ele pe „locuitorii” lor pentru veșnicie. footnote>.La cei sfinți, la deschiderea cărților conștiinței, va străluci Hristos, Cel prezent în chip tainic în sufletul lor, a Cărui prezență misticăei au făcut o eficientă prin împlinirea poruncilor și lucrarea virtuților<footnote Sfântul Simeon Noul Teolog, op. cit., p.
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
mai citate autorități în opera teologică maximiană<footnote Lars Thunberg, Omul și cosmosul, traducere de Prof. Dr. Remus Rus, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1999, p. 16. footnote>. După șase secole de la trecerea în veșnicie a Sfântului Grigorie de Nyssa, Sfântul Simeon Noul Teolog (944-1022), făcând referire învățătura Părintelui nyssean despre epectaze, doctrina tinderilor înainte, sau a progresului perpetuu în virtute și cunoașterea lui Dumnezeu, într-unul din imnele sale, scrie: „Când beau, atunci însetez
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
până în perioadele moderne. Ce ar trebui să simt? Ce obțin? întrebă el nedumerit. Ar trebui să te simți o persoană plină de toate comorile umanității. Comori pe care nu ți le poate lua nimeni niciodată. Vor fi ale tale pentru veșnicie. Ar trebui să te simți ca un zeu ce posedă aceste lumi, ce posedă cunoașterea diversității și evoluției umanității. Aaaa!... exclamă Noel. Ar putea fi parte integranta a acelui ideal faustic din înțelesurile moderne, ce reprezintă idealul uman de a
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
cunoașterii cosmice (Sia). Faraonii Egiptului, înțelepți, au cooperat spiritual și profitabil cu acești zei concentrând și ilustrând povestea creatoare a lumii într-o epocă, rămasă vie în istorie. Schimbând fața solului și a așezărilor, egiptenii au contemplat și cerul și veșnicia. Efemerul, accidentalul n-a constituit o preocupare expresă pentru egipteni. Natura imuabilă în esența ei i-a îndârjit timp de optzeci de secole să se opună mișcării universale, prin nemurire, prin supraviețuire. Prin apariția morții, egipteanul intră în adevărata viață
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cunoștințe-știință, cum vom întâlni la greci, la șerpii lui Asklepios. Faraonii egipteni utilizau cobra emblematică și cea precosmogonică. Aceasta din urmă simboliza timpul, întinderea, lunecarea, aparenta somnolență și mișcarea bruscă a lui, dar mai semnifica și ananta, absența timpului sau veșnicia, cum scrie Eminescu în Scrisoarea I: Acestor contrastante accepții privind mitul șarpelui în antichitate, și unele întâlnite și la șarpele egiptean Kneph, considerat divin și binevoitor, li se mai adaugă dragonii chinezi: balaurii folclorici, șarpele casei-prezent în mitologia africană dar
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
le îmbracă teatrul în Franța, în Germania și în Italia, o înrudire veritabilă le unește. Pretutindeni doctrina referitoare la imitarea Anticilor este respinsă definitiv. Cultului rațiunii îi succede cel al emoției. Regulile sunt înlăturate în numele libertății artei. Perimată, noțiunea de veșnicie a Frumosului este detronată de visul pentru un teatru național în care o societate își va citi identitatea prezentă, adică în care clasa în evoluție, burghezia, se va putea privi. Interesul pentru ceea ce este particular depășește căutarea a ceea ce este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
gustul publicului Revendicând, cu două secole înainte de Hugo, libertatea scriitorului față de modele, Lope de Vega vrea să elibereze teatrul de canoanele antice și să-l adapteze gustului publicului din vremea lui. Regulile nu pot fi imuabile. În fața neoplatonicienilor care afirmă veșnicia Frumosului, el îi subliniază relativitatea. Tirso de Molina, moștenitor direct al lui Lope, dovedește o mare admirație pentru acest autor care, abandonând tradiția, a permis comediei să fie "mai frumoasă și mai interesantă (mas hermosa y entretenida)" decât era în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unei sănii pe omătul moale. Dangătul lui vestea mai departe, liniștit, sărbătoarea de a doua zi... Sf. Ioan Înainte mergătorul și Botezătorul Domnului. Se împlinise un an de când le-a călcat pragul. În raclă, Axinia își începuse lungul somn al veșniciei... Patru lumânări, de ceara galbenă, sfârâiau în jurul raclei; ea parea că doarme cu lumânările la căpătai. Lângă raclă, Anton neclintit, ca o statuie, de o zi și o noapte stătea cu ochii țintă pe chipul moartei... nu-și putea dezlipi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-se toată fața de recunoștința pentru tatăl ei, și rămase așa, îndelung cu ochii pe mormânt. Deși părea liniștită, în ochii ei lucea o văpaie de mistuire lăuntrică. Acolo, sub movilița de pământ, năpădită de bălării... acolo, își dormea somnul veșniciei mama ei. Prezența ei, pe acest pământ, a fost scurtă ca un fulger. Pâlcul de salcâmi se clătină în răstimpuri, încet-încet. O mare liniște curgea prin ea, ca un râu de câmpie. În genunchi, cu mâinile pe mormânt murmură...- Mamă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în sfârc, cu tristețe, dar și cu bucurie în ochi, gândindu-se la anii tinereții lor și la tânăra mlădiță a satului, acești flăcăi de nădejde. „Satu‟ va dăinui în veci“, murmură un bătrân, strivind o lacrimă în colțul ochiului. „Veșnicia la sat s-o născut!.. da, da..!“ și oftând se întoarse în crâșmă să-și stingă oful. Ciubotele flăcăilor tropăiau greu și înfundat, prin colbul de pe toloacă, iar fetele săltau gingaș, abia atingând pământul. Dar, cel mai cu foc juca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Din ciclul: Copil curajos. Când nechează-i...fioros! Mi-e frică să merg călare! Dacă mă aruncă jos? -Fiule-i...căluț de mare! UNUI DON JUAN EPITAF Femei? A avut...o mie! Niciuna nu l-a ținut! Asta-l ține-o...veșnicie, Are coasă și cuvânt! CUM ARATĂ ȘI CUM...E? -E frumoasă? Genul meu? -Frumoasă? E...răpitoare! Mi-a răpit din portmoneu, Banii și-o brățară mare! PRIMUL MINISTRU ÎMPARTE POSTURI Post la ,,omul potrivit’’ Tainic, se-mpărțeau ast’noapte, La
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
visele frumoase atunci când închidem ochii ne mistuim printre copacii osteniți de prea multă verticalitate vântul suflă șoptit fără să tulbure bucuria tăcută de sub pleoapele noastre este o lume mai bună acolo propun să ne mutăm în ea va fi ușor veșnicia nu verifică niciodată pașapoartele din când în când în semn de aducere aminte ne vom strecura pe la colțurile ochilor pentru a hrăni viețile lăsate în urmă cu lacrimi de fericire 26 aprilie 2011 Rugăminte sărută-mi sufletul în el se
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
încă de la naștere ei nu mor niciodată uneori se înalță umbra unei gheare deasupra mulțimilor răsună împușcături iar carnea lor este sfințită prin plumbi oamenii aceștia iartă de dincolo de moarte iar ultimul lor drum înseamnă de fapt doar reîntoarcerea în veșnicia din care au venit pentru a ne binecuvânta 1 mai 2011 La beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea În căutarea propriilor tăceri Ce vremuri ciudate, ce vremuri prostești, Te cauți pe tine, uitând cine ești, Pornit către moarte, cu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
până la urechi pe un pod înalt (suspendat între maluri nevăzute) sub care curge năvalnic ultimul fluviu al lumii în timp ce iubita îți mușcă lobul urechii și aduce un alt univers mai aproape de tine prin cuvinte 12 mai 2011 Liniștea de la capătul veșniciei... alunecau fâșii de cer pe umerii calzi părul tău foșnea ca o pădure provocator enigmatic insinuant îmi treceam degetele prin el haiducind tăcut fără să fluier a libertate în spate meu se prăbușea veșnicia lamă de jungher ascuțită mă rodeau
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
12 mai 2011 Liniștea de la capătul veșniciei... alunecau fâșii de cer pe umerii calzi părul tău foșnea ca o pădure provocator enigmatic insinuant îmi treceam degetele prin el haiducind tăcut fără să fluier a libertate în spate meu se prăbușea veșnicia lamă de jungher ascuțită mă rodeau cariile timpului fiecare an însemna un geamăt duceam pe trup semnele îndepărtărilor repetate de mine însumi ai fi putut să îmi ghicești vârsta dacă numărai cicatricele apoi am simțit cum veșnicia căpăta contur și
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]