10,670 matches
-
zona Mării Negre. Rusia a anexat fostul teritoriu al Hanatului Crimeei, inclusiv fortărețele de la Kerci și Yenikale, plus o fîșie de-a lungul Mării Negre cuprinsă între rîul Bug și fluviul Nipru. Hanatul a fost declarat independent, un statut care îl făcea vulnerabil penetrării și eventual anexării în cele din urmă de către Rusia. Acesteia i se acordau și mari privilegii comerciale, deosebit de important fiind dreptul de liberă navigație pentru navele ei comerciale în Marea Neagră și prin Strîmtori. Marea Neagră, care fusese anterior un lac
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
atingerii unor obiective diplomatice. Harta 18. Strîmtorile Dată fiind rivalitatea dintre puteri, mai ales datorită conflictului dintre Rusia și Marea Britanie, Strîmtorile turcești au căpătat o importanță majoră (vezi harta 18). Se admitea la modul general că Imperiul Otoman era extrem de vulnerabil la atacuri din afară. Constantinopolul, capitala lui, situat în golful Cornul de Aur și Marea Marmara, putea fi cucerit fie de pe uscat, fie de pe mare. Armele moderne erau în măsură să distrugă lucrările defensive datînd încă de pe vremea Bizanțului. În
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și o lărgire a dreptului de vot au dus deci la schimbări nesemnificative în domeniul metodelor politice tradiționale. Deși Othon era orice, numai un conducător tiranic nu, el își cîștigase mulți dușmani prin deceniul al șaptelea. Punctul lui cel mai vulnerabil era faptul că nu avea copii. Mai rău, nu exista nici un candidat serios la tron. Constituția stabilea clar că următorul conducător trebuia să fie ortodox. Frații lui Othon nu erau prea entuziaști să-și schimbe credința sau să-și pericliteze
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
asta e o problemă pe care trebuie să insist, de unde acuitatea asta a mea în a observa toate detaliile? Din lipsă mai întâi. Presupun. Din instinct de conservare. A trebuit să mă apăr toată viața. Am fost o ființă slabă. Vulnerabilă. Orice om întâlnit era un posibil agresor, care să-și râdă de mine că nu înțeleg din prima ce boscorodește. Să vd, să intuiesc. Dacă sunt agresivi sau inofensivi. Care-i unul și care-i celălalt. De aceea a trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
însurătoarea. Ce i-o fi trebuit și lui, om serios? „2.Vreau să mor, vreau să mor/ În brațe la tine.“ Suferă Puiu de nu se mai oprește. Doar suferința e compatibilă cu un suflet de artist. Suflet de turturel vulnerabil. Totuși, sfârșitul tragic prefigurat se contramandează, pentru că următoarea piesă se cheamă pur și simplu: „3. Pe mine și pe Mărie/ Nu e om să nu ne știe.“ Nu putem să nu-l felicităm pe Puiu că în sfârșit s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și demnitate în lumea pulberilor stelare. Plecarea tatălui nostru m-a răscolit cumplit, am plâns, m-am zbătut, însă prin exemplul fratelui meu, am reușit să-mi redirecționez trăirile, patimile, nevoile și emoțiile. Uneori îi surprindeam discret momentele sale ușor vulnerabile, niciodată afișate, nicidecum romanțate. I-am surprins de câteva ori lacrimile și spasmele în somn, aceeași tăcere și liniște cum numai la tata văzusem. Adi a suferit mult în tăcere, s-a retras oarecum în matca sa personală și i-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cu ideea absurdă că fusese ridicat nevinovat de acasă și azvârlit aici, în lumea asta de o cruzime sălbatică, unde viața lui nu prețuia nici cât o ceapă degerată, unde în orice clipă era posibil să-și găsească sfârșitul, mai vulnerabil decât o gâză, dar nu putea accepta în ruptul capului că bruta aia îi spărsese ochelarii. Apoi frigul, mizeria fizică l-au doborât: inima și creierul parcă i-au amorțit, nu mai era capabil să se gândească la nimic, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tovarășului Cameniță datele de care avea nevoie. Care sunt defectele lui Boromir: bețiv, afemeiat, leneș, măcinat și de-un ulcer, cam bătrân, plictisit - cu atâtea pe cap, gândul lui nu mai avea cum să stea la idealurile revoluției comuniste. Deci - vulnerabil. Apoi, tot șeful Securității i-a pus la dispoziție lista completă cu dușmanii lui Boromir și cum pot fi ăștia întărâtați. În fine, Novăceanu a urzit, împreună cu Cameniță însuși (pe care-l admira sincer și-n care vedea viitorul șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
raportare la oameni. Pe vremea aceea, contam mai mult pe intuiții. Mai târziu, m-am întrebat ce motive ar fi avut un om cu o judecată sănătoasă să se facă profesor de socialism științific. Și am conchis că numai persoanele vulnerabile în privința caracterului optau pentru o profesie bazată de la un cap la altul pe minciună și resemnare. Cei ce se știau refuzați de toate profesiile pe care le-ar fi dorit, oportuniștii și tâmpiții. Profesorul nostru de socialism științific avea câte ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ce bolnav de cărți am fost decenii de-a rândul, cum strângeam tot ce puteam să aduc acasă, cum mi-am ridicat biblioteci până sus, în tavan, pe toți pereții odăii, unde luptam cu mine însumi scriind, și cât de vulnerabil deveneam în zilele când nu veneam acasă cu tașca plină de hârtie tipărită. Ar trebui să fac ceva cu rafturile astea pline de cărți din jurul meu, fiindcă nu mai umblu de ani buni în ele și sigur n-o să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai mult pentru el: „Din cauza lozincii“. De ce le e milă săracilor de bogați Mama spunea: „Săracu’ Matache, e putred de bogat!“. Ea nu-i căina astfel pe toți avuții, ci numai pe cei pe care averea îi făcea atât de vulnerabili, încât săracii trebuiau să aibă milă de ei. Singurul obez pe vremea foametei din 1947 era morarul Matache. La câți lihniți vedeam zilnic, era normal să cred că morarul cel sferic avea să explodeze. Și că de aia spunea mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
seamă, se purta rezervat, asculta ce spun ceilalți și era vădit emoționat când i te adresai. Politica fusese combustibilul care-l ținuse important și sigur pe sine. Cei zece ani de absență din prim-planul hărțuielilor pentru putere îl făcuseră vulnerabil. Ar trebui să spun „cei numai zece ani“, întrucât un deceniu nu-i un veac, dar în politică și un an de absență te scoate din ecuația imaginii. Ca și ziarele care, dacă se duc în jos, nu mai pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a fost asasinat În piața centrală din Cuzco, din ordinul viceregelui Toledo. Un deal stîncos, Înalt de peste 100 de metri, se termină brusc, părînd că ar plonja În rîul Vilcanota. Fortăreața se odihnește În vîrful acestuia și singura ei latura vulnerabilă, legată prin cărări Înguste de munții vecini, este păzită de paveze din piatră ce Împiedică accesul oricărei forțe invadatoare similară ca putere cu apărătorii. Partea de jos a construcției are un scop pur defensiv, zonele mai puțin abrupte se Împart
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de paveze din piatră ce Împiedică accesul oricărei forțe invadatoare similară ca putere cu apărătorii. Partea de jos a construcției are un scop pur defensiv, zonele mai puțin abrupte se Împart În douăzeci de nivele ușor de protejat, atacatorul devenind vulnerabil În fața unui contraatac din orice parte. Partea de sus a fortăreței este locul unde stau soldații și este Încoronat de un templu unde probabil că se depozita prada, sub forma unor obiecte din metale prețioase. Din toate acestea nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o importanță minoră. Machu Picchu este inexpugnabil pe două din părțile sale, apărat de un hău ce te aruncă 300 de metri În jos pînă la rîu și de un defileu Îngust ce face legătura cu „muntele tînăr“; cea mai vulnerabilă latură poate fi apărată de pe o succesiune de terase, transformînd orice atac Împotriva ei Într-o treabă extrem de dificilă, În timp ce Înspre fața fortăreței Machu Picchu, indicînd aproximativ către sud, fortificațiile Întinse și Îngustarea naturală a culmii dealului reprezintă un pas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
este lucrul cel mai sigur și mai necesar pe care îl posezi. și de care gura dispune gratis și fără să-l fi învățat conștient. Limba maternă este instantaneu și necondiționat prezentă, la fel ca propria-ți piele. și tot atât de vulnerabilă ca aceasta, atunci când alții o nesocotesc, o desconsideră sau chiar o interzic. Nu-i e ușor celui care a nimerit, ca și mine în România, din satul dialectal cu un adaus de precară germană literară de școală, în limba națională
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
rând. Eternitatea colectivă a clicii de la putere știa de existența morții, în fața căreia te prezinți individual și pe picior de egalitate cu „pedestrimea“, și era vădit că faptul n-o lăsa indiferentă. Ea se cocoșa umilită în acest unic punct vulnerabil al puterii ei, în care nu mai existau nici un fel de deosebiri între eroii socialiști și dușmanii statului și fiecare era chemat în instanță pe cont propriu, fără ca nici un Marx și Lenin, nici un Honecker și Mielke 1 să te mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sau șapte strofe, capul îți răsuna ca de hârtoapele dintr-o șosea. Sufeream de o greață a rimelor. Abia mai târziu am citit rimele austere, retractile ale lui Theodor Kramer 1 și Inge Müller2. Simțeam în ele o pulsație stăpânită, vulnerabilă, de parcă felul acesta de a rima făcea să-ți zvâcnească răsuflarea în cutia tâmplelor. Poeziile lor m-au subjugat, le știam pe de rost cu zecile, fără să le fi învățat vreodată dinadins. Ele priveau îndeaproape viața mea, da, asta
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
refuzat-o. Și prietenii mei Marius Chivu și Laura Albu lescu au vrut să facă o carte interviu. Nu i-am luat în serios. R.P. Mă bucur că m-ați luat pe mine. Presupun că v-a impresionat aerul meu vulnerabil. A.R. De ce nu „aerul duhovnicesc“? Doamna Si mona Sora, la a cărei părere țin foarte mult, m-a anun țat, în tr-o notă din Dilema veche, că mi așteaptă me moriile. Doamna Ecaterina Oproiu, o admirabilă jurnalistă din trecut
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și soluții care să mă indispună și să-mi clatine și mai tare încrederea în mine. Nu mă iubesc tocmai din pricina com plexelor și susceptibilităților mele, precum și a nevoii avide de confirmări din afară. Orgoliu am cât cuprinde, dar e vulnerabil și se lasă foarte ușor rănit. Mai mult decât toate premiile și distincțiile pe care le-am primit, mai mult decât zecile de recenzii favorabile mă încântă aprecierile cititorilor necunoscuți, ale oamenilor de pe stradă. Dau un exemplu. Cu câtva timp
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
rămân amintirile calde, luminoase. E-adevărat însă, un mariaj de șase decenii înseamnă concesii reciproce, ba chiar compromisuri. Nu te poți regăsi mereu în celălalt. Nu-ți poți identifica identitatea ta cu identitatea lui. Noi doi ne cunoșteam reciproc punctele vulnerabile și în ele ne înțepam cu sadism. Șase decenii înseamnă accese de nervi, accese de independență, de gelozie, de temeri, de frustrări, probleme financiare, cicăleli (soțul meu mi-a scris odată în Statele Unite că-i era dor de „cățăreala“ mea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
la sport, în Brașov, și noi purtam niște chiloți negri, tetra, cu elastic în jurul celor două găuri prin care ne băgam picioarele. Maioul, tot tetra, era roșu. Costumul era respingător, indecent cumva, pentru că era urât. Ne dezgolea și ne făcea vulnerabili într-o vreme în care corpurile noastre deveniseră și așa niște carcase destul de deconcertante, căci erau în formare. Unde mai pui că, nu știu de ce, în sala de sport intram cu picioarele goale, nu în pantofi de sport. Poate ca să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de ce Holderlin l-a iubit atît pe Ahile. Silueta sculptată În lut ars de Tanagra e a unui luptător beat de amor propriu și trufaș. Stă În dreapta zeiței Atena, umflîndu-și pieptul spre Agamemnon. Din fericire, știm că are un călcîi vulnerabil. Ahile e un zeu cu o rană omenească; o rană care schimbă o nemurire goală cu o moarte plină de vitejie. Prin contactul cu apa Styxului, el a fost Înveșmîntat la naștere cu o armură nevăzută. Apa morții l-a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de pe țărm și după ce noi n-o vom mai vedea. Zeii trebuie să ne fie recunoscători că există Nemurirea noastră sau neființa noastră i-ar omorî pe ei. Dar veți vedea. CÎnd vor obosi statuile, vor obosi și zeu.) Călcîiul vulnerabil i-a dat lui Ahile și o posibilitate de a-și explica trufia. De fapt, trebuie să spun că nu-mi place acest erou. E prea impulsiv și violent pînă la ferocitate. Îmi place numai rana lui, În care mă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și așteaptă să-l Întîlnim. Atunci Încă nu bănuiam foarte multe altele. De pildă, grija necesară pentru felul cum ne risipim această unică viață. Încă n-am pronunțat cuvîntul destin. Sa surîd? Știu prea bine că acesta e un subterfugiu vulnerabil. Și dacă pe zei i-am stîrnit prin cuvinte, nu Înseamnă că propriile noastre cuvinte ne omoară. Prefer să stau cu ochii deschiși În soarele care-mi strivește pleoapele. Căci știu, de asemenea, că toate trădările s-au plătit pînă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]