58,220 matches
-
Pe 6 februarie, Divizia a 28-a s-a mutat spre est spre canalul Ron-Rin pe flancul sudic al Corpului XXI SUA, încheind acțiunile acestei divizii la bătălia din Punga Colmar. Pe 3 februarie, Divizia a 12-a blindată a înaintat spre sud traversând liniile Diviziei a 28-a de infanteriei și având ca obiectiv realizarea joncțiunii cu Corpurile I franceze și divizarea Pungii Colmar. Brigada blindată B a cucerit un cap de pod la Sundhoffen () iar Brigada blindată de rezervă
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
sud traversând liniile Diviziei a 28-a de infanteriei și având ca obiectiv realizarea joncțiunii cu Corpurile I franceze și divizarea Pungii Colmar. Brigada blindată B a cucerit un cap de pod la Sundhoffen () iar Brigada blindată de rezervă a înaintat pe drumul dintre Colmar și Rouffach (). A doua zi, Brigada blindată A a cucerit Hattstatt () de pe drumul Colmar-Rouffach, dar înaintarea Brigăzii de rezervă a fost blocată de defenisvia germană. Pe 5 februarie, Brigada blindată A a intrat în Rouffach și
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
aflate încă sub controlul german. Curățarea acestei regiuni a fost încheiată pe 3 februarie. A doua zi, Corpul I francez a traversat râul Thur și, în fața unei rezistențe slabe a germanilor, Divizia a 4-a montană marocană a reușit să înainteze până în suburbiile sudice ale comunei Rouffach. Cernay, acbandonat de germani, a fost ocupat de aliați în aceeași zi. A doua zi, Divizia marocană a făcut joncțiunea cu Divizia a 12-a blindată la Rouffach, iar Divizia a 9-a de
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
I blindată au ajuns pe malurile Canalului Ron-Rin, la est de Ensisheim. Brigada de cavalerie ușoară colonială și Regimentul al 151-lea de infanterie au eliminat ultimele elemente germane din Pădurea Harth pe 8 februarie, iar Divizia I blindată a înaintat spre sud spre capul de pod german de la Chalampé. În aceeași zi, elemente avansate ale acestei divizii au făcut joncțiunea cu unitățile Diviziei a II-a blindată franceză. În această perioadă, liniile germane tot mai subțiate de pe malul vestic al
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
sens, el a întreprins două expediții militare împotriva triburilor Abo, la Douala și Kpe (Bakwiri) pe Muntele Camerun. În perioada 1896-1897 a fost atașat în calitate de observator militar, în expediția Dongola a armatei anglo-egipteane împotriva tribului Mahdi. În 1897 a fost înaintat la gradul de căpitan și numit atașat militar la Constantinopol. În această calitate a participat în calitate de observator la războiul turco-grec (1897) și a fost responsabil de pregătirea vizitei în Palestina a împăratului Wilhelm II din 1898, pe care l-a
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
militar la Constantinopol. În această calitate a participat în calitate de observator la războiul turco-grec (1897) și a fost responsabil de pregătirea vizitei în Palestina a împăratului Wilhelm II din 1898, pe care l-a însoțit ca aghiotant. În 1898 a fost înaintat la gradul de maior iar în 1901 a fost mutat la Statul Major General. În ianuarie 1902 a fost numit comandant de batalion în "Regimentul de Grenadieri "Regele Friedrich Wilhelm IV."" În 1905 a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
În 1898 a fost înaintat la gradul de maior iar în 1901 a fost mutat la Statul Major General. În ianuarie 1902 a fost numit comandant de batalion în "Regimentul de Grenadieri "Regele Friedrich Wilhelm IV."" În 1905 a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel și transferat la statul major al "Regimentului 39 Pușcași", din Dusseldorf. La 21 martie 1908 a fost avansat la gradul de colonel și numit comandant al "Regimentului 15 Infanterie "Prințul Frederick de Olanda"". La 27 ianuarie
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
al II-lea, în timpul vizitei sale în "hanseaticul oraș liber Lübeck" din 09 august 1913. La mobilizarea declanșată de izbucnirea Primului Război Mondial, Morgen a fost numit comandant al "Diviziei 3 Rezervă", la 2 august 1914. La 19 august 1914 a fost înaintat la gradul de general-locotenent, la Danzig. Divizia condusă de Morgen a făcut parte din compunerea Armatei 8, având un rol important în câștigarea Bătăliei de Tannenberg (26-31 august 1914), precum și a primei Bătălii de la Lacurile Mazuriene (9-14 septembrie 1914). La
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
august 1918 a fost mutat pe frontul de vest unde a preluat conducerea "Corpului XIV Rezervă". După război și-a prezentat demisia din armată, care i-a fost acceptată începând cu 9 ianuarie 1919. Pe 11 februarie 1920 a fost înaintat la gradul de general de infanterie, cu efect de la 9 ianuarie 1919. Intrat începând cu 1904 în rândul nobilimii din Prusia a rămas și după 1918 un convins susținător al monarhiei și Casei de Hohenzollern. Și-a manifestat dezacordul față de
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
flancul stâng al Armatei 9, făcând față cu succes atacurilor forțelor române. Pe când asigura flancul drept al Grupului Kühne în bătălia de la Târgu Jiu, în noiembrie 1916, Grupul de cavalerie Schmettow, acum format din Diviziile 6 si 7 Cavalerie, a înainta în Muntenia spre Craiova . La inceputul lunii decembrie grupul a participat la Bătălia pentru București și, de asemenea, a luat parte la cucerirea Bucureștiului. Comandamentul Corpului de cavalerie a fost transformat la 11 ianuarie 1917 în "Comandamentul General 65" (tip
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
instanță militară germană. La 19 iulie 1904 demisionează din calitatea de membru al curții de justiție și simultan cu avansarea la gradul de colonel, preia comanda "Regimentului 126 Infanterie „Marele Duce Friedrich de Baden”". La 18 august 1908 a fost înaintat la gradul de general-maior și numit la comanda Brigăzii 54 Infanterie din Ulm. Odată cu promovarea la gradul de general-locotenent la 21 aprilie 1911, a fost numit comandant al "Diviziei 26 Infanterie". Un an și jumătate mai târziu, la 21 septembrie
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
jumătate mai târziu, la 21 septembrie 1912, a fost numit guvernator la orașului Ulm. La mobilizarea declanșată de izbucnirea Primului Război Mondial, von Gerock a fost numit comandant al "Diviziei 54 Rezervă" la 25 august 1914, iar pe 30 august a fost înaintat la gradul de general de infanterie și numit, începând cu 11 septembrie 1914, la comanda Corpului XXIV Rezervă. A condus corpul în luptă pe frontul de vest în bătălia de la Lille (26-28 octombrie 1914) și în prima bătălie de la Ypres
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
și grupul de ex-comuniști începuseră să poarte discuții privind formarea unei majorități parlamentare, iar Vlad Plahotniuc afirma atunci că susține ideea de a fi creată o platformă social-democrată majoritară în Parlament. Pe 13 ianuarie 2016 majoritatea parlamentară nou-formată l-a înaintat pe Vlad Plahotniuc la funcția de prim-ministru, însă, Președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a respins candidatura lui cu motivația că „"există suspiciuni rezonabile că domnul Vladimir Plahotniuc nu întrunește criteririle de integritate necesare desemnării sale în funcția de prim-ministru
Legislatura 2014-2018 (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/334270_a_335599]
-
alegeri anticipate din 2010 iarăși a fost ales în funcția de deputat, în parlamentul de Legislatura XIX (2010-2014). În 2010 Muntean a devenit secretar executiv al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova. La 3 februarie 2012 Vladimir Voronin a declarat că va înainta candidatura lui Muntean la președinția PCRM la următorul congres al partidului. În vara anului 2014, Iurie Muntean a fost exclus din Comitetul Executiv al PCRM, apoi și din funcția de secretar executiv al partidului, ca în data de 23 decembrie
Iurie Muntean () [Corola-website/Science/334301_a_335630]
-
și în ziua de 22 al patrulea cel mai mare oraș al Austro-Ungariei a fost recucerit. Cu această pierdere, care a însemnat că mare parte din Galiția a revenit sub control austriac, liniile s-au stabilizat în sud. Pătrunderea a înaintat maxim circa , reducând ieșindul polonez la circa ⅓ din dimensiunea sa antebelică. Încercând să salveze forțele rusești de la pierderi grele, și să câștige timp necesar pentru acumularea masivă de industrii de război în țară, "Stavka" rusă a hotărât să evacueze treptat
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
rute prin sud (care avea să fie construită de în 1881/1883). Un scop secundar era și reconcilierea conflictelor de frontieră ivite între SUA și Mexic în urma tratatului de la Guadalupe Hidalgo, care pusese capăt Războiului Mexicano-American din 1846-1848. Pe măsură ce se înainta în epoca căilor ferate, oameni de afaceri din Sud considerau că o cale ferată care să lege Sudul cu Coasta Pacificului va extinde oportunitățile de afaceri. Ei considerau că topografia porțiunii de la sud de granița inițială până la ceea ce atunci era
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
negocieri, Santa Anna a optat pentru pachetul de 15 milioane de dolari. Pierce și cabinetul său au început să dezbată tratatul în ianuarie 1854. Deși erau dezamăgiți de cât teritoriu obținuse și de unii din termenii tratatului, ei l-au înaintat Senatului la 10 februarie. Gadsden a sugerat însă că senatorii din Nord vor bloca tratatul pentru a refuza Sudului construcția căii ferate. Deși semnat de Pierce și de Santa Anna, tratatul trebuia să fie ratificat cu votul a două treimi
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
Este posibil ca un al doilea obiectiv să fi fost executarea unei manevre de ocolire prin flanc a frontului german. Obiectivele tactice inițiale ale americanilor au fost cucerirea orașelor Schmidt și Monschau. Într-o a doua fază, aliații doreau să înainteze spre râul Rur ca parte a Operațiunii "Regina". "Generalfeldmarshall" Walter Model urmărea să blocheze pentru multă vreme atacul aliaților. Dacă el s-a implicat destul de puțin în coordonarea luptelor de la Arnhem, el s-a interesat zilnic asupra situației din Hürtgen
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
prin care se încerca deplasarea. În aceste condiții, reaprovizionarea trupelor aflate în poziții avansate sau evacuarea răniților era grea, sau chiar imposibilă. Situația grea a atacatorilor nu a fost depășită nici în zilele care au urmat. Pe 16 octombrie, frontul înaintase cu mai puțin de 3 km, dar cu costul pierderii a 4.500 de militari. Pe 16 octombrie, în zonă a fost adusă Divizia a 28-a de infanterie americană, care trebuia să înlocuiască trupele epuizate și cu efectivele împuținate
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
de infanterie americană a fost oprit în înaintare după ce a întâlnit un câmp de mine nesemnalizat pe hărți. Mai apoi, regimentul a devenit ținta atacurilor de artilerie și a contraatacurilor germane. După două zile de lupte, americanii au reușit să înainteze doar o milă, iar regimentul american și-a oprit înaintarea datorită pierderilor foarte mari. Regimentul al 112-lea de infanterie americană a atacat Vossenack și înălțimile din apropiere, pe care le-a ocupat pe 2 noiembrie. Americanii au fost opriți
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
trecută din nou pe 21 noiembrie Corpului V, iar Divizia a 8-a de infanterie a atacat de-a lungul Văii Weisser spre Hürtgen. Regimentul 121 a întâmpinat o rezistență foarte puternică și, în ciuda sprijinului asigurat de blindate, americanii au înaintat cam 500-600 de metri zilnic. Hürtgen a fost cucerit pe 29 noiembrie, iar luptele au continuat la Kleinhau, cam 1,5 km mai la nord. Atacul final din Pădurea Hürtgen a fost dat la Langerwehe-Merode, în partea de nord-est a
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
contraatacul germanilor. În raportul zilnic al Înaltului comandament al Wehrmachtului ("Oberkommando des Heeres" (OKH)) din 27 noiembrie, era cosemnat în zona de pătrundere veche Langerwehe, inamicul (americanii) au cucerit teren. Elemente ale Diviziilor de infanterie americană 8 și 28 au înaintat mai târziu spre Brandenberg. Divizia a 28-a a suferit pierderi grele în pădurea Hürtgen, la fel ca Diviziile a 9-a și a 4-a de infanterie, care luptaseră mai înainte în regine. Pe 14 noiembrie, Batalionul al 2
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
infanterie americană, din cadrul căreia două regimente s-au predat practic fără luptă. În cele din urmă, germanii au cucerit controlul asupra drumului de importanță strategică și a rețelei de cale ferată de la [[Sankt Vith]]. Dar germanii nu au reușit să înainteze dincolo de acest oraș, Divizia a 7-a blindate americană, restul regimentelor Diviziei a 106-a de infanterie și unități din cadrul Diviziei a 28-a infanterie și Diviziei a 9-a blindate americane au rezistat pe pozițiile defensive din vestul localității
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
Diviziei a 28-a infanterie și Diviziei a 9-a blindate americane au rezistat pe pozițiile defensive din vestul localității. Germanii nu au reușit să cucerească orașul de importanță strategică [[Bastogne]] și au fost forțați să îl ocolească. Deși au înaintat până la câțiva kilometri de râul Meuse, atacul germanilor a fost în cele din urmă oprit pe linia defensivă asigurată de Divizia a 8-a de infanterie, Divizia a 104-a de infanterie, Divizia a 82-a aeropurtată și Divizia a
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
în 1940, a fost scos și adus de mama sa în București, în cripta familiei Tell de la Cimitirul Bellu. Tell a fost trimis la vârsta de 13 ani să urmeze Școala Militară din București (1859). După absolvirea studiilor, a fost înaintat la gradul de sublocotenent (10 iulie 1864), obținând un concediu spre a merge în Franța, la Politehnica din Paris, precum și la „Școala Specială de Artilerie și Geniu” ("École d'application de l'artillerie et du génie") din Metz, unde s-
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]