59,329 matches
-
diferiți oameni, ce anume îi face să acționeze, să se implice motivațional. Majoritatea analiștilor motivației sunt de acord cu faptul că motivația se referă la un ansamblu de forțe care provocă sau mobilizează individul în a se angaja într-un comportament dat. Aceste forțe sau motive pot fi intrinseci, ce țin de factori interni/ de personalitate (plăcere, provocare, curiozitate, nevoie de dezvoltare etc.) sau extrinseci, ce țin de factori externi/ de mediu (recunoaștere, recompensă, control, sancțiuni etc.) Beauvais și Scholl, într-
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
apreciată /gratifică de ceilalți, de membrii grupului, echipei din care face parte. El caută o validare externă a motivațiilor sale, fiind puternic orientat către alții (other directed) și tinde să adopte rolurile așteptate de grupul de referință punând în aplicare comportamente în acest sens și așteptând feedback din partea lor. În comportamentele sale profesionale, este motivat, mai întâi de a câștiga acceptarea din partea grupului (a fi aprobat și acceptat de ceilalți colegi și șefi) și apoi de a accede la un anumit
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
face parte. El caută o validare externă a motivațiilor sale, fiind puternic orientat către alții (other directed) și tinde să adopte rolurile așteptate de grupul de referință punând în aplicare comportamente în acest sens și așteptând feedback din partea lor. În comportamentele sale profesionale, este motivat, mai întâi de a câștiga acceptarea din partea grupului (a fi aprobat și acceptat de ceilalți colegi și șefi) și apoi de a accede la un anumit statut în cadrul grupului (a decide, conduce, a fi o parte
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
Ei abordează relații care implică schimb monetar cu ezitare, grijă și nervozitate. Exemplu item: Dau semne de nervozitate atunci când nu am destui bani. 6 CONCLUZII Motivația hedonistă este cea care determină indivizii să întreprindă acțiunile care le fac plăcere, rațiunea comportamentelor vine din interior. Acest angajat va fi motivat să lucreze și să facă performanță dacă îi place ceea ce face, dacă este captivat de sarcinile pe care le are de îndeplinit, dacă consideră că activitățile pe care trebuie să le întreprindă
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
care să conțină întrebări edificatoare pentru caracteristicile relației dintre români și bani. Extinderea lotului de subiecți din mediul bugetar și privat astfel încât să se acopere posturi și profesii cât mai diverse. Aplicarea unor alte scale care să măsoare credințele, valorile, comportamentele asociate banilor, pentru ca în final să existe un cadrul mai larg care să explice modalitatea de raportare a românilor la bani. 6.3 Concluzii generale În urma acestei cercetări putem afirma că sunt multe lucruri pe care banii le pot cumpăra
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
și indicații scenice / 63 3. Unitatea de acțiune / 65 4. Verosimilul intern / 70 4.1. Verosimilul acțiunii / 70 4.1.1. Refuzul miraculosului / 70 4.1.2. Adevărat sau verosimil / 72 4.1.3. Gustul publicului / 77 4.2. Credibilitatea comportamentului / 79 4.2.1. "Potrivirea" lor / 79 4.2.2. "Asemănarea" lor / 79 4.2.3. "Statornicia" lor / 81 4.2.4. "Caracterul ales" / 83 4.3. Verosimil și limbaj dramatic / 83 4.3.1. Versul în discuție / 84 4
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
emoții. Știu acest lucru, și oare cum l-aș putea trece cu vederea? Dar când un doliu ne lovește chiar pe noi, ai remarcat că încercăm senzația contrară, vreau să spun de a rămâne calmi și răbdători, convinși că acest comportament i se potrivește bărbatului, și că trebuie să o lăsăm femeilor pe cea pe care tocmai am lăudat-o? Am remarcat, zise el. Dar avem oare dreptate să aplaudăm, am întrebat eu, când vedem un bărbat căruia am refuza, ce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
plină de elocință". El trebuie să fie "asemănător", adică asemănător nouă, nici prea bun, nici prea rău, pentru ca să se opereze fenomenul de identificare. În sfârșit, el trebuie să fie "statornic", adică dotat cu o coerență internă. Un personaj al cărui comportament s-ar modifica fără motiv în decursul piesei nu ar fi convingător pentru public. Actele pe care le înfăptuiește nu trebuie să fie în contradicție unele cu altele. Această din urmă trăsătură nu va fi abandonată decât de Romantism, epocă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a-i număra printre prietenii săi pe cei mai mari creatori, în special pe Molière și pe Racine. 2. "Părțile integrante" Teoreticienii clasicismului disting, ca și Aristotel, șase părți constitutive sau "părți integrante" ale piesei de teatru. Acestea sunt "subiectul", "comportamentele", "sentimentele", "dicția", "muzica" și "decorațiunea teatrului", termeni ce corespund la Aristotel respectiv cu "subiectul", "caracterul", "gândirea", "expresia", "cântul", și "spectacolul". Aceste părți sunt numite "integrante", după cum explică Corneille în Discursul despre utilitatea și părțile poemului dramatic, căci ele se întâlnesc
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cele șase părți "integrante", Corneille, ca și Aristotel, preferă acțiunea, căreia îi consacră majoritatea reflecțiilor sale teoretice. "Dintre aceste șase (părți), numai în cazul subiectului buna sa constituire depinde propriu-zis de arta poetică: celelalte au nevoie de alte arte subsidiare. Comportamentele, de morală, sentimentele, de retorică, dicția, de gramatică, iar celelalte două părți își au fiecare arta lor, asupra cărora nu este nevoie ca poetul să fie instruit, pentru că el poate să fie înlocuit acolo de alții, ceea ce face Aristotel, care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
asupra cărora nu este nevoie ca poetul să fie instruit, pentru că el poate să fie înlocuit acolo de alții, ceea ce face Aristotel, care nu tratează despre ele." Corneille nu se ocupă de studiul celorlalte cinci părți ale piesei de teatru. "Comportamentele", subordonate acțiunii, "sentimentele" și "dicția" (stilul), care țin de morală 10 și de retorică, nu sunt pentru el decât ornamente asupra cărora nu i se pare necesar să teoretizeze. Ele nu constituie obiect al poeticii. După ce a rezumat cele trei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scopul nu a urmat drumul cel bun. Se vrea oare ca un întreg public să se înșele asupra acestui fel de lucruri, și ca nimeni să nu fie judecătorul plăcerii pe care o simte?" (scena VI)24 4.2. Credibilitatea comportamentului Ca și la Aristotel, personajul, în epoca clasică, este subordonat acțiunii. Coerența comportamentului său îi asigură verosimilul. Trei condiții, deja enunțate de Aristotel, și dezvoltate de Horațiu, sunt necesare pentru a satisface acest verosimil intern. Comportamentul trebuie să fie "potrivit cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
public să se înșele asupra acestui fel de lucruri, și ca nimeni să nu fie judecătorul plăcerii pe care o simte?" (scena VI)24 4.2. Credibilitatea comportamentului Ca și la Aristotel, personajul, în epoca clasică, este subordonat acțiunii. Coerența comportamentului său îi asigură verosimilul. Trei condiții, deja enunțate de Aristotel, și dezvoltate de Horațiu, sunt necesare pentru a satisface acest verosimil intern. Comportamentul trebuie să fie "potrivit cu firea", "asemănător" și "statornic"25. 4.2.1. "Potrivirea" lor În materie de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
24 4.2. Credibilitatea comportamentului Ca și la Aristotel, personajul, în epoca clasică, este subordonat acțiunii. Coerența comportamentului său îi asigură verosimilul. Trei condiții, deja enunțate de Aristotel, și dezvoltate de Horațiu, sunt necesare pentru a satisface acest verosimil intern. Comportamentul trebuie să fie "potrivit cu firea", "asemănător" și "statornic"25. 4.2.1. "Potrivirea" lor În materie de potrivire, teoreticienii clasicismului urmează fidel sfaturile lui Horațiu. Corneille reafirmă criteriile publicate în Epistola către Pisoni, conform cărora comportamentul, pentru a fi "potrivit
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
satisface acest verosimil intern. Comportamentul trebuie să fie "potrivit cu firea", "asemănător" și "statornic"25. 4.2.1. "Potrivirea" lor În materie de potrivire, teoreticienii clasicismului urmează fidel sfaturile lui Horațiu. Corneille reafirmă criteriile publicate în Epistola către Pisoni, conform cărora comportamentul, pentru a fi "potrivit", trebuie să fie conform cu vârsta personajului, sexul, condiția sa socială, țara sa de origine (sau, în termeni moderni, naționalitatea sa). "Poetul, scrie el în Discursul pentru Poemul dramatic (Le Discours du Poème dramatique), trebuie să considere
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vor trebui să-i urască, căci este o maximă de netăgăduit faptul că, pentru a reuși, trebuie să trezești interesul auditoriului față de actorii principali." Cât despre La Mesnardière, el își consacră integral cel de-al optulea capitol al Poeticii sale comportamentului, dezvoltând, mai pe larg decât Corneille, preceptele lui Horațiu. Celor patru criterii ale lui Horațiu, vârsta, sexul, condiția, apartenența geografică, ce asigură "potrivirea" comportamentelor, le adaugă "Situația actuală" (la "Fortune présente") a personajului, adică soarta fericită sau nefericită pe care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Cât despre La Mesnardière, el își consacră integral cel de-al optulea capitol al Poeticii sale comportamentului, dezvoltând, mai pe larg decât Corneille, preceptele lui Horațiu. Celor patru criterii ale lui Horațiu, vârsta, sexul, condiția, apartenența geografică, ce asigură "potrivirea" comportamentelor, le adaugă "Situația actuală" (la "Fortune présente") a personajului, adică soarta fericită sau nefericită pe care o cunoaște el și "pasiunile", "teroarea" și "compasiunea" pe care spectacolul destinului său i le provoacă spectatorului. La Mesnardière înțelege prin asta două emoții
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
le provoacă spectatorului. La Mesnardière înțelege prin asta două emoții tragice care sunt la originea catharsisului. "Pentru ca el (autorul dramatic) să nu se abată de la vreun punct de mare importanță, este mai bine să-i trasăm o Idee generală asupra comportamentului pe care trebuie să îl atribuie fiecărui tip de oameni și să-l învățăm să le găsească în primele șase izvoare; în Vârstă, în Pasiuni, în Soarta actuală, în Condiția de viață, în Națiune și în Sex." 4.2.2
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de oameni și să-l învățăm să le găsească în primele șase izvoare; în Vârstă, în Pasiuni, în Soarta actuală, în Condiția de viață, în Națiune și în Sex." 4.2.2. "Asemănarea" lor Pentru ca verosimilul acțiunii să fie asigurat, comportamentele trebuie să fie și "asemănătoare", adică, atunci când este vorba de personaje ilustre, istorice sau mitologice, în conformitate cu cele pe care ni le-a lăsat moștenire tradiția. Astfel, La Mesnardière scrie: "Cea mai importantă dintre Regulile pe care Poetul tragic trebuie să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de faimoase în Antichitate, încât, cu condiția să le cunoști, vei vedea foarte bine că le-am făcut așa cum poeții antici ni le-au transmis. De asta nu m-am gândit că mi-ar fi permis să schimb ceva din comportamentele lor. Singura libertate pe care mi-am permis-o, a fost să mai îmblânzesc ferocitatea lui Pyrrhus." Această fidelitate față de izvoare merge totuși mână în mână cu multe denaturări, cu condiția ca verosimilul să fie salvat și ca eroul piesei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vorbindu-se despre Andromaca nu o cunosc decât ca văduvă a lui Hector și ca mamă a lui Astyanax. Nimeni nu crede că ar trebui să iubească un alt soț, nici un alt fiu." 4.2.3. "Statornicia" lor În fine, comportamentul trebuie să fie "statornic". Personajul, pentru a fi credibil, nu trebuie să-și schimbe comportamentul fără motiv. O asemenea incoerență ar păta acțiunea verosimilului. "Rămâne să vorbim de egalitate, scrie Corneille în Discursul pentru Poemul dramatic, care ne obligă să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mamă a lui Astyanax. Nimeni nu crede că ar trebui să iubească un alt soț, nici un alt fiu." 4.2.3. "Statornicia" lor În fine, comportamentul trebuie să fie "statornic". Personajul, pentru a fi credibil, nu trebuie să-și schimbe comportamentul fără motiv. O asemenea incoerență ar păta acțiunea verosimilului. "Rămâne să vorbim de egalitate, scrie Corneille în Discursul pentru Poemul dramatic, care ne obligă să păstrăm personajelor noastre până la sfârșit comportamentele pe care li l-am dat la început: Servetur
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru a fi credibil, nu trebuie să-și schimbe comportamentul fără motiv. O asemenea incoerență ar păta acțiunea verosimilului. "Rămâne să vorbim de egalitate, scrie Corneille în Discursul pentru Poemul dramatic, care ne obligă să păstrăm personajelor noastre până la sfârșit comportamentele pe care li l-am dat la început: Servetur ad imum Qualis ab incepto processerit, et sibi constet."27 Corneille, cu spiritul de libertate care îl caracterizeză, subliniază totuși faptul că această prescripție nu are nimic absolut. Inconstanța, caracterul schimbător
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Corneille, cu spiritul de libertate care îl caracterizeză, subliniază totuși faptul că această prescripție nu are nimic absolut. Inconstanța, caracterul schimbător (isterie în termeni moderni), pot fi o trăsătură de personalitate. În afară de asta, un personaj este capabil să-și modifice comportamentul din cauza împrejurărilor fără să-și schimbe sentimentele în forul său interior din această cauză. "Inegalitatea, adaugă Corneille, poate intra acolo negreșit, nu numai când introducem persoane cu un spirit ușor și inegal, dar și atunci când, păstrând egalitatea în interior, oferim
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
egalitate în exterior, după caz." Pentru teoreticienii secolului al XVII-lea, nu poate fi vorba de adevărul personajului când aceste trei condiții, indispensabile păstrării verosimilului obișnuit, nu sunt îndeplinite. De aceea, personajul Ximenei, în Cidul, nu le apare credibil, căci comportamentul său nu este nici "potrivit", nici "statornic". El păcătuiește față de bunăcuviința internă. Chapelain, în Despre Poezia reprezentativă (De la Poésie représentative), definește buna creștere în funcție de coerența trăsăturilor de comportament ca "nu ceea ce este cinstit, ci ceea ce se potrivește persoanelor fie bune
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]