65,481 matches
-
încărcat o scoarță bună de iarbă. Ce plăcere! Tata nu putea uita că fusese declarat cel mai bun cosaș din Grumăzești. Coasa cânta și fluiera în brațele sale puternice, înaintând vijelios prin iarba crescută din belșug la capătul lanului. Ajuns acasă, a legat iepele la umbră sub vișin, le-a dat un braț de iarbă și a continuat să trebăluiască prin curte. Moș Danilov nu spunea nimic. Nu scotea o vorbă. Se uita cu plăcere la omul din curtea lui care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
grebleze, să măture etc. Într-un cuvânt, au convenit ca tata să se ocupe de estetica gospodăriei sale. Lucru pe care l-a acceptat bucuros. Iar mama nu avea motive să se opună mutării, fiind conștientă de ceea ce o aștepta acasă. Profitând de absența noastră, șobolanii au făcut dezastru. Începând de la baza pereților și până în mijlocul cămăruței, numai găuri peste tot. Erau niște mușuroaie mari cu pământ reavăn, umed, de parcă un batalion de cârtițe ar fi umblat flămânde în căutarea meniului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din toate puterile să atingă perfecțiunea. Îl făcuse meloman. Muzica era acum domeniul de activitate în care activa cu înfocare, sperând pe bună dreptate să-și cucerească un loc binemeritat în topul celor mai mari interpreți. A exersat mai întâi acasă, în cea mai deplină liniște și izolare. Cu urechea la aparatul de radio, cânta în același timp cu interpretul respectiv toate genurile de muzică: populară, ușoară, romanțe, operetă, operă etc. Când a considerat că perioada de ucenicie a luat sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
iertat-o în perfectă concordanță cu preceptele moralei creștine: "iartă și ți se va ierta" (Luca, 6:37). Am ajuns la moș Danilov. Ne-am luat rămas bun de la bătrânul cumsecade și inimos și, cu Miți de funie, am ajuns acasă. Toți eram deosebit de bucuroși. Tata a muls-o, iar mama ne-a servit în aceeași seară câte-o cană de lapte cald, minunat, marca "MIȚI". Laptele m-a uns la inimă. Privindu-mă cu duioșie, tata s-a aplecat puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
doi ani mai mare decât el, mă depășea în ceea ce privește robustețea și forța fizică, așa că atât părintele meu, cât și fratele îmi ajutau să-mi termin onorabil norma obligatorie. Urma a doua fază a acestei activități: încărcarea și transportul ciocălăilor până acasă. Operațiunea o făceam tot cu ajutorul dezinteresat a lui moș Danilov, care se atașase de familia noastră, apreciindu-l în mod deosebit pe tata pentru forța fizică, rapiditatea și priceperea la treburile gospodărești și în egală măsură pentru bunătatea și blândețea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
parte și de alta a atelajului, încărcam coșul cu ciocălăi și călcam din nou arătura proaspătă în care ni se înfundau picioarele, îl duceam și îl ridicam până ce ajungea în mâinile puternice ale tatei. După ce umplea căruța, tata o ducea acasă, o golea și apoi se întorcea la locul de muncă. În acest interval de timp, "echipa de încărcători" era liberă și se bucura de o pauză binevenită și binemeritată stând pe ciocălăii din grămadă adunați sub formă de piramidă, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de mâine, nimeni... Noi nu vom ști vreodată ce ne așteaptă mâine. Tu bucură-te astăzi! Atâta îți rămâne. Ia cupa și te-așează sub luna de cleștar, Căci mâine, poate luna te va căta-n zadar!" (Omar Khayyam) Ajunși acasă, mama ne-a încălzit apa să ne spălăm pentru a înlătura toată mizeria depusă pe noi la câmp, în timp ce tata a descărcat ultima căruță de ciocălăi și i-a dus-o lui moș Danilov. A adăpat iepele, le-a umplut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tata a descărcat ultima căruță de ciocălăi și i-a dus-o lui moș Danilov. A adăpat iepele, le-a umplut ieslea de coceni cu frunze lungi, proaspete și moi, apoi, mulțumindu-i proprietarului pentru ajutorul acordat, s-a întors acasă. Am luat cina împreună, după care noi, "echipa de încărcători", învinși de oboseală, "... am adormit pe laurii idilelor lui Teocrit" (Ion Minulescu) A doua zi, toți ciocălăii au fost cărați într-un spațiu acoperit având atribuția de șopron, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cathartic, purificator și răscolitor al discursului său, și-a luat bicicleta obosită peste măsură, îndreptându-se spre următoarea răscruce, în vederea energizării și purificării altor conștiințe prăfuite și anchilozate de starea de inerție prelungită. Într-un târziu, am ajuns și eu acasă cu gazul, tocmai când mama ieșise până-n uliță să vadă dacă nu vin. Unde-ai întârziat, Titi? Mamă, l-am ascultat pe toboșarul satului. Mi-a plăcut foarte mult, mamă... Nu știu dacă mama a fost mulțumită de răspunsul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se desfășurau oarecum pe un făgaș normal. Mama se ocupa de copii, iar tata mergea zilnic la muncă, fiind apreciat pentru priceperea și seriozitatea de care dădea dovadă la orice activitate ar fi fost solicitat. Se întorcea în fiecare seară acasă cu puținul pe care-l câștiga, oferindu-l mamei cu bucurie pentru bunul mers al gospodăriei. Aveam ambii părinți lângă noi, simțeam și vedeam la fiecare pas și în fiecare moment grija, protecția și dragostea permanentă a doi părinți model
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mult; prin urmare, de ce ne-am fi așteptat la o schimbare? Cu toate acestea, ea s-a produs brusc, dureros, pe nedrept, având consecințe incalculabile pentru familia noastră. Tata era la muncă; nici nu se punea problema să se deplaseze acasă pentru masa de prânz. Momentul când ne întâlneam cu toții era masa de seară. Întotdeauna bine dispus, atent, afectuos, avea pentru fiecare dintre noi un cuvânt de apreciere, făcându-ne să ne simțim siguri pe noi, apărați și ocrotiți. Știam că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mulțumesc din inimă! Și nana Floare i-a găsit de muncă. Pleca dimineața cu sufertașul gol, iar porția de seară n-o servea acolo, ci o ruga pe gazdă să i-o pună în sufertaș și o mâncam împreună, cu toții, acasă. Dar mama se deplasa din ce în ce mai greu și făcea cu anevoie față unor munci care solicitau mână de bărbat. Se apropia sorocul. Așa se face că sâmbătă seara, după întoarcerea de la muncă, a simțit primele simptome ale nașterii. Noaptea de sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
căruia nu va mai interpreta niciodată rolul eroinei principale de Mater genesis mamă născătoare. Punct. Cele două prietene și ajutoare de nădejde ale mamei erau la datorie: moașa supraveghea somnul lehuzei și al pruncului nou-născut, în timp ce nana Floare se dusese acasă pentru a-i pregăti mamei o supă caldă, să mai prindă puteri. Slujba se terminase și Mircea adusese cârdul de frățiori teafăr și nevătămat la "Villa rustica". În momentul când am intrat noi în cămăruță, mama, întinsă pe salteaua de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lovitură precum Alexandru Macedon. Dragii mei copii, acesta este frățiorul vostru cel mai mic pe care l-a adus barza în timp ce voi erați la sfânta biserică. Tatăl vostru s-ar fi bucurat la fel de mult ca voi dacă ar fi fost acasă. Dar toate sunt făcute după voia lui Dumnezeu; n-avem dreptul să spunem nimic. Este un copil vioi și sănătos; să-l iubiți și să vă iubiți unii pe alții ca niște adevărați frați, toată viața voastră cât veți trăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să vă iubiți unii pe alții ca niște adevărați frați, toată viața voastră cât veți trăi. Să-l iubiți pe tatăl vostru care o duce greu în închisoare, să vă rugați bunului Dumnezeu să-i dea drumul și să vină acasă cât mai degrabă; dar mai presus de toate să fiți cuminți și s-o ascultați pe mama voastră care numai pentru voi trăiește și muncește. Mai e ceva. Până când vom încreștina copilul, dându-i un nume în cadrul Sfântului Botez, vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fiind spuse, dosarul a rămas în pronunțare. S-a trecut la dosarul numărul doi. Titi și Țuki, la ce nume v-ați gândit voi? Mama, frățiorul pe care ni l-a adus barza este foarte supărat pentru că tata nu este acasă. Noi vrem să-i punem numele Baby și să-l facem să nu mai plângă. Da, mama, vrem să cânte, să fie vesel a adăugat Țuki. Și am început să cântăm amândoi cu toată puterea, spre a o convinge pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu îngrijorări de tot felul și neajunsuri materiale, pentru noi și pentru părinții noștri. Mulți dintre cei care proveneam de la țară, veneam la școală în costume naționale specifice elevilor și studenților din Bucovina. Cei de prin satele apropiate făceau naveta acasă, pește câmpuri, cu încălțăminte șubredă sau desculți. Alții stăteam la internat, mereu somați de către directorul internatului, să ne plătim taxele, cu care eram veșnic în restanta. Câte ștrengarii copilărești nu am făcut în acea perioadă... uneori escaladam în grupuri mici
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93314]
-
scăpat numai cu o muștruluiala. Am petrecut împreună cu Șir, cateva vacante de iarnă în internat, în camere înghețate și cu mâncare pe apucate. El fiind orfan, nu prea avea unde să se ducă în vacanță, iar eu nu puteam ajunge acasă, decât cu foarte mari cheltuieli, părinții mei fiind refugiați în celălalt capăt al țării, undeva în Banat. Într-o asemenea „vacanță”, am „sărbătorit” în internat revelionul jumătății de secol, (al anului 1950) împreună cu Șir și Brăvescu Ortiz, care a venit
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93314]
-
împreună cu Șir și Brăvescu Ortiz, care a venit să ne țină de urât. Odată, a dat peste noi bunul director Viforeanu, care locuia și el într-un spațiu, în internat. Ne-a întrebat ce facem acolo și de ce nu plecăm acasă. I-am răspuns că nu aveam bani pentru tren. A plecat fără să spună nimic și s-a întors în curând cu două foi de drum, pentru mine și Sirețchi, cu care puteam călători unde doream. I-am propus lui
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93314]
-
aveam bani pentru tren. A plecat fără să spună nimic și s-a întors în curând cu două foi de drum, pentru mine și Sirețchi, cu care puteam călători unde doream. I-am propus lui Șir să vină cu mine acasă, în Banat. A acceptat și am făcut împreună o călătorie lungă, până aproape de Lugoj, trecând prin București, atunci a călcat Șir pentru prima oara în București. Cine putea să-și imagineze că aici va petrece tot restul vieții... Dar pe
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93314]
-
la rândul tău, un om religios? Ca și cum nu ar fi suficient, ascult muzică religioasă în momentul în care scriu aceste rânduri. Mă întorc de la un grădinărit oarecare, undeva la granița dintre cantonul Geneva și Franța. În autobuzul care mă aduce acasă încet-încet (se oprește exasperant de des, din 200 în 200 de metri, iar un soi de scăriță hidraulică se coboară cu un fâss prelung la nivelul trotuarului, pentru ca pensionarii din zonă să poată urca fără probleme, dar operațiunea ia un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe neașteptate. O idee nu-mi dă pace: colegii mei occidentali din Geneva erau acolo să se instruiască, să aibă un CV mai bun, o bază mai bună de plecare în carieră. Noi, românii, stăteam cu un ochi la întoarcerea acasă și la buzunarele goale, iar cu celălalt la biroul de plasare al universitații unde se afișau ofertele de lucru. Redescopăr cu oroare inventivitatea balcanică de sub centură a presei românești. Titlu de prima pagina: "Una este vrutul, alta este pututul". Pasaj
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
revistă, total necunoscută dincolo de perimetrul unde se răspândește fumul de mici din grădinile bucureștene... Manea auzită în Piața Obor, București: Nu da Doamne nimănui / Viața căpșunarului. Un căpșunar academic, asta am fost. Duminică după-amiaza, repet ritualul bine verificat al întoarcerii acasă, la București, după un sfârșit de săptămână petrecut la Ianca. Ca de obicei, personalul CFR din "Halta Ianca-Sat" ne înghesuie pe toți în două compartimente, în timp ce restul trenului este pe jumătate gol. Călătoresc împreună cu un cuplu de pastori neozeelandezi veniți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de pastori neozeelandezi veniți în "misiune" la frații din fosta raia a Brăilei. Regăsesc cu deliciu surâsul fals și vidat de orice semnificații al occidentalului, pe care îl credeam aproape uitat. Întreb în engleza mea aproximativă cum se vor întoarce acasă, la Antipozi. Îmi răspund calm: "back to Europe" (se refereau la aeroportul din Frankfurt!), de acolo zbor de 14 ore până la Tokio și așa mai departe, în total cam 28 de ore de zbor efectiv, dacă am înțeles eu bine
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
urmă, dar am ținut-o ascunsă pentru a o citi acum. Intră mult mai bine acum, în condiții date, de privare de libertate. 02 decembrie 1999 Am depus jurământul militar. Defilare, "masă festivă", pseudo-naționalism de circumstanță, părinți emoționați. Sunt iarăși acasă la București, liniște, doar basul profund după care am învățat să mergem în pas de gâscă timp de trei săptămâni îmi răsună încă în urechi. Nu știu cum pot să scriu despre "experiența" armatei. Cel mai bine a definit-o cred H.R.P.
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]