58,661 matches
-
modelul limbii latine și rafinamentul stilistic, poate fi considerat un precursor al lui Góngora. Poemul are 300 de strofe la care s-au mai adăugat 65 de către un necunoscut. Este un poem epic, vizionar în maniera lui Dante care descrie călătoria autorului la căminul Fortunei-zeita norocului/sorții- o călătorie în care este călăuzit de Divină Providencia, femeia care îi arăta poetului 3 roți ale norocului (prezentul, trecutul și viitorul). Aceste 3 roți sunt guvernate de către o anumita planetă. Fiecare roată este
Juan de Mena () [Corola-website/Science/334316_a_335645]
-
considerat un precursor al lui Góngora. Poemul are 300 de strofe la care s-au mai adăugat 65 de către un necunoscut. Este un poem epic, vizionar în maniera lui Dante care descrie călătoria autorului la căminul Fortunei-zeita norocului/sorții- o călătorie în care este călăuzit de Divină Providencia, femeia care îi arăta poetului 3 roți ale norocului (prezentul, trecutul și viitorul). Aceste 3 roți sunt guvernate de către o anumita planetă. Fiecare roată este alcătuită din 7 cercuri concentrice. În al 7
Juan de Mena () [Corola-website/Science/334316_a_335645]
-
folosit în colecții și antologii pentru un articol de ziar scris de Edgar Allan Poe și publicat pentru prima dată în ediția din 13 aprilie 1844 a ziarului "The Sun" din New York. Prezentat inițial ca o poveste adevărată, el detaliază călătoria de doar trei zile a europeanului Monck Mason peste Oceanul Atlantic în balonul cu gaz „The Victoria”. S-a dezvăluit mai târziu că era vorba de o farsă, iar povestea a fost retractată două zile mai târziu. Relatarea conține două capitole
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
de Sud (SUA), unde Edgar Allan Poe a locuit un timp. Povestirea cunoscută acum sub titlul de „” a fost publicată pentru prima dată în ziarul "The Sun" din New York. Articolul a oferit o relatare detaliată și foarte plauzibilă a unei călătorii de 75 de ore cu un balon cu aer cald mai ușor decât aerul efectuate de celebrul aeronaut european Monck Mason peste Oceanul Atlantic, împreună cu o diagramă și specificații tehnice ale aparatului. Edgar Allan Poe s-ar fi putut inspira, cel
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
Mason. Sosirea în insula Sulivan, lângă Charleston, Carolina de Sud, a domnilor Mason, Robert Holland, Henson, Harrison Ainsworth și alți patru, cu balonul dirijat „Victoria”, după o traversare de șaptezeci și cinci de ore de la un țărm la altul! Amănunte complete asupra călătoriei!!!”. O retractare a articolului a fost tipărită în numărul din 15 aprilie 1844 al "The Sun": Retractarea ar putea fi tradusă astfel în limba română: „Balonul - Rapoartele primite din sudul țării în ultima noapte de sâmbătă nu au adus o
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
țării în ultima noapte de sâmbătă nu au adus o confirmare a sosirii balonului din Anglia, ale cărui date au fost detaliate în suplimentul ziarului de corespondentul nostru, pe care îl considerăm a fi informat greșit. Descrierea balonului și a călătoriei au fost scrise cu migală și abilitate științifică pentru a obține publicitate și au fost citite cu mare plăcere și satisfacție. Credem fără nici un motiv că un astfel de proiect este imposibil”. Prima traducere în limba română a fost realizată
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
romanul "De la Pământ la Lună" al lui Jules Verne. Nu este greu de observat că scrierile lui Poe, publicate în Franța sub titlul "Histoires extraordinaires" (Povestiri extraordinare), au reprezentat unele dintre sursele de influență ale scrierilor din seria "Voyages extraordinaires" (Călătorii extraordinare) a lui Verne. Primul aparat de zbor mai ușor decât aerul care a transportat un om deasupra Atlanticului a fost dirijabilul britanic R-34, o copie directă a dirijabilului german L-33 (care s-a prăbușit în Marea Britanie în timpul Primului Război Mondial
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
„” (în ) este o povestire SF a scriitorului american Edgar Allan Poe, publicată pentru prima dată în ediția din iunie 1835 a revistei lunare "Southern Literary Messenger" cu scopul de a fi o farsă. Povestirea prezintă călătoria olandezului cu un balon cu aer cald în Lună. Ea reprezintă una dintre primele povestiri science-fiction publicate, data sa de apariție fiind considerată de numeroși exegeți ai genului ca fiind data de naștere a literaturii S.F. Poe a plănuit să
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
nu bănuiau care îi sunt intențiile - el se ridică în aer cu balonul și părăsește Pământul, cei trei creditori fiind uciși accidental de o explozie petrecută în timpul pornirii. El ia în balon o pisică și doi porumbei în scop științific. Călătoria durează nouăsprezece zile, iar narațiunea include descrieri ale Pământului din spațiu, precum și coborârea sa pe satelitul vulcanic. Călătorul descoperă că Luna este locuită de oameni mici de statură, urâți și fără urechi: "„(...) agățându-mă cu amândouă mâinile de plasă, abia
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
se restabilească o comunicare cu el. Povestea incredibilă prezentată în scrisoare este considerată de multă lume ca fiind o farsă, iar potrivit unor relatări Hans Pfaall și cei trei creditori ar fi niște bețivi ce tocmai se întorseseră dintr-o călătorie de peste mări, în timp ce omulețul fără urechi ar fi un pitic vrăjitor ce ar fi dispărut de câteva zile din vecinătatea orașului Bruges. Povestirea a fost publicată pentru prima dată în ediția din iunie 1835 a revistei lunare "Southern Literary Messenger
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
volumul "Tales of the Grotesque and Arabesque" (1840), fiind publicată mai apoi în mai multe antologii. Prima traducere în limba română a fost realizată de poetul și prozatorul Grigore Haralamb Grandea și publicată în foileton la mijlocul anului 1878, sub titlul „Călătorie în Lună”, în ziarul "Resboiul" din București (nr. 337—347, 26 iunie - 6 iulie 1878). Această traducere a mai apărut cel puțin o dată până la sfârșitul secolului al XIX-lea, în "Foaia populară" a lui Ilie Ighel Deleanu, la începutul anului
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
Această traducere a mai apărut cel puțin o dată până la sfârșitul secolului al XIX-lea, în "Foaia populară" a lui Ilie Ighel Deleanu, la începutul anului 1899, prefațată de următorul text: „începem cu numărul de azi publicarea unei foarte interesante nuvele: «Călătorie în lună», datorită penei eminentului scriitor american Edgar Poe. Dăm, conform tradițiunilor noastre, portretul și note biografice asupra acestui nuvelist.” O altă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Nemaipomenita întîmplare a unui anume Hans Pfaall
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
literatura S.F., scriind că narațiunile cu un subiect asemănător sunt considerate „mistificări” care „încearcă să pară verosimile prin amănunte științifice”. Într-o notă la „Hans Phaall”, Poe se referea la deosebirile dintre povestirea lui și alte lucrări care prezentau o călătorie imaginară în Lună: „În aceste diferite opuscule, scopul este întotdeauna satiric, tema o descriere a moravurilor lunare în raport cu ale noastre. Dar în nici un caz nu văd efortul de a face plauzibile amănuntele călătoriei însăși. Toți autorii par absolut ignoranți în
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
lui și alte lucrări care prezentau o călătorie imaginară în Lună: „În aceste diferite opuscule, scopul este întotdeauna satiric, tema o descriere a moravurilor lunare în raport cu ale noastre. Dar în nici un caz nu văd efortul de a face plauzibile amănuntele călătoriei însăși. Toți autorii par absolut ignoranți în materie de astronomie; în "Hans Pfaall", intenția este originală în măsura în care reprezintă un efort către verosimilitate în aplicarea principiilor științifice (atât cât o îngăduie natura fantastică a subiectului) la călătoria de la Pământ la Lună
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
a face plauzibile amănuntele călătoriei însăși. Toți autorii par absolut ignoranți în materie de astronomie; în "Hans Pfaall", intenția este originală în măsura în care reprezintă un efort către verosimilitate în aplicarea principiilor științifice (atât cât o îngăduie natura fantastică a subiectului) la călătoria de la Pământ la Lună.” Povestirea lui Poe nu tratează călătoria în Cosmos ca un subiect fantezist sau ironic, ci analizează un număr impresionant de probleme de natură științifică ale zborului interplanetar precum calculul timpului necesar pentru a parcurge distanța de la
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
ignoranți în materie de astronomie; în "Hans Pfaall", intenția este originală în măsura în care reprezintă un efort către verosimilitate în aplicarea principiilor științifice (atât cât o îngăduie natura fantastică a subiectului) la călătoria de la Pământ la Lună.” Povestirea lui Poe nu tratează călătoria în Cosmos ca un subiect fantezist sau ironic, ci analizează un număr impresionant de probleme de natură științifică ale zborului interplanetar precum calculul timpului necesar pentru a parcurge distanța de la Pământ până la Lună, depășirea dificultăților provocate de altitudine și de
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
un dispozitiv special, urmările rarefierii aerului asupra organismului uman, calcularea suprafeței vizibile a Pământului prin folosirea trigonometriei sferice, forma aparent concavă a Pământului văzut din Cosmos, culoarea neagră a spațiului cosmic, primejdia ciocnirii cu meteoriți, existența unei atmosfere lunare etc. Călătoria cosmică cu balonul pare astăzi o idee puerilă, dar zborul cu o ghiulea trasă de un tun gigantic (imaginată de Jules Verne) este o soluție la fel de inadecvată. „Hans Pfaall” este prima scriere modernă care tratează tema explorărilor selenare. Ea a
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
o influență semnificativă asupra romanului "De la Pământ la Lună" (1865) al lui Jules Verne, în care este menționată și care conține asemănări importante în ceea ce privește acțiunea. Astfel, într-o cuvântare ținută în fața membrilor Gun-Club-ului din Baltimore, președintele Impey Barbicane amintește de călătoria ficțională a lui Hans Pfaal în următoarele cuvinte: Scriind despre „Hans Pfaall”, profesoara Zoe Dumitrescu-Bușulenga considera că această povestire "„ne introduce în specificul unei anumite laturi a creației lui Poe. E vorba, de data aceasta, de capacitatea lui de fabulație
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
unei anumite laturi a creației lui Poe. E vorba, de data aceasta, de capacitatea lui de fabulație în ipostaza analitică, unică în istoria romantismului universal, și care-l duce la o viziune științifico-fantastică asupra lumii. Scriitorul începe cu eroul său călătoria spre Lună, dar nu în elanurile pline de poezie și imagini folclorice eminesciene sau shelleyene, ci într-un mod foarte apropiat de știință, în orice caz urmând-o. Însemnările de distanță, de altitudine, de presiune, de temperatură, de poziție a
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
mod foarte apropiat de știință, în orice caz urmând-o. Însemnările de distanță, de altitudine, de presiune, de temperatură, de poziție a astrelor sunt făcute cu o exactitate care te convinge, care te cucerește. Îl urmărești pe Hans Pfaall în călătoria sa atât de verosimilă, așa cum astăzi am urmări pe cosmonauți prin radio sau televizor. Edgar Poe reunește o imaginație aproape fără limite cu o putere de observație, cu o acuitate analitică rar întâlnite”".
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
Allan Poe și publicată în numărul din februarie 1845 al revistei "Godey's Lady's Book". Povestirea este prezentată ca o continuare necunoscută a antologiei arabe "O mie și una de nopți", fiind descrisă cea de-a opta și ultima călătorie a lui Sinbad Marinarul, împreună cu diversele mistere întâlnite de el și de echipajul său. Anomaliile sunt descrise apoi de autor în notele explicative din josul paginilor. În timp ce regele este neîncrezător - exceptând cazul vacii ce ține un continent așezat pe spatele
A o mie și doua poveste a Șeherezadei () [Corola-website/Science/334364_a_335693]
-
catolică și urmează să pronunțe jurămintele prin care să devină călugăriță. Înainte de aceasta trebuie să o cunoască pe mătușa ei. Aceasta a fost procuror în perioada stalinistă și îi aduce la cunoștință că părinții ei erau evrei. Amândouă pornesc în călătorie la țară ca să afle care a fost soarta familiei lor. "Ida" a primit în februarie 2015 Premiul Oscar pentru cel mai bun film într-o limbă alta decât engleza, fiind primul film polonez cu acest premiu. În Polonia anilor 1960
Ida (film) () [Corola-website/Science/334365_a_335694]
-
este evreiască și că părinții Idei au murit în timpul războiului. Ida era copil mic și a fost crescută la mănăstire. Ida vrea să găsească mormântul părinților ei și cele două femei pornesc spre satul în care a trăit familia. În timpul călătoriei îl cunosc pe Lis, un tânăr saxofonist care face autostopul. Toți trei poposesc la un hotel-restaurant unde cântă Lis cu grupul său. Cu această ocazie, Ida cunoaște ceva nou pentru ea, muzica de jazz și apropierea unui bărbat. De altfel
Ida (film) () [Corola-website/Science/334365_a_335694]
-
va fi regizorul filmului "The Good Dinosaur\ ". Filmul marchează primul moment din istoria Pixar când două filme sunt lansate consecutiv în același an . După ce un eveniment traumatic tulbură un Apatosaurus plin de viață pe nume Arlo, acesta pornește într-o călătorie remarcabilă, câștigând un companion surprinzător de-a lungul drumului - un băiețel. "Bunul Dinozaur" pune o întrebare: Ce-ar fi fost dacă asteroidul care a provocat dispariția dinozaurilor nu ar mai fi existat? Ce-ar fi fost dacă dinozaurii ar fi
Bunul Dinozaur () [Corola-website/Science/334392_a_335721]
-
dacă dinozaurii ar fi supraviețuit până în zorii speciei umane? Și, cel mai important, cum ar fi atunci când un Apatozaur curios, Arlo, își face un neobișnuit prieten, pe băiețelul Spot? Cei doi trebuie să își unească forțele pentru a întreprinde o călătorie printr-un peisaj misterios și aspru, în care Arlo învață să își înfrunte propria frică. Când un material video promoțional aferent filmului "Deasupra Tuturor" numit Up: B-roll 1 a fost lansat în 2009, mulți fani s-au declarat fascinați de
Bunul Dinozaur () [Corola-website/Science/334392_a_335721]