59,329 matches
-
îndeplinite. De aceea, personajul Ximenei, în Cidul, nu le apare credibil, căci comportamentul său nu este nici "potrivit", nici "statornic". El păcătuiește față de bunăcuviința internă. Chapelain, în Despre Poezia reprezentativă (De la Poésie représentative), definește buna creștere în funcție de coerența trăsăturilor de comportament ca "nu ceea ce este cinstit, ci ceea ce se potrivește persoanelor fie bune, fie rele, așa cum sunt ele introduse, în piesă". Cuviincios este adesea la el echivalentul verosimilului. Calificată drept "impudică" și "scandaloasă", după cum reiese din judecata emisă de Chapelain în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
taxat ca neverosimil. Este imposibil ca o fată tânără de obârșie nobilă, care a primit cea mai perfectă educație, și care este prezentată drept plină de virtuți la începutul piesei, să ia în căsătorie pe ucigașul tatălui său. Un asemenea comportament face dovada unei incoerențe, unei "inegalități" a moravurilor inadmisibile pentru publicul timpului. "Cel puțin nu se poate nega că ea este o Amantă prea sensibilă și fără pudoare contrar bunăcuviinței sexului său și o Fiică rea din fire contrar a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sa de violentă, este clar că ea nu trebuia să-i slăbească dorința de răzbunare a morții Contelui și cu atât mai puțin să se hotărască să-l ia de soț pe acela care i-a provocat moartea. De aici, comportamentul său, chiar dacă nu îl putem numi prost, trebuie să fie dovedit ca cel puțin scandalos, iar Lucrarea care îl conține, este în mod notabil defectuoasă prin el, îndepărtându-se de scopul Poeziei care vrea să fie utilă; nu pentru că această
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trebuie să fie dovedit ca cel puțin scandalos, iar Lucrarea care îl conține, este în mod notabil defectuoasă prin el, îndepărtându-se de scopul Poeziei care vrea să fie utilă; nu pentru că această utilitate nu s-ar putea produce prin comportamente scandaloase, ci pentru că ea nu se poate produce prin ele dacă nu-și găsesc pedeapsa la sfârșit, și nu când sunt răsplătite, cum sunt în această Lucrare. Am vorbi aici de inegalitatea comportamentului său28 și de adevărata lui incertitudine care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
utilitate nu s-ar putea produce prin comportamente scandaloase, ci pentru că ea nu se poate produce prin ele dacă nu-și găsesc pedeapsa la sfârșit, și nu când sunt răsplătite, cum sunt în această Lucrare. Am vorbi aici de inegalitatea comportamentului său28 și de adevărata lui incertitudine care este un viciu în artă ce nu a fost remarcat de Observator, dacă nu ar fi suficient ceea ce spune el pentru a ne face să-i aprobăm cenzura." Reacțiile teoreticienilor dramei, în secolul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la reprezentație că Ximena este o caldă iubită și o călduță fiică: acest lucru poate într-adevăr să existe, dar adevărul acesta nu este frumos." 4.2.4. "Caracterul ales" Aristotel, ne amintim, definește o a patra trăsătură caracteristică a "comportamentului" personajului dramatic, "calitatea", termen pe care Corneille îl traduce prin "bunătate". Numeroși comentatori au dat termenului o accepțiune morală făcând din el un sinonom al virtuții. Corneille se ridică împotriva unei asemenea interpretări căci, în piesele antice sau moderne, există
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Aristotel denumește prin asta, "un caracter strălucit și înălțat printr-o obișnuință virtuoasă, sau criminală, după cum este ea specifică și potrivită cu persoana pe care o introducem". Corneille, ca și Aristotel, acordă o mare importanță acestei "bunătăți" a trăsăturilor de comportament pe care numeroși teoreticieni ai clasicismului o interpretează în mod eronat sau o trec sub tăcere. Un asemenea tratament al "comportamentului" dovedește, din partea amândurora, o egală admirație pentru o înaltă virtute sau pentru marea crimă. El nu este compatibil decât
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu persoana pe care o introducem". Corneille, ca și Aristotel, acordă o mare importanță acestei "bunătăți" a trăsăturilor de comportament pe care numeroși teoreticieni ai clasicismului o interpretează în mod eronat sau o trec sub tăcere. Un asemenea tratament al "comportamentului" dovedește, din partea amândurora, o egală admirație pentru o înaltă virtute sau pentru marea crimă. El nu este compatibil decât cu verosimilul extraordinar spre care merge preferința lor. Astfel de personaje, ieșite din comun, nu ar putea intra într-o acțiune
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
merge preferința lor. Astfel de personaje, ieșite din comun, nu ar putea intra într-o acțiune condusă de verosimilul obișnuit. 4.3. Verosimil și limbaj dramatic Pentru a asigura verosimilul acțiunii prin coerența personajului, trebuie nu numai ca "trăsăturile de comportament" să fie "potrivite", "asemănătoare" și "statornice", dar și ca ceea ce spune el să fie credibil. O asemenea exigență privește cele două genuri în uz în epoca clasică și în special comedia ce pune în scenă personaje aparținând umanității medii. Corneille
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
plasează acțiunea din Britannicus în primii ani ai domniei lui Nero, în scopul de a-l prezenta pe Nero ca pe un personaj "nici complet bun, nici complet rău". Acesta nu este încă decât un "monstru în devenire". Mai târziu, comportamentul său ar fi fost prea odios. "Trebuie să ne amintim că el este aici în primii ani ai domniei, care au fost fericiți, după cum se știe, scrie Racine în Prefața a Doua, din 1676. Astfel, nu mi-a fost permis
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
amoroasă să fie descrisă. El citează, ca exemplu, Oedip de Corneille, Athalie de Racine. Dacă Bossuet se leagă de reprezentarea pasiunii dragostei, se arată rezervat cu privire la orgoliu, neexplicându-se practic niciodată asupra atitudinii morale ce ar trebui urmată față de reprezentarea comportamentelor eroice. Nicole, în schimb, ca și alți doi janseniști iluștri, Pascal și La Rochefoucauld, condamnă fără drept de apel demonul "gloriei". Reducând la zero mitul eroului, el distruge idealurile cavalerești care îmbogățesc literatura primei jumătăți a Marelui Secol. De aceea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ei au adus totuși în scenă capodopere de imortalitate care șochează sensibilitatea spectatorului din secolul al XVIII-lea. Iată ce scrie Corneille, fidel în această privință lui Aristotel, în dedicația la Medeea în 1639: "Nu trebuie luat în considerare de ce comportamentele sunt sau nu pline de virtuți, ci dacă sunt asemănătoare cu cele ale persoanei prezentate. De aceea poezia ne descrie în mod egal acțiunile bune sau rele, fără a ni le propune pe acestea din urmă drept exemplu." Ceea ce-l
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
actori. Interpretarea pentru cele două lumi, simbolizată de banchete, este abolită. Iluzionismul se întărește, frontiera sală/scenă devenind de netrecut. 2.4. Actorul în centrul atenției În secolul al XVIII-lea, în același timp cu modificarea codurilor sociale, cu demodarea comportamentelor prețioase sau afectate și cu profilarea visului unor noi raporturi umane, simple și spontane, jocul dramatic se transformă, tinzând către naturalețe și regăsește, în gest, o dimensiune emoțională pierdută, asupra căreia încep să se aplece teoreticieni ca Diderot. Atunci se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
împotriva lui Rousseau, scandalizat că se poate râde de Alceste. Râsul cu privire la un personaj virtuos nu este, după părerea lui Lessing, un râs de excludere, ci are ca funcție să dezvolte la spectator o aptitudine de a găsi ridicolul în comportamentele sociale, adoptarea unei priviri critice. "Orice extravaganță, orice contrast cu realitatea pe care îl produce un defect, este rizibil. Însă râsul și bătaia de joc sunt două lucruri foarte diferite. Putem râde de un om, să râdem pe seama lui, fără
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
al modei, în toate combinațiile în care se amestecă cu alte calități încă și mai rele, sau chiar cu niște calități bune, și chiar în ridurile provocate de gravitatea solemnă. Să recunoaștem că Avarul lui Molière nu a îndreptat niciodată comportamentul vreunui avar, nici Jucătorul lui Regnard pe vreun jucător; să admitem că râsul nu poate corecta felul acesta de nebuni: cu atât mai rău pentru ei, și nu pentru comedie! Dacă ea nu poate vindeca boli disperate, este destul că
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vizează recrearea firescului pe scenă. "...mi-am dat seama mai mult decât de orice, scrie el în Memoriile sale, că, mai mult decât de miraculos 62, sufletul omului este sedus de ceea ce este simplu și firesc." Acordând personajelor sale un comportament familiar, punând în gura lor cuvinte luate din viu grai, Goldoni proslăvește firescul, atât în scriitură, cât și în joc. "Stilul, l-am dorit așa cum i se potrivește Comediei, scrie el în prima parte a Memoriilor, adică simplu și firesc
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
completați la asta că cele două formule sunt aproape la fel de învechite și demodate, atât una, cât și cealaltă." Totul este fals, după părerea lui Zola, în drama romantică, în care acțiunea este adesea complicată, protagoniștii puțin credibili, atât prin eroismul comportamentului lor care frizează extravaganța, cât și prin grandilocvența discursului lor. Pretinsul adevăr al romanticilor este o continuă și monstruoasă exagerare a realului, scrie Zola în Naturalismul în teatru, o fantezie care dă în exces. Cu siguranță, dacă tragedia este de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spectator. În Teatrul și ciuma (Le Théâtre et la peste), Artaud compară teatrul cu această pandemie înfricoșătoare care a bântuit imaginația occidentală pe tot parcursul Evului Mediu. El face o lungă descriere clinică a ciumei și a efectelor sale asupra comportamentului maselor. Dacă teatrul îi seamănă ciumei, asta se explică prin faptul că el aduce pe scenă momente de tensiune extremă, arătând ceea ce omul a încercat mereu să-și înăbușe, cruzimea. Dacă teatrul esențial este ca ciuma, scrie Artaud în Teatrul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aceasta, decât o confesiune informă. Pe o bază de exercițiu servind drept punct de sprijin improvizației, el învață să pună în aplicare asociațiile sale personale. Regizorul care îl ghidează trebuie să-l ajute să-și elimine inhibițiile, să distrugă stereotipurile comportamentului său. Cea mai bună protecție a sa, în acest stadiu dificil al rupturii măsurilor sale psihologice de apărare, rezidă în actul creator, în perfecționarea formei sale. "Actorul care se descoperă pe el însuși, scrie Grotowski, și sacrifică partea cea mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
important în teatru este acțiunea. Noțiunea de "fabulă" sau de "istorisire", la Brecht, a înlocuit vechea noțiune de intrigă dramatică care este relația dintre o criză și expoziție, intrigă, deznodământ. Dimpotrivă, "fabula" brechtiană este o juxtapunere a episoadelor legate de comportamentul unui personaj în fața unei probleme permanente. Contează nu atât personajele, ci raporturile care le unesc și le opun, întâmplarea în care sunt cuprinse. Individul și-a pierdut rolul de epicentru. Acel gestus, adică conduita personajelor unele față de altele, a devenit
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
regulile, iar ceilalți o judecă pe baza modului corect de a o judeca, ceea ce înseamnă să te lași în voia lucrurilor și să nu ai nici părtinire oarbă, nici îngăduință afectată, nici delicatețe ridicolă." (n. tr.) 24 Sublinierea noastră. 25 Comportamentele, după părerea lui Aristotel, trebuie să fie "de calitate", "potrivite cu firea", "asemănătoare" și "statornice" (cf. capitolul 1). Corneille, în cele Trei Discursuri, reia textual aceste patru caracteristici. 26 "Medeea să fie sălbatică și nesupusă" (Horațiu, Arta poetică, v. 126
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prezent În clasă se creează ocazii de interacțiune de durată În clasă, care nu ar fi apărut dacă elevul nu era la acea clasă; d) Întemeierea prieteniilor și Înțelegerea dezvoltării lor Îi dă posibilitatea copilului cu cerințe speciale să vadă comportamentul colegilor normali de aceeași vârstă, află ce le place celor diferiți de el, la ce aspiră aceștia, Învață cum se leagă o prietenie. Pentru a veni În Întâmpinarea copiilor cu cerințe speciale, cadrele didactice pot apela la sprijinul unor asistenți
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maria SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2151]
-
Aurel, Universitatea ,,Andrei Șaguna", Constanța Dr. Prejbeanu Ileana Manoela, UMF Craiova Dr. Seceleanu Andra, Universitatea ,,Andrei Șaguna", Constanța Dr. Tarcea Monica, UMF Târgu-Mureș O altă lucrare care stă la baza acestui studiu este teza de doctorat intitulată , Sănătatea reproducerii și comportamentul sexual din perspectivă antropo-medicală, prin care Cornelia Rada a obținut în iulie 2008 titlul de doctor în medicină, distincția cum laude. Se cuvine a mulțumi conducătorului de doctorat acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici, precum și membrilor comisiei, formată din: dr. Gheorghiță Geană, cercetător
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
de măsuri ameliorative ce pot sta la baza programelor privind acest tip de sănătate; determinarea unor patternuri atitudinale și comportamentale în funcție de structura de bază a eșantionului privind: satisfacția, dinamica sexuală, relațiile sexuale în afara cuplului; efectuarea unor tipologii de opinie și comportamente, cu scopul elaborării unor modele capabile să explice coordonatele intime, medicale și sociale ale sexualității; evaluarea influenței fiecărei variabile privind: motivele pentru care oamenii doresc să aibă copii, maternitatea voluntară în afara căsătoriei, sprijinul intergenerațional în familie, noile tehnologii de reproducere
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
fiabile, fundamentale și aplicative, expuse în 16 capitole. Dintre aspectele care conferă originalitate acestui studiu, aș aminti faptul că: * spre deosebire de alte studii privind sănătatea reproducerii, studiul de față a fost interesat și de opiniile referitoare la sănătatea reproducerii și a comportamentului sexual al femeilor peste 44 de ani și al bărbaților peste 49 de ani, cu o completare binevenită; * sunt combinate cu abilitate testele statistice clasice cu analize statistice exploratorii moderne, cum ar fi analiza în clase latente, clasificarea arborescentă și
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]