60,912 matches
-
zeul-Soare al zeilor/ "Înconjurat cu nimbul a zece zei, era puternic peste măsură;/ Fiindcă ale lor impunătoare străluciri fuseseră îngrămădite peste el./ "Anu a creat și a născut împătritul vânt,/ "Încredințând puterii sale pe conducătorul armatei,/ El a produs...și așezat vantul-vartej,/ El a întocmit torente și a tulburat pe Tiamat./ "Tulburata e Tiamat, ziua și noaptea ea se frământa./ "Zeii n-aveau odihnă suferind că la furtună;/ "Inima lor clocise în ea cele rele./ "Lui Tiamat, mama lor, ei îi
Enuma Eliș () [Corola-website/Science/304548_a_305877]
-
Boroș, la vârsta de 95 de ani, după 70 de ani de preoție, 55 de ani de episcopat și 13 ani de arhiepiscopat. A fost înmormântat la 11 iunie 2003 în cripta Domului romano-catolic din Piața Unirii, unde a fost așezat alături de locul de veci al Episcopului Pacha Augustin. Au participat 12 Episcopi, ceremonialul înmormântării fiind prezidat de Nunțiul Apostolic în România, IPS Jean-Claude Perisset. La eveniment a participat și IPS Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul ortodox al Banatului, precum și PS Martin
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
Ekkehard a trecut din funcția de portar la cea de profesor, avansând repede la postul de director al școlii mânăstirii. În anul 973, ducesa a rugat conducerea mânăstirii să-i îngăduie lui Ekkehard să vină la reședința ei, castelul Hohentwiel, așezat în apropierea orașului actual Singen, pentru ca să o ajute să citească operele clasicilor latini. Ca urmare, Ekkehard s-a mutat la Hohentwiel, instruind-o pe ducesă despre Virgiliu și Horațiu. Mai târziu, ducesa l-a introdus și la curtea împăratului Otto
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
Friedrich I de Baden. Costul total al întregului monument a fost de 25.000 mărci germane. Monumentul a fost executat de sculptorul F.W. Menges din München și consta dintr-un bust de bronz al lui Joseph Victor von Scheffel așezat pe un soclu de granit. La piciorul soclului era o statuie în bronz de mari proporții a gornistului, Inițial statuia a fost protejată printr-un mic gard, dar în 1935 s-a executat o fântână în jurul statuii executată de arhitectul
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
s-a oprit în oraș pentru ultima oară în anul 1883 și a stat la hanul Distler, care mai există și astăzi, fiind numit hanul Scheffel. Statuia reprezintă un tânăr cântând la vioară și este executată din calcar cochiilifer, fiind așezată pe un soclu de granit. În partea din față a soclului este fixat un portret în bronz al scriitorului. În sfârșit, mai este de menționat o statuie în orașul St. Gallen din Elveția, unde se află mânăstirea din care pornise
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
acesta se înalță templul funerar propriu-zis, susținut de 39 de coloane, având 39 m fiecare (singura parte ce amintea arhitectură greacă tradițională). Imediat deasupra acoperișului se mai înaltă o piramidă cu 24 de trepte, pe al carei vârf trunchiat era așezată cvadriga. Cu o înălțime totală de 49 m, mausoleul ar fi putut echivala în zilele noastre cu o clădire cu 16 etaje. Mâna omului nu a distrus cel mai celebru monument funerar al antichității, al cărui nume a devenit generic
Mausoleul din Halicarnas () [Corola-website/Science/304601_a_305930]
-
șase săptămâni. Planul lui Mehmed a fost să atace zidurile lui Theodosie, seria complexă de ziduri și șanțuri care protejau Constantinopolul de un atac dinspre vest, singura parte a cetății care nu era înconjurată de apă. Armata otomană și-a așezat tabăra nu departe de oraș, în lunea Paștelui, 2 aprilie 1453. Timp de mai multe săptămâni tunul Basilic a tras asupra zidurilor fără a reuși să provoace suficiente distrugeri, iar datorită ratei de încărcare extrem de scăzute bizantinii au reușit să
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
ulterior în legătură cu Moldova. Al patrulea exod s-a datorat cutremurului din 1319, care a distrus orașul Ani, precum și foametei provocate de acesta. Ultimul exod a fost determinat de invazia nimicitoare a mongolilor în Armenia apuseană, în 1342. Dintre emigranții armeni așezați în Crimeea în 1045, când Ani a fost ocupată de bizantini, iar populația sa deportată, și apoi în 1064, cei care căutau locuri mai stabile au plecat mai departe, spre Galiția, Polonia, Moldova, Moravia, unde nu apăruseră formațiuni stabile, acești
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
principatul Moldovei a fost în realitate creat pe calea comerțului, acei cari au urmat această cale a comerțului au devenit colaboratori la crearea statului național în Moldova. Așa încît armenii sunt oarecum părinții Moldovei." În Țara Românească, armenii s-au așezat mai târziu, în secolul al XIV-lea, venind din Armenia și Crimeea. Prezențe armenești sunt menționate în anii 1400-1435 la București, Târgoviște, Pitești, Craiova, Giurgiu, iar începând din 1500 este semnalată existența armenilor la Babadag, în Dobrogea. Căderea Constantinopolului în
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
armeni în Muntenia. În secolul al XVI-lea, când Târgoviștea era capitala principatului, aici se formase o importantă colonie armenească, iar în secolul al XVII-lea vin și se stabilesc la București și la Pitești armeni din Bulgaria, care se așezaseră acolo după căderea Constantinopolului și nu-și mai păstrau limba. Clericul Cristophor Lukacsi, în "Historia Armenorum Transilvaniae" (Viena, 1859), explică existența elementului armean în Transilvania citându-l pe istoricul Ghevond, care afirmă că în secolul al VIII-lea armenii din
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Maria din Iași, pe a cărei piatră de fondare, încastrată în bolta de la intrarea în edificiul actual, este gravat anul 1395, constituie un atestat de existență a orașului, de vreme ce armenii își construiau bisericile mai întâi din lemn, deci ei se așezaseră acolo chiar mai de mult. Textul epigrafului este: ""Cu mila lui Dumnezeu s-a pus temelia bisericii Sfînta Născătoare de Dumnezeu, prin osteneala părintelui Iacob și a lui hagi Marcar și Grigor. 1395"". Episcopul Melchisedec scrie în "Inscripțiunile bisericilor armenești
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
exista cu mult mai înainte de data citată (=1395), cu unul sau două veacuri cel puțin, căci pentru ca o colonie armeană, popor recunoscut din vechime ca comerciant și industriaș, să vie în această localitate îndepărtată de țara sa, și să se așeze într-un număr așa de mare, ca să poată să-și zidească o biserică costisitoare și impunătoare, trebuia ca orașul acesta să fi existat de multă vreme și să-și fi avut o populație numeroasă și cuprinsă."" "Coloniile armenești din Moldova
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
cu drepte scrisori ale patriarhului ecumenic Antonie de Constantinopol pentru că pe patriarhul lor armenesc nu l-am cunoscut încă, ca să se ridice la această episcopie, cu ajutorul domnului nostru Vitovt. De asemenea ne-a jurat Domniei noastre să primească și să așeze toată rînduiala bisericească. Deci noi am dat episcopului armenesc Ohanes bisericile armenești și pe popii lor. În întreaga noastră țară va avea putere asupra armenilor cu dreptul său episcopal. I-am dat scaun la Suceava, în cetatea noastră. Care dintre
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
cu mîna lui Bratei.“" Printr-un alt hrisov, din 8 octombrie 1407, Alexandru cel Bun a chemat negustori armeni din Polonia, pentru a contribui la prosperitatea orașelor moldovenești, promițându-le scutirea de taxe vamale și de biruri. Astfel s-au așezat 700 de familii la Suceava și numeroase altele la Siret și la Cernăuți, unde comerțul avea să fie deținut aproape exclusiv de armeni. Domnitorul moldovean a mai invitat 3.000 de familii armenești în 1418, când acestea s-au stabilit
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Galați și Dorohoi cu Siret și Roman, iar Engle numește doar Suceava, căreia îi alătură cinci orașe nenominalizate. Ștefan cel Mare, la rândul său, îi primise pe armenii refugiați, în 1475, din Crimeea la ocuparea acesteia de către tătari și îi așezase la Suceava, Iași, Botoșani, Roman, Focșani, când mai apoi a acordat privilegii negustorilor armeni din Lemberg, care, nemaiputând trece, în drumul lor spre Adrianopol, prin Dobrogea ocupată de otomani, deschiseseră o nouă cale comercială dinspre Brugge și Nürnberg, cu tranzitarea
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
pentru a se întoarce în Moldova. Totuși, în 1672 și 1673 vremurile în Moldova au fost mai rele, țara suferea uimitor din pricina trecerii turcilor și tătarilor spre Polonia și de asemenea din pricina deselor schimbări de domnitori. Și astfel s-au așezat armenii în Transilvania, cu încuviințarea principelui Apafi." În sfîrșit, Dimitrie Dan sintetizează în Armenii orientali din Bucovina (Cernăuți 1891): "Pe timpul domniei a doua a principelui Moldovei Gheorghe Duca (1669-1672) emigrară iară mulți armeni din Moldova și mai ales din Suceava
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
conjurațiunea boierilor înscenată de un anumit Mihail Hîncul (probabil un armean) la 29 octombrie 1671. Armenii fugiră și se retraseră la început în munții Carpaților, de unde încercară a-l îndupleca pe Vodă în favoarea și nesuccedîndu-le, trecură frontiera Transilvaniei și se așezară lîngă Bistrița în țara Secuilor cu permisiu-nea principelui Mihai I Apafi (1661-1686), după ce promiseră dimpreună cu episcopul lor, că se vor uni cu biserica latină." Unii dintre armenii refugiați în Transilvania aveau să se înapoieze în Moldova. Marea majoritate, însă
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Sfîntului Grigore Luminătorul, dăruirea unui teren îndestulător, scutirea vreme de 10 ani de orice biruri, împărțirea de alimente și locuințe celor săraci, administrarea noului oraș prin legile sale proprii și alte cereri arătate în 13 puncte“. În Grigoriopol s-au așezat armeni veniți din Ismail, Chilia, Căușani, Rașcov, noii locuitori primind de la țarul Pavel I dreptul de a-și practica propria credință religioasă, de a clădi lăcașe de cult, de a avea judecătorie specială, de a fi scutiți de dări, de
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Așa au fost familiile Oganovici, Antonevici, Șimonovici, Casperovici, Ambrajevici etc, dintre care unele - Oha-novici, Lusahanovici - au revenit, după ce fuseseră convertite la catolicism, la credința ortodoxă originară. Armenii catolici din Basarabia provin din Polonia. Acolo, mai exact în Galiția, armenii se așezaseră în sec. XIII. În 1270, Lew Daniil, după ce a reconstruit Lembergul, a dus în noua localitate armeni. La rîndul său, Kazimir, organizatorul statului polon, i-a protejat pe armeni văzînd în ei negustori cinstiți și destoinici. În 1365, aceștia au
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
armenească din 1658. Ambele localități au fost declarate în 1799, prin decrete imperiale, „orașe regale libere“, iar locuitori-lor armeni catolici li s-au acordat privilegii, permițîndu-li-se să se autoadministreze, să aibă tribunale și legi proprii. Armenii transilvăneni s-au mai așezat la Gheorgheni, Frumoasa, Cluj, Sibiu, Brașov, Oradea, Arad, Aiud, Bistrița, Alba-Iulia, Reghin, Abrud, Năsăud, Odorhei, Sfîntu Gheorghe, Tîrgu Secuiesc, Deva, Carei, Ditrău, Joseni, Remetea, Lăzarea, Toplița, Suseni, Gurghiu. Este foarte probabil ca armenii emigrați din Moldova să fi adus cu
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
acea vreme cînd li s-a dat armenilor afară din oraș să-și facă biserică și case, cea din urmă mahala a Bucureștilor spre Tîrgul de Afară era mahalaua popei Hierea, care pe atunci era bariera orașului. Armenii s-au așezat dincolo de bariera orașului - la ce vreme, noi nici pînă azi nu știm bine - și au început să-și clădească case. Documentele ne glăsuiesc în 1772 de un Pod al Armenilor, care mai tîrziu ia numele de Ulița Armenească. Iată un
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
sudice ale viitoarei Românii mai erau stabiliți în Timișoara, Slatina, Turnu-Severin, Curtea de Argeș, Cîmpulung, Aref (toponim „suspectat“ de a fi de origine armeană, de la arev = soare) Pitești, Ploiești, Tîrgoviște, Giurgiu, Buzău, Urziceni, Tulcea, Medgidia, Babadag și îndeosebi în Constanța, unde se așezaseră la sfîrșitul sec. XVII, fugind de năvălirea lui Tahmaz Șah în Asia Mică, pentru a veni în număr mai mare la începutul secolului nostru, astăzi formînd a doua mare colonie a armenilor din țară, după cea din București. Pe fostul
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
filtrare secundară când se va resorbi înapoi din urina primară o parte din lichidul eliminat împreună cu glucide, aminoacizi și electroliți rezultând o urină mai concentrată.Numai această urină finală va fi eliminată prin uretere din organism. La om rinchiul este așezat retroperitoneal de o parte și alta a coloanei vertebrale, sub diafragmă, apărat de un strat de grăsime (adipos). Forma lor este asemănătoare bobului de fasole, având lungimea de 10 - 12 cm, o lățime de 5 - 6 cm, grosimea de 3
Rinichi () [Corola-website/Science/304667_a_305996]
-
recensământului din 2002, sătul are o populație de 2.850 de persoane, în majoritate români. Satul Torac este împărțit în două, o parte fiind numită Toracul Mic (în sârbă "Mâli Torak"), iar cealaltă Toracul Mare (în sârbă "Veliki Torak"). Este așezat pe malul stâng al canalului Bega, la aproximativ 15 km de granița cu România. În anul 1946, cele două părți au fost unite sub denumirea comună Torak (Torac). În anul următor, 1947, numele a fost schimbat în mod oficial la
Torac, Banatul Central () [Corola-website/Science/304692_a_306021]
-
republică). Teritoriul Bașcortostanului a fost locuit din cele mai vechi timpuri. Există dovezi arheologice ale locuirii umane încă din paleolitic. Perioada epoca bronzului este cea în care teritoriul a fost puternic colonizată. Când triburile culturii Abașevo au început să se așeze aici, ei au adus și deprinderi înaintate în ceea ce privește prelucrarea bronzului (fabricarea de unelte, arme și podoabe). Aceste triburi au fost primele care s-au sedentarizat în zona Uralilor sudici. Numele „bașchir” este atestat pentru prima oară în secolul al IX
Bașchiria () [Corola-website/Science/304711_a_306040]