58,661 matches
-
Este o poveste haioasă despre calea sigură pe care un dinozaur a urmat-o în viața sa, iar aspectul cel mai fascinant este cum reușește să scape acest dinozaur de problemele pe care le întâmpină, ca la final să conteze călătoria, și nu destinația. Reușește să distrugă totul, și trebuie apoie să repare greșelile făcute aventurându-se într-o călătorie inițiatică unică și fără cale de întoarcere în care întâlnește un companion care nu face parte din cultura și societatea sa
Bunul Dinozaur () [Corola-website/Science/334392_a_335721]
-
cel mai fascinant este cum reușește să scape acest dinozaur de problemele pe care le întâmpină, ca la final să conteze călătoria, și nu destinația. Reușește să distrugă totul, și trebuie apoie să repare greșelile făcute aventurându-se într-o călătorie inițiatică unică și fără cale de întoarcere în care întâlnește un companion care nu face parte din cultura și societatea sa, iar legătura ce se crează între ei construiește o poveste unică care schimbă vieți la rândul ei ..." Producătorii filmului
Bunul Dinozaur () [Corola-website/Science/334392_a_335721]
-
desființat la 11 august 1919. Ctitorul ordinului a fost domnitorul principatului de Bayreuth, Gheorghe Wilhelm de Brandenburg-Bayreuth, în ziua de 17 noiembrie 1705. Probabil l-a fost întemeiat pe baza ordinului englez al Jartierei, cu care a făcut cunoștință în timpul călătoriile sale. Ultimul Margraf de Brandenburg-Ansbach și Bayreuth, Christian Frederick Carol Alexandru, a dat ordinului, pe care l-a preluat la 13 iulie 1734, în ziua de 23 iunie 1777, statute noi, denumindu-l „Mare Ordin Princiar al Vulturului Roșu de
Ordinul Vulturul Roșu () [Corola-website/Science/334421_a_335750]
-
este un roman SF scris de Henric Stahl și publicat pentru prima oară integral în anul 1914 de către Institutul de Arte Grafice „Tipografia Românească” din București, după ce mai multe capitole apăruseră anterior în diferite reviste literare ale vremii. Romanul prezintă călătoria unui român către Lună într-un aparat de zbor denumit „aerosfredel” și întâlnirea sa pe solul selenar cu un marțian. "" este unul dintre primele romane S.F. scrise în limba română, având din această perspectivă un rol de document literar. El
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
un caiet gros cu coperți de mușama neagră ce conținea o mulțime de hieroglife stranii. Înțelegând că jurnalul de bord era scris de un pământean, el reușește în urma unor eforturi mari să descifreze textul scris. Era o descriere stenografiată a călătoriei unui român în Lună pe care ziaristul o transcrie în continuare. Împreună cu un prieten inventator pe nume Sucevan, „mort în puterea muncii, nebun, ducând în groapă atâtea secrete”, autorul jurnalului de bord a plănuit efectuarea unei călătorii spre Lună cu ajutorul
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
descriere stenografiată a călătoriei unui român în Lună pe care ziaristul o transcrie în continuare. Împreună cu un prieten inventator pe nume Sucevan, „mort în puterea muncii, nebun, ducând în groapă atâtea secrete”, autorul jurnalului de bord a plănuit efectuarea unei călătorii spre Lună cu ajutorul unui „aerosfredel” propulsat de acțiunea curentului electric asupra "„azbestoidului refractar atracțiunii”" (o substanță secretă inventată de cei doi). După mai multe experiențe reușite, inventatorul nenumit decolează într-o noapte de iunie și, după o plutire ușoară deasupra
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
nenumit decolează într-o noapte de iunie și, după o plutire ușoară deasupra Bucureștilor, a Câmpiei Române și a munților Carpați, începe să zboare cu viteza de 200 km pe oră pe care i-o asigura energia electrică a acumulatoarelor. Călătoria urma să dureze maximum 80 de zile. Cosmonautul are ca tovarăș de călătorie un papagal vorbitor pe nume Coco. În timpul drumului, aerosfredelul intră în câmpul de atracție al unui bolid ("„un bloc de zgură, mare cât o casă”"), devenind un
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
Bucureștilor, a Câmpiei Române și a munților Carpați, începe să zboare cu viteza de 200 km pe oră pe care i-o asigura energia electrică a acumulatoarelor. Călătoria urma să dureze maximum 80 de zile. Cosmonautul are ca tovarăș de călătorie un papagal vorbitor pe nume Coco. În timpul drumului, aerosfredelul intră în câmpul de atracție al unui bolid ("„un bloc de zgură, mare cât o casă”"), devenind un fel de satelit al acestuia, iar călătorul este martorul unei eclipse de soare
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
în nădejdea că el va cădea din nou pe Pământ și o să vină poate cineva să-l salveze. Romanul este împărțit în trei părți (Partea I: Pe Pământ - 6 capitole, Partea a II-a: De la Pământ la Lună (Note de călătorie) - 34 capitole și Partea a III-a: Pe Lună - 14 capitole), precedate de o închinare și o lămurire și urmate de câteva note explicative și de o listă bibliografică. Închinare<br> Lămurire Partea I: Pe Pământ Partea a II-a
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
-a: Pe Lună - 14 capitole), precedate de o închinare și o lămurire și urmate de câteva note explicative și de o listă bibliografică. Închinare<br> Lămurire Partea I: Pe Pământ Partea a II-a: De la Pământ la Lună (Note de călătorie) Partea a III-a: Pe Lună Note explicative<br> Lucrări folosite (bibliografie) Autor de povestiri umoristice și de memorii, Henric Stahl a scris romanul "Un român în Lună", considerat ca una dintre lucrările de pionierat în literatura științifico-fantastică românească. Acest
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
ca una dintre lucrările de pionierat în literatura științifico-fantastică românească. Acest roman este prezentat ca un manuscris găsit despre explorarea spațiului cosmic: un ziarist dă din întâmplare peste un text misterios, care se dovedește a fi relatarea stenografiată a unei călătorii românești către Lună. Stahl a luat în considerare publicarea lucrării și i-a arătat primele capitole profesorului Nicolae Iorga pentru o opinie critică. Marele om de cultură era însă refractar la ideea de înnoire literară, așa că i-a recomandat să
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
1907), hărțile lunare publicate în revista "Illustration" (nr. 3661, aprilie 1913) și o lunetă cu obiectiv de 75 mm. Romanul "Un român în Lună" a apărut aproape integral sub formă de foileton în cursul anilor 1913 și 1914 în "Ziarul călătoriilor și al științelor populare", fiind intitulat inițial "Un român în Lună — Fantastica călătorie a unui român până la palidul nostru satelit". Apariția sa în paginile revistei a fost precedată de un anunț publicat de Victor Anestin în numărul 31 din 11
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
lunetă cu obiectiv de 75 mm. Romanul "Un român în Lună" a apărut aproape integral sub formă de foileton în cursul anilor 1913 și 1914 în "Ziarul călătoriilor și al științelor populare", fiind intitulat inițial "Un român în Lună — Fantastica călătorie a unui român până la palidul nostru satelit". Apariția sa în paginile revistei a fost precedată de un anunț publicat de Victor Anestin în numărul 31 din 11 iunie 1913: „Ne gândeam de multă vreme să începem publicarea unui roman științific
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
literară cât mai îngrijită, cu fraza ritmată”. El critică abundența de romane de dragoste, considerând că s-a abuzat de tema iubirii. Fragmente din acest roman au fost publicate în următoarele reviste românești: „De ce latră câinii la lună”, în "Ziarul călătoriilor și al științelor populare", nr. 16, 26 febr. 1913; „În drum spre Lună”, în "Convorbiri literare", nr. 3, martie 1913; „Cucoana din Lună (Din romanul „Călătoria în lună a unui Român”)”, în "Ziarul călătoriilor...", nr. 28, 21 mai 1913; „Un
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
au fost publicate în următoarele reviste românești: „De ce latră câinii la lună”, în "Ziarul călătoriilor și al științelor populare", nr. 16, 26 febr. 1913; „În drum spre Lună”, în "Convorbiri literare", nr. 3, martie 1913; „Cucoana din Lună (Din romanul „Călătoria în lună a unui Român”)”, în "Ziarul călătoriilor...", nr. 28, 21 mai 1913; „Un român în Lună”, în "Ziarul călătoriilor...", nr. 33, 25 iunie 1913 — nr. 12, 28 ian. 1914 (până la „Sfârșitul părței a II-a”); „Pe Lună, fragment din
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
latră câinii la lună”, în "Ziarul călătoriilor și al științelor populare", nr. 16, 26 febr. 1913; „În drum spre Lună”, în "Convorbiri literare", nr. 3, martie 1913; „Cucoana din Lună (Din romanul „Călătoria în lună a unui Român”)”, în "Ziarul călătoriilor...", nr. 28, 21 mai 1913; „Un român în Lună”, în "Ziarul călătoriilor...", nr. 33, 25 iunie 1913 — nr. 12, 28 ian. 1914 (până la „Sfârșitul părței a II-a”); „Pe Lună, fragment din volumul ce va apare în curând: „UN ROMÂN
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
16, 26 febr. 1913; „În drum spre Lună”, în "Convorbiri literare", nr. 3, martie 1913; „Cucoana din Lună (Din romanul „Călătoria în lună a unui Român”)”, în "Ziarul călătoriilor...", nr. 28, 21 mai 1913; „Un român în Lună”, în "Ziarul călătoriilor...", nr. 33, 25 iunie 1913 — nr. 12, 28 ian. 1914 (până la „Sfârșitul părței a II-a”); „Pe Lună, fragment din volumul ce va apare în curând: „UN ROMÂN ÎN LUNĂ” de H. Stahl”, în "Ramuri", nr. 5—6, 1—15
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
părței a II-a”); „Pe Lună, fragment din volumul ce va apare în curând: „UN ROMÂN ÎN LUNĂ” de H. Stahl”, în "Ramuri", nr. 5—6, 1—15 martie 1914; „Un român în Lună (partea a III-a)”, în "Ziarul călătoriilor...", nr. 48, 7 oct. 1914 — nr. 54, 18 noi. 1914. Ultimul capitol al romanului (Fatalitate) nu a mai apărut în foileton deoarece romanul fusese deja publicat în volum și se afla în librării la mijlocul lunii noiembrie. Prima publicare în volum
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
în librării la mijlocul lunii noiembrie. Prima publicare în volum a avut loc în anul 1914, romanul fiind tipărit pe cheltuiala autorului de către Institutul de Arte Grafice „Tipografia Românească” din București, după cum afirma Victor Anestin în articolul „Romanele științifice” din "Ziarul călătoriilor și al științelor populare" (nr. 55, 25 noi. 1914, p. 871). Volumul avea 240 de pagini și ilustrații realizate de Stoica și Murnu, care ilustraseră și cărțile "Însemnările lui Neculai Manea" și "Neamul Șoimăreștilor" ale lui Mihail Sadoveanu. Imediat după
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
M. Ștefan; având titlul ortografiat "Un romîn în Lună") și 1966 (Ediția a IV-a, Ed. Tineretului, București, Colecția SF, 184 p.; tiraj 25.140 ex.; prefață - I. M. Ștefan). Henric Stahl apelează la procedeul jurnalului de bord în descrierea călătoriei spre Lună. Romanul este format din relatarea la persoana I a unui jurnalist de la un ziar bucureștean, care asistă la căderea unui corp ceresc și descifrează textul scris în jurnalul de bord al aparatului de zbor, și din jurnalul de
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
relatarea la persoana I a unui jurnalist de la un ziar bucureștean, care asistă la căderea unui corp ceresc și descifrează textul scris în jurnalul de bord al aparatului de zbor, și din jurnalul de bord al astronautului român, care prezintă călătoria propriu-zisă și aselenizarea. Acțiunea are un fir epic simplu, cu un singur plan narativ: un inventator român se simte scârbit de traiul într-o societate meschină ce privește cu ironie și dispreț aspirațiile superioare și pornește cu un „aerosfredel” într-
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
și aselenizarea. Acțiunea are un fir epic simplu, cu un singur plan narativ: un inventator român se simte scârbit de traiul într-o societate meschină ce privește cu ironie și dispreț aspirațiile superioare și pornește cu un „aerosfredel” într-o călătorie solitară către Lună. Călătoria unui român pe Lună din romanul "Un român în Lună" (1914) nu este prima aselenizare românească din literatura SF, un alt român ajungând anterior pe satelitul natural al Terrei în nuvela "O călătorie în Lună" (1907
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
un fir epic simplu, cu un singur plan narativ: un inventator român se simte scârbit de traiul într-o societate meschină ce privește cu ironie și dispreț aspirațiile superioare și pornește cu un „aerosfredel” într-o călătorie solitară către Lună. Călătoria unui român pe Lună din romanul "Un român în Lună" (1914) nu este prima aselenizare românească din literatura SF, un alt român ajungând anterior pe satelitul natural al Terrei în nuvela "O călătorie în Lună" (1907) de Alexandru Speranță. Cartea
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
aerosfredel” într-o călătorie solitară către Lună. Călătoria unui român pe Lună din romanul "Un român în Lună" (1914) nu este prima aselenizare românească din literatura SF, un alt român ajungând anterior pe satelitul natural al Terrei în nuvela "O călătorie în Lună" (1907) de Alexandru Speranță. Cartea conține mai multe pagini de popularizare a științei, prezentând probleme de astronomie ce reflectă nivelul de cunoștințe ale epocii și fiind din acest motiv foarte instructivă. Autorul descrie o călătorie imaginară în Cosmos
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
în nuvela "O călătorie în Lună" (1907) de Alexandru Speranță. Cartea conține mai multe pagini de popularizare a științei, prezentând probleme de astronomie ce reflectă nivelul de cunoștințe ale epocii și fiind din acest motiv foarte instructivă. Autorul descrie o călătorie imaginară în Cosmos, prezentând fenomenele științifice presupuse de depășirea gravitației, ieșirea de pe orbita terestră, deplasarea prin spațiu și aselenizarea. Autorul nu cunoștea studiile publicate între anii 1900 și 1914 de către Konstantin Țiolkovski, Robert H. Goddard sau Robert Esnault-Pelterie care susțineau
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]