58,220 matches
-
Husayn alături de 80 000 de oameni și au ajuns la Karbala în data de 3 octombrie 680 d.Hr. Aceștia i-au interzis armatei lui Husayn până și accesul la apă. Armata lui 'Umăr ibn Sa'ad a început să înainteze spre tabăra lui Husayn în ziua de 9 Muharram, insă Husayn i-a cerut să le permită încă o noapte pentru a se ruga, iar 'ibn Sa'ad i-a acceptat acest răgaz. În acea noapte Husayn le-a oferit
Bătălia de la Karbala () [Corola-website/Science/333585_a_334914]
-
său arabizat Abu’l-QAsim al-Junayd ibn Mu˙ammad al-KhazzAz, a fost unul dintre cei mai de seamă mistici islamici (sau sufi) persani din vremurile de început și este o figură centrală în liniile inițiatice ale multor ordine sufi care au înaintat în istorie până în zilele de astăzi. Junaid a predat discipolilor săi în Baghdad aproape toată viața sa (cu excepția unui pelerinaj la Mecca) și a fost unul dintre ctitorii doctrinei centrale sufi. Junaid, la fel ca și înaintea lui, a fost
Junaid Baghdadi () [Corola-website/Science/333595_a_334924]
-
Sankt-Petersburg, fiind promovat la gradul de căpitan. Este repartizat la Regimentul 5 Infanterie. La 31 decembrie 1906 a fost avansat la gradul de maior, fiind numit în 1909 ca adjutant-major la Divizia 5 Infanterie. La 1 ianuarie 1911 a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel, iar la 14 februarie 1914 în gradul de colonel. Pe timpul participării Bulgariei la Primul Război Mondial a fost șef de stat major al Armatei 3 bulgară și comandant al Diviziei 6 Infanterie în campania din România
Ștefan Popov () [Corola-website/Science/333629_a_334958]
-
în gradul de colonel. Pe timpul participării Bulgariei la Primul Război Mondial a fost șef de stat major al Armatei 3 bulgară și comandant al Diviziei 6 Infanterie în campania din România în perioada 1916-1918. La 1 ianuarie 1918 a fost înaintat la gradul de general-maior, îndeplinind în perioada august-septembrie 1918 funcția de șef de stat major al Armatei 1. Demisionează din armată în 1919 încetând din viață la 19 iulie 1938, la Sofia.
Ștefan Popov () [Corola-website/Science/333629_a_334958]
-
în fruntea companiei sale să participe la apărarea Vidinului, unde a primit botezul focului. Orașul avea să fie repede încercuit de forțele sârbe superioare numeric, dar va rezista tuturor asalturilor, până la finalul războiului. La 1 ianuarie 1888 Kiselov a fost înaintat la gradul de căpitan și numit comandant al unității de grăniceri din Sviștov. Aici a petrecut următoarea decadă a vieții sale, căsătorindu-se și având trei copii - "Gheorghi", "Aleksandr" și "Tatiana". La 1 ianuarie 1899 este avansat la gradul de
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
de câteva luni, după care a fost trimis de către Statul Major General bulgar la un stagiu de pregătire în Franța. Aici a petrecut un an servind în Regimentul 82 Infanterie dislocat în orașul Montjoi. După întoarcerea în Bulgaria, a fost înaintat la gradul de colonel și numit comandant al Regimentului 5 Infanterie dislocat la Ruse. În ajunul declanșării Primului Război Balcanic a fost mutat din nou la Varna în calitate de comandant al Regimentului 8 Infanterie. La 7 septembrie 1912, țarul Bulgariei Ferdinand
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
numit comandant al acestei divizii. După intrarea Bulgariei în război de partea Puterilor Centrale, Divizia 4 Infanterie a fost inclusă în compunerea Armatei 3, care avea misiunea de a asigura apărarea frontierei Dunării. La 1 septembrie 1916 Kiselov a fost înaintat la gradul de general-maior. Divizia comandată de generalul Kiselov a avut misiunea importantă de a captura orașul fortificat Turtucaia situat pe malul drept al Dunării. Trupele bulgare erau sprijinite și de un detașament german. La 5 septembrie generalul Kiselov a
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
toate luptele desfășurate în Dobrogea, până la începutul anului 1917, când divizia este mutată pe frontul din Macedonia. Kiselov este avansat la gradul de general-locotenent, și va rămâne pe acest front până la sfârșitul războiului. După terminarea războiului, Pantelei Kiselov a fost înaintat la gradul de General de infanterie, cel mai înalt grad militar din Armata Bulgariei, mutându-se cu familia la Sofia unde a murit în urma unui atac de cord, la 14 octombrie 1927.
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
a văzut pe Adam, tatăl omenirii. Profetul l-a salutat și acesta i-a urat bun venit, exprimându-și încrederea în profeția lui Muhammad. El a văzut sufletele martirilor la dreapta lui Adam și pe cele ale păcătoșilor, la stânga acestuia. Înaintând în sferele cerești i-a întâlnit în cea de-a doua sferă pe Ioan, fiul lui Zaharia si pe Isus, fiul Mariei, în a treia pe Iosif (Yusuf), în a patra pe Profetul Enoch (Idris), în a cincea sferă pe
Isra și Mi'raj () [Corola-website/Science/333730_a_335059]
-
defensivă a râului Dyle. De aceea, germanii au conceput propriul lor plan pentru ruperea apărării adverse și ocuparea celor trei poduri principale peste Canalul Albert, dar și a unora secundare din Belgia și Olanda, ceea ce le-ar fi permis să înainteze cu ușurință spre interiorul Olandei. Divizia a 7-a de infanterie belgiană a fost repartizată apărării celor trei poduri de peste canal, militarii acestei unități alăturându-se garnizoanei Fortului Eben Emael în moementul declanșării bătăliei Sistemul de apărare al fiecărui pod
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
și capturarea familiei regale. Divizia trebuia de asemenea să împiedice deplasarea pe șosele și căile ferate ale oricăror trupe olandeze. Intenția OKW era să folosească cele două divizii aeropurtate pentru crearea unui culoar sigur, cu poduri funcționale, prin care să înainteze Aramata a 18-a spre centrul Olandei. Generalul Kurt Student, inițiatorul acestui plan, a considerat că prezența în teren a celor două divizii avea să țină deschise, să împiedice trimiterea trupelor de rezervă olandeze din nord-vestul Olandei și Franței pentru
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
subunitățile Sturmabteilung Koch au fost cucerite mai înainte ca geniștii belgieni să le arunce în aer. Cucerirea podurilor și neutralizarea artileriei fortului a permis infateriei și blindatelor Armatei a 18-a să depășească fără eforturi mari defensiva belgiană și să înainteze spre interiorul țării. Generalul Kurt Student avea să scrie după război cu privire la această operațiune că acțiunile parașutiștilor, în special a Grupului „Granit”, „A fost o faptă de îndrăzneală exemplară și însemnătate decisivă [...] Am studiat istoria ultimului război și a bătăliilor
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
Koch. Sturmabteilung Koch a fost dezvolat după terminarea Bătăliei Franței și transformat în Batalionul I al noului format Regiment de Asalt Aeropurtat I. Acest regiment era formta din patru batalioane specializate în atacurile aeropurtate cu planoare. Hauptmann Koch a fost înaintat la gradul de maior și a fost numit la comanda Batalionului I al regimentului. În ceea ce privește podul Canne, aruncat în aer de belgieni, geniștii germani a construit un nou pod peste canal pe 15 septembrie 1944.
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
jandarmi și bătuți. Cei doi băieți ai lui Onache au plecat pe front și au murit în război. După reocuparea Basarabiei de către URSS în primăvara anului 1944 casele ciuturenilor i-au găzduit timp de două săptămâni pe ostașii sovietici ce înaintau înspre vest. Chiaburul Haralampie (al cărui fiu, Nică, se refugiase în România) a fost ridicat de autorități și deportat la o mină de minereuri radioactive din Munții Ural, iar averea lui a fost împărțită țăranilor săraci. Mircea Moraru, soțul Nuței
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
fusese recent numit comandant al Puterilor Centrale pe Frontul de Est. Hindenburg interceptase rapoarte rusești privind propunerea de invazie a Sileziei și a găsit o oportunitate de a repeta victoria zdrobitoare din bătălia de la Tannenberg, lovind flancul stâng rusesc în timp ce înainta în Silezia. Hindenburg a mutat Armata a IX-a Germană, condusă de generalul August von Mackensen, pe sectorul polonez. Conrad von Hotzendorf, comandantul austriac, a mutat Armata a II-a Austriacă în locul fostei poziții a Armatei a IX-a Germane
Bătălia de la Łódź (1914) () [Corola-website/Science/333826_a_335155]
-
că Germania se va alătura ofensivei sale în Polonia, dar speranțele sale au fost deșarte, întrucât Germania a desfășurat în Prusia Orientală o armată mică, cu ordine exclusiv defensive. Astfel, armatele I și a IV-a austro-ungară au început să înainteze în Polonia fără susținere germană clară. La început, ele s-au confruntat, respectiv, cu armatele rusești a IV-a și a V-a. Între timp, , comandantul rus al Frontului de Sud-Vest, se aștepta la o ofensivă austro-ungară dinspre Lemberg către
Bătălia Galiției () [Corola-website/Science/333827_a_335156]
-
de Sud-Vest, se aștepta la o ofensivă austro-ungară dinspre Lemberg către est. Aceasta urma să fie înâmpinată de o ofensivă rusească în Galiția de Est, cu armatele ruse a III-a și a VIII-a. Armata I austro-ungară condusă de înainta spre nord către Lublin. Dankl a lovit și a forțat retragerea Armatei a IV-a rusești a baronului Salza în ceea ce avea să fie denumită . Armata lui Dankl a luat 6.000 de prizonieri. La dreapta lui Dankl, Armata a
Bătălia Galiției () [Corola-website/Science/333827_a_335156]
-
luând 20.000 de prizonieri și producând pierderi grele. Manevra de încercuire pusa la cale de austrieci a eșuat însă. Cum rușii erau împinși de-a lungul frontului nordic, Armata a III-a austriacă și Grupul de Armate Kovess au înaintat concomitent împotriva flancului stâng al lui Ivanov. De-a lungul frontului sudic, Ivanov avea condusă de și sub comanda capabilului . Brusilov și Ruzski au produs austro-ungarilor înfrângeri atât de grele, încât deși calitatea proastă a drumurilor i-a obligat pe
Bătălia Galiției () [Corola-website/Science/333827_a_335156]
-
rezerva "Armatei a II-a" "Brigada a 2-a Călărași" a fost dirijată spre Onești, iar "Divizia 1 Cavalerie" - îndreptată inițial spre nordul Moldovei unde ar fi urmat să participe la constituirea armatei de manevră destinată atacării Armatei Austro-Ungare ce înainta în Bucovina, a fost întoarsă din drum de lângă Bacău, astfel că după al 4-lea marș de noapte, în dimineața de 11 august a fost și ea la Onești. Alături de acestea, alte unități din rezerva Marelui Cartier General precum și unele
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
Oituz. În dimineața zilei celei mai critice de 11 august, "Divizia 1 de cavalerie" a fost îndreptată spre Nicorești și Bahna, în partea dreaptă a golului creat între diviziile de infanterie 6 și 7 ("Brigada a 14-a"), prin care înaintau germanii. Descălecate înainte de intrarea în Bogdănești, trupele diviziei au atacat și au oprit înaintarea inamicului: la dreapta "Brigada a 3-a Roșiori" (col. Olteanu) spre Dealul Știborului, la centru "Brigada a 2-a Roșiori" (col. Mircescu) spre Marginea, iar în
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
distilerie, depozit de alimente și telegraf. În ciuda faptului că renovările și noile construcții de la cetate nu fuseseră terminate, ea prezenta deja o problemă pentru orice atacator. În 1915, Germania și Puterile Centrale au demarat o ofensivă împotriva Rusiei și au înaintat către Lituania și Kaunas. Armata germană a ajuns la cetatea Kaunas în iulie 1915. La acea dată, fortăreața era ocupată de circa 90.000 de soldați, sub comanda lui . Pentru a ataca cetatea, germanii au adus patru divizii, pe care
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
A doua bătălie de pe Lacurile Mazuriene, denumită și bătălia de iarnă de pe Lacurile Mazuriene, a constituit partea nordică a ofensivei Puterilor Centrale pe Frontul de Est din iarna lui 1915. Ofensiva avea scopul de a înainta peste râul Vistula și eventual de a scoate Rusia din război. Șeful statului major german credea cu tărie că războiul va fi câștigat pe Frontul de Vest și ezita să-l susțină pe Paul von Hindenburg, comandantul Frontului de Est
A doua bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333852_a_335181]
-
liniei rusești de lângă Lacurile Mazurice, se afla Armata a XII-a Rusă, condusă de . În ziua de 7 februarie, în mijlocul unei furtuni de zăpadă, Armata a VIII-a a lui Below a lansat un atac-surpriză împotriva lui Sievers și a înaintat 100 km într-o săptămână, producând pierderi grele rușilor. Retragerea rușilor a fost una dezordonată și mulți au fost luați prizonieri. Cele mai mari pierderi au survenit când , condus de generalul Bulgakov, a fost încercuit de Armata a X-a
A doua bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333852_a_335181]
-
al Loarei. În cele din urmă, germanii au fost opriți în înaintarea lor către Saumur de cadeții școlii de cavalerie și de cadeții unei școli de infaterie, care ajunseseră în zonă de puțin timp. În cele din urmă, germanii care înaintau spre vest spre Angers au reușit să traverseze râul împotriva unei alte unități franceze și au cucerit orașul. La est, germanii au reușit de asemenea să traveseze râul spre Tours. După aceasta, germanii au executat o manevră spre sud, ocolind
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
conform afirmațiilor sale. În acel moment, Boas a decis că trebuie să fugă de la locul faptei. Conform relatărilor lui Boas, a încercat în primul rând să părăsească locul cu ajutorul tractorului său, dar atunci când luminile și motorul au murit după ce a înaintat doar o distanță scurtă, el a decis să continue pe jos. Cu toate acestea, el a fost prins de un umanoid înalt de 1,5 m (cinci picioare), care purta salopete gri și o cască. Ochii săi erau mici și
Antônio Vilas Boas () [Corola-website/Science/333877_a_335206]