65,481 matches
-
pe deplin. Replică genială din filmul lui Lars von Trier, Idioții (1998): "La ce bun o societate din ce în ce mai bogată, dar care îi face pe oameni din ce în ce mai nefericiți?". Sunt mulțumit că am văzut aici, în Occident acest film extraordinar și nu acasă, unde goana după "afaceri" și tendința de îmbogățire rapidă, cu orice preț, îi face orbi și impenetrabili pe compatrioții mei față de acest gen de cinema. Mi-a mai plăcut de asemenea, artificiul regizoral al lui Von Trier, ce izbutește să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
am așteptat împreună cu fratele meu o după-amiază întreagă ascunși în niște tufe ca o familie de "nemți" (de fapt, sași emigrați în Germania) să-și abandoneze deșeurile de picnic. Am reușit să recuperăm trei cutii goale de Coca-Cola. Odată ajunși acasă, le-am înlăturat partea de sus transformându-le în portcreioane. Mândri mai eram de ceea ce găsisem atunci!. Câteodată aș dori ca the market și abundența ei extraordinară să nu se fi prăbușit niciodată peste noi. Aș fi vrut să rămân
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
scoate din buzunar o mână de monezi mici, calde, proaspăt cerșite. Cumpără un pumn de cireșe. O marfă extrem de scumpă aici. Sfântă poftă! Îl regăsesc afară, pe trotuar, unde scuipă energic sâmburii mărunți și negri, visând la cireșii enormi de acasă, unde mănâncă pe săturate, cu "burta", nu cu suta de grame, ca aici. După trei zile: îi regăsesc pe aceiași țigani ardeleni la cursa de autocar de București, încărcați ca niște furnici recuperatoare cu televizoare stricate, haine vechi, covoare înfășurate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
libertate liber asumată se plătește cu excluderea din corpul social? Unul din punctele nevralgice ale caracterului helvet, care mă enervează foarte mult. La sfârșitul discuțiilor se lansează adesea iluzorii invitații de manger ensemble (a lua masa împreună, la restaurant sau acasă), iar cel ce o face știe că acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Încă nu-mi dau prea bine seama dacă este vorba de o modalitate politic corectă, soft și neangajantă de a-i arăta străinului de lângă tine că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fost denumiți și creștinii, iar minut, erezia lor. 7 iulie 2004 Părinți și copii, așchii ce sar prea departe de trunchi. Sfârșit de an universitar. Tatăl englezoaicei care locuiește la primul etaj a venit să-și ajute fiica la întoarcerea acasă în "perfidul Albion". Rover-ul elegant tras în fața ferestrei mele, cu volanul pe dreapta, blanc cassé cu scaune de piele, este încărcat metodic cu zeci de cutii și cutiuțe. El, tatăl, este chiar tipul de ofițer britanic din Indii: înalt, distins
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu dinți cabalini pe care o văd tot timpul cățărată pe bicicletă în diferite locuri din oraș (dă meditații la engleză și aleargă mult), mi-a spus direct într-o discuție privată că ea nu vrea să se mai întoarcă acasă și va face orice pentru asta. Bașchira de la etajul doi (direct din Baskiristan, republică sovietică din Caucaz) și-a aranjat un stagiu cald la ONU și cred că vă rămâne funcționar internațional acolo. Paul din România continuă un doctorat în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
imediate. De sclav, aș putea spune dacă aș fi răutăcios cu mine însumi. În același timp, ele te fac să te simți puternic prin sentimentul extraordinar de libertate interioară pe care-l generează. Ceva ce nu va fi înțeles niciodată acasă a se vedea disprețul stupid din mass-media românească față de orice specie de căpșunar. 22 iulie 2004 După susținerea tezei de doctorat. Bilanț: trei ani și jumătate de efort intelectual intens. Tot ceea ce a rămas în urmă sunt patru cutii mari
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lipsa de generozitate "firească" a oamenilor, osificarea teribilă a administrației (care din multe puncte de vedere pare și mai monstruoasă decât cea românească), consumul fără limite, fără măsură, egoismul teribil din societate... Banal și imposibil de crezut de către cei de acasă, dar nu mă pot abține să scriu aceste rânduri: a trebuit să vin până aici, în Canada, pentru a-mi da seama ce țară minunată este România! O țară distrusă însă de neputința oamenilor de a asuma și depăși așa cum
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
zvântatul lor e și mai scump, în ciuda prețului curentului electric, aproape gratuit. Plus mirosul specific de cămin studențesc de masculi tineri, dulceag, invadant, la fel ca o "maternitate de purcei de lapte", după cum spunea tatăl meu pe vremuri, când veneam acasă de la Galați la sfârșit de săptămână, ca tânăr student. Anii petrecuți la Geneva, între octombrie 2000 și iulie 2004, îmi apar acum teribil de îndepărtați și ireali. Anii unei fericiri calme, o existență bogată și irepetabilă. De la serile calde de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aici în Canada pe o durată maximă de un an de zile. Majoritatea par fericiți și mulțumiți că au cunoscut o altă lume decât cea cu care erau deja obișnuiți. Sunt în lume normal, într-un schimb universitar normal, întoarcerea acasă li se pare și ea normală. Atunci când îi asculți, ai o impresie tonică de optimism, de existență asumată plenar și firesc. Nimic din vaietul perpetuu al studentului român de aici sau de aiurea, navigând între cereri de burse, căutare de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cunoaștere" (la drague) le ocupă aproape tot timpul. Revin: nouă, celor de la est de Budapesta și la sud de Marsilia, ne lipsește un sentiment banal: este normal să fii student străin într-o țară normală, este normal să te întorci acasă într-o țară normală și să fii dacă nu "răsplătit", cel puțin primit înapoi fără ură și suspiciune. PS: recitesc acest pasaj și mă sperii de câte ori folosesc cuvântul "normal" pentru a descrie anormalitatea vieții cotidiene din România. Îmbătrânesc. Mă trezesc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
expatriați din care făceam parte a fraternizat aproape instantaneu cu un grup de albanezi și alți turco-balcanici din zonă. Mai târziu, în timpul dansului latino, s-au așezat toți în cerc și au început să danseze cam ca pe la horile de acasă, dând puțină coeziune și culoare acestei triste adunări, punctată de distracții impuse de gazde: ghicitoare în cafea și cărți, bucătărie japoneză live (un concept foarte la modă, se pare). Alcoolul mai mult decât măsurat: am avut la dispoziție doar trei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
program. Iulie 2004, ora 23.40. Nume de utilizator: Rodica N. Mă gândesc că și necunoscuta Rodica N., încercată de fierul roșu al nostalgiei și al dorului de casă, a împrumutat Moromeții la miezul nopții pentru a călători cu gândul acasă, peste Ocean. Rodica N, necunoscuta mea, frumoasa mea, rănita mea, je t'aime. Rodica, c'est moi, aș putea spune... Pasaj adăugat ulterior, citat din Ernest Jünger: "Bibliotecile noastre te duc cu gândul la lumea geologică descrisă de Cuvier: zăcăminte
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Zăpada scârțîie sub picioare, ca și cum ar protesta împotriva prezenței umane. Dimineața am ascultat la radio emisiuni despre cum să te protejezi de frig. Trebuie aplicate creme grase pe față, mâini și urechi, evitate dușul și băile înainte de a pleca de acasă. Măcar odată, frica atavică a românilor de curent se dovedește întemeiată. Când scriu aceste rânduri, visez cu ochii deschiși grădini în plină vară, pline de flori, doamne cu rochii lungi și albe, copii neastâmpărați și domni fumând trabuc în grădină
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
studenți greci au fost trimiși mai de voie, mai de nevoie la Oxford. A intervenit însă o problemă: grecii găseau că mâncarea englezească și felul de a trăi al englezilor sunt atât de îngrozitoare încât au decis să se întoarcă acasă. Aceasta este o anecdotă. De fapt, li s-a interzis să mai stea acolo de către Biserica Ortodoxă, în 1705. 15 februarie 2005 M-am obișnuit cu camera aceasta mizeră, minusculă, vopsită în culori suferitoare de cazarmă sau celulă. M-am
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
obișnuit cu lipsa de prieteni și cu ipocrizia românilor de pe aici. M-am obișnuit chiar și cu postmodernismul și post-feminismul din universitate. Dar nu mă voi obișnui niciodată cu ideea că un ocean mă desparte de ceea ce încă mai numesc "acasă". Iar casa mea este acum Europa, nu România. Am primit de la buna mea prietenă Nicoleta o scrisoare din România. Scrisoarea conține și câteva pagini dintr-un ghid de distracții numit Șapte seri. Pagini banale în România, dar care pentru mine
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ar fi fost imposibil. Cum să înțelegi, atunci când locuiești în Europa, faptul că un profesor american, chiar dacă este un mare star academic, nu poate trage chiului, trebuie să muncească direct cu studenții? Și încă ceva: ce primește Eliade cadou de acasă (mai exact, quantité de cadeaux, după cum ține să precizeze ca un copil) ? Ceramică de Ilfov [sic !], ouă pictate de la Agapia, pământ de la Agapia (demonii trecutului, când pământul se purta în pungulițe de piele, la gât?) câteva pietre și scoici de pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai rămas pe ecranul lor din "folclorul" românesc, de această combinație de manele cu cadre de "Cântarea României", încât nici măcar nu știu de ce mă încăpățânez să scriu aceste rânduri. Iar faptul cel mai trist este că mulți dintre cei de acasă nici măcar nu-și mai dau seama ce deșeu audiovizual li se servește în fiecare zi, oră de oră, minut de minut. O altă televiziune din România, campioană în pocirea și torturarea limbii române, propunea pe site două rubrici, una numită
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
decât un automobil performant ? Cristian Bădiliță publică în ziarul Ziua de astăzi, 27 aprilie, un articol referitor la comportamentul mitocănesc în cadrul Ortodoxiei. Scris cu tonul unui om supărat, care suferă în Occidentul ateu și secularizat atunci când vede că Ortodoxia de acasă este invadată de prost gust, kitsch și mitocănie. Ortodoxia reală, cea de pe teren, care nu vrea să semene deloc cu cea din bibliotecile pariziene. Un articol util pentru a înțelege de ce un revoltat, fie el și bine intenționat, nu este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
psihologică a imigranților, care-mi recunoaște imediat accentul românesc: 1) Marea majoritate a românilor ajunși în Canada trec printr-o depresie severă în primele două-trei luni, această întâmplare marchează decisiv alegerea de a rămâne în Canada sau a se întoarce acasă. 2) Românilor nu li recunosc diplomele universitare dobândite acasă; ca atare sunt obligați să-și refacă studiile în Canada, având colegi "de bancă" tineri de 18-20 de ani, cam ca cei din avion. Românii găsesc acest lucru imposibil de suportat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
1) Marea majoritate a românilor ajunși în Canada trec printr-o depresie severă în primele două-trei luni, această întâmplare marchează decisiv alegerea de a rămâne în Canada sau a se întoarce acasă. 2) Românilor nu li recunosc diplomele universitare dobândite acasă; ca atare sunt obligați să-și refacă studiile în Canada, având colegi "de bancă" tineri de 18-20 de ani, cam ca cei din avion. Românii găsesc acest lucru imposibil de suportat. 3) Multe dintre cupluri se separă după doi-trei ani
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
afirma că au o "existență fericită" sunt predispuși să țină un jurnal? Lungă discuție, deloc inutilă, acum pe picioar de plecare, cu Andrei G., doctorand la Universitatea Laval. Chinuit de dorul de țară, pendulează între precaritatea canadiană și dificultatea întoarcerii acasă. Aflu apoi cu uimire că a terminat același liceu ca și mine la Brăila, că este originar dintr-un sat din Bărăgan, iar spațiul infinit al acestuia îi lipsește. Se creează în mod spontan o legătură intimă sudată de dorul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
rog, ce-au însemnat nașterea și creșterea într-o familie burgheză din anii 1930 și 1940? Care erau rigorile unei asemenea existențe? A.R. Nașterea și creșterea într-o familie burgheză au însemnat în primul rând cei șapte ani de-acasă, pe care îi port în mine și acum, la optzeci și șapte de ani. Au însemnat o copilărie într-o familie înstărită, care-mi satisfăcea toate mofturile. Au însemnat servitoarea care le-aducea dimineața părinților mei cafelele aromate și mie
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
preferat o altă pâine? Franțuzească, de pildă. Sau din alte locuri. A.R. A, da, n-am uitat întrebarea: dacă mi-ar fi plăcut să trăiesc în altă țară. Da, în Anglia. Acolo mă simt cel mai bine. Mă simt acasă. Flegmatici sau nu, per fizi sau nu, englezii sunt cei mai civilizați, iar asta e vir tutea supremă. R.P. Prin ce anume concurează Romanul copilăriei dumneavoastră Anglia pomenită la condițional trecut? A.R. Vedeți? Nici n-apuc să mă gândesc
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Dar chiar dacă nu crezi în zodiac, te trezești oricum divizat într-un actor și un spec tator foarte critic. Prin urmare, te dedublezi. Ziua faci cu scârbă și cu silă ceea ce se-așteaptă de la tine să faci, iar seara vii acasă și ajungi să plângi de scârbă și de silă. O schizofrenie dureroasă, corozivă. Țin minte că, la epurarea bibliotecilor, unde lucram după fișe și cataloage, cu lecturi de la caz la caz, mi s-au repartizat odată fișele K, L, M
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]