58,223 matches
-
ierarhiei militare până la gradul de general de armată, fiind, însă, în 1937, pensionat forțat, ca efect atât al intrigilor, cât și al opțiunilor prosovietice ale politicii externe cehoslovace. Asemenea altor legionari cehoslovaci, Kadlec s-a căsătorit în Rusia, luând de soție pe fiica unui comerciant, care l-a însoțit, ulterior, la reîntoarcerea în țara sa natală. După pensionare s-a retras din viața publică și a trăit, până la moarte, în Brno-Řečkovice. În perioada regimului comunist a fost evacuat din propria locuință
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
-o în anul 1900, pe 18 august. Părinții săi au trăit în Ústí nad Labem, în timpul Primei mari Conflagrații și, posibil, chiar în intervalul anilor '920. Asemenea altor legionari cehoslovaci, Kadlec s-a căsătorit în Rusia, la Irkutsk, luând de soție, la 15 decembrie 1919, pe Vera, fiica unui comerciant din Turinsk, numit Feodor Soloviev. Aceasta l-a însoțit, ulterior, la reîntoarcerea în țara sa natală. După pensionare s-a retras din viața publică și a trăit tot restul vieții în
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
decembrie 1919, pe Vera, fiica unui comerciant din Turinsk, numit Feodor Soloviev. Aceasta l-a însoțit, ulterior, la reîntoarcerea în țara sa natală. După pensionare s-a retras din viața publică și a trăit tot restul vieții în Brno-Řečkovice , împreună cu soția sa de origine rusă. Și-a început cariera la Bateria Nr. 6 a "Regimentului de Artilerie de cetate Nr. 1 „Împăratul Franz Joseph”" din Viena. În 1903 și-a căpătat tresele de ofițer după absolvirea unui curs la "Brigada de
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
în Garden City, Michigan în 1947. Fiind creștin evanghelist, și-a urmat tatăl în ministeriat. A studiat la și a obținut licența în 1969, apoi de la și un Doctorat în ministeriat de la . În prezent, locuiește în Florida de Sud cu soția sa, Margaret. Din 1970, Maxwell a condus biserici din Indiana, Ohio, California și Florida. După ce a slujit ca pastor senior vreme de 14 ani, e plecat de la în 1995 pentru a se dedica pe deplin vorbitului în public și scrisului
John C. Maxwell () [Corola-website/Science/336915_a_338244]
-
Ioan și Dimitrie, au condus pentru scurte perioade Despotatul Moreei. Se crede în general că Ioan, despre care s-au păstrat relativ puține documente, a murit fără copii și că numeroșii Cantacuzini din generația următoare, precum și istoricul Theodoros Spandounes și soția genealogistului Hugues Busac, sunt descendenții lui Matei prin Dimitrie. Urmașii posibili ai lui Dimitrie (filiația exactă este incertă) au fost Ghiorghios, numit „Sachatai”; Andronic, ultimul "megas domestikos" al Imperiului Bizantin; Eirene, care s-a căsătorit cu Đurađ Branković; Toma, care
Dinastia Cantacuzin () [Corola-website/Science/336914_a_338243]
-
lui Dimitrie (filiația exactă este incertă) au fost Ghiorghios, numit „Sachatai”; Andronic, ultimul "megas domestikos" al Imperiului Bizantin; Eirene, care s-a căsătorit cu Đurađ Branković; Toma, care a activat la curtea lui Branković; Helena, care a devenit a doua soție a lui David de Trapezunt; și o fiică cu nume necunoscut, care ar fi devenit regina Georgiei.
Dinastia Cantacuzin () [Corola-website/Science/336914_a_338243]
-
turci, în urma unui complot al boierilor. Se refugiază în Ardeal, la bunul său prieten, principele transilvănean Gheorghe Rákóczi al II-lea, care îi vinde domenii în zona Aleșdului. A locuit în Castelul de la Piatra Șoimului, din apropiere de Peștiș, împreună cu soția lui, domnița Bălașa și cu o parte din sfetnicii lui credincioși. Așa a găsit domnitorul pribeag pe aceste meleaguri ruinele fostei mănăstiri de la Tinăud. A început rectitorirea ei, zidind-o de data aceasta din piatră, finalizând lucrările în anul 1659
Biserica Sfântul Dumitru din Tinăud () [Corola-website/Science/336910_a_338239]
-
din Tulcea, pe care o proiectase. Lutfi tocmai termina construcția Hotelului Delta, al cărui autor architect era. Ambele clădiri se pot admira și astăzi pe faleza Dunării, la cele două capete ale golfului portului. Lutfi se mută la București la soția lui. Circumstanțele fac ca soții să locuiescă într-o frumoasă vilă cu arhitectură tradițională românească, unde părinții Irinei reușiseră să găsească un mic spațiu locativ printr-un prieten al tatălui, Col. Radu Miclescu. Lutfi a suferit la vestea că această
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
la vestea că această casă, monument istoric (architect Ion Mincu, atelierul pictorului Ion Mirea, care-i devenise foarte dragă, a fost lasată dupa plecarea lui din tară să devină o ruină.http://reptilianul.blogspot.com/2012/01/casa-miclescu.html În soția lui, Lutfi își găsește un prieten de nădejde cu care poate împărți idei despre arhitectură și artă. Ca și el și ea este pasionată de arhitectură, admira arhitectura tradițională, dar îi place să experimenteze cu volume moderne. Ca și el
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
îl vizitează din când în când la Paris. Ultima parte a vieții, după ieșirea la pensie, Lutfi trece printr-o boală lungă, timp în care preocuparea lui principală este pictatul de acuarele. Este îngrijit ani la rând de devotata lui soție de o viață, Irina, și se stinge discret mulăumit de realizările ca architect ale fiului lui Alexander care urmează tradiția familiei la Paris, Franța. În perioada 1957-1989, Lutfi este autorul a numeroase clădiri, cu predilecție în zona Dobrogei de unde își
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
1967) care are o arhitectură modernă pentru timpurile de atunci și a căror interioare concepute de Lutfi sunt minunate și rezistă și astăzi. Pe arhitectul artist Lutfi Sefchi Sait îl caracteriza pasiunea, talentul și energia. Lutfi Sefchi Sait, ca și soția lui Irina Rosetti, sunt trecuți în cartea “Arhitecții și exilul” de Adrian Mahu, Editura Magic Prinț, 2012, București, alături de arhitecți cunoscuți, printre care se numără, în ordine aflabetica: Bogdan Bocăneț, Sanda Budis, Renzo Carausu, George Carvunis, Teodor Georgescu, Dinu Gheorghiu
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
Alain Manoilesco - Architectes din Paris. Astfel, a proiectat în Franța o serie de construcții pe care le puteți oricând admira: Liceu Profesional Arpajon, Liceu Profesional Beleville, Universitate Evry și Colegiul «Etienne Dolet» din Paris. La unele din proiecte lucrează împreună cu soția lui, arhitecta Irina Rosetti. Membru al organizațiilor de artiști plastici din Paris arondismentul 20 TLM și UDAC precum și «Ligne et couleur», Lutfi Sefchi SAIT a participat la o serie de expoziții colective: 1992 - Le 58-eme Salon des Architectes et Artistes
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
(n. 26 august 1947, Amaru, județul Buzău - d. 3 iulie 2015, București) a fost o prozatoare, poetă și critic literar român. S-a născut în familia preotului Ion Ionescu și a soției sale, Mariana (n. Ștefănescu), în comuna buzoiană Amaru. A urmat studii elementare în satul natal (1954-1958) și la Ploiești (1958-1960), Liceul „I.L. Caragiale” din Ploiești (1960-1965) și apoi la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1965-1970
Mariana Ionescu () [Corola-website/Science/337071_a_338400]
-
filolog american specializat în limbile clasice. El a predat din 1899 până în 1935 ca profesor de limba și literatura greacă la Trinity College din Hartford. a fost fiul cel mai tânăr al fermierului și tâmplarului Isaac Babbitt (1831-1888) și al soției lui, Sarah Cole Babbitt (1833-1898). Fratele său mai mare a fost germanistul Eugene Howard Babbitt (1859-1927). Frank Cole Babbitt a crescut la ferma părinților săi și a învățat în perioada 1885-1887 la o școală elementară. Începând din 1887 a studiat
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
vestigiilor antice din Ierusalim. Reich este profesor de arheologie la Universitatea din Haifa. s-a născut în 1947 la Rehovot, pe atunci în Palestina sub mandat britanic ca fiu al lui David (Romek) Reich refugiat evreu din Polonia și a soției sale Herta, născută Eisler, refugiată din Mürzzuschlag (Austria). Tatăl, David Reich, a căzut după numai un an în Războiul de Independență al Israelului în cursul luptelor din Operațiunea Dani. Ronny Reich a crescut la Holon. Ca orfan de război si
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
Saxa-Altenburg. Magdalene Sibylle a fost numită după străbunica paternă, Magdalene Sibylle a Prusiei. La Weissenfels la 28 iulie 1708, Magdalene Sibylle s-a căsătorit cu Ducele Johann Wilhelm al III-lea, Duce de Saxa-Eisenach ca ce de-a treia lui soție. Ei au avut trei copii, dintre care doar unul a atins vârsta adultă. A murit la Eisenach, la vârsta de 53 de ani și a fost înmormîntată în "Georgenkirche", Eisenach.
Magdalene Sibylle de Saxa-Weissenfels (1673-1726) () [Corola-website/Science/337096_a_338425]
-
de Raymond Queneau, Georges Bataille, Raymond Aron, Roger Caillois, Michel Leiris, Henry Corbin, Maurice Merleau-Ponty, Jacques Lacan, Jean Hyppolite, Eric Weil. Se spune că publicul a fost atât de puțin numeros (deși fidel), încât a fost necesar să se aducă soțiile și soții, pentru a se atinge cota necesară de ascultători. După al Doilea Război mondial, timp în care este la Marseille cu Léon Poliakov și Nina Ivanoff (și unde a scris textul pe "La notion d'autorité", în 1942) și
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
palat regal renascentist. Amadeus a fost un potector al călugărilor franciscani și a înzestrat alte case religioase drept case pentru îngrijirea celor săraci și suferinzi. El a făcut un pelerinaj la Saint-Claude în 1471. Amadeus a murit în 1472. Împreună cu soția sa Iolanda a avut zece copii:
Amadeus al IX-lea, Duce de Savoia () [Corola-website/Science/337104_a_338433]
-
(n. 11 februarie 1914, Craiova - d. ? după 1999) a fost un critic și istoric literar român, hispanist și traducător din limba spaniolă. S-a născut în familia lui Alexandru Georgescu și a soției sale, Virginia (n. Burgulescu). A urmat școala primară și Liceul „Frații Buzești” din Craiova (1925-1932) și apoi, în paralel, Facultatea de Litere și Filosofie (secția de sociologie) și Facultatea de Drept din cadrul Universității din București, obținând ambele licențe în 1936
Paul Alexandru Georgescu () [Corola-website/Science/337112_a_338441]
-
pe fiul său, Sextus Tarquinius, într-o misiune militară în Collatia. Sextus a fost primit cu mare ospitalitate în casa guvernatorului, casa lui Lucius Tarquinius Collatinus, fiul nepotului regelui, Arruns Tarquinius, fostul guvernator al Collatiei și primul dintre Tarquinii Collatini. Soția lui Collatinus , Lucreția, fiica lui Spurius Lucretius, prefect al Romei, "un om de distincție," - s-a asigurat ca fiul regelui să fie tratat conform rangului său, deși soțul ei era plecat la asediu. Într-o variantă a poveștirii, Sextus și
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
un om de distincție," - s-a asigurat ca fiul regelui să fie tratat conform rangului său, deși soțul ei era plecat la asediu. Într-o variantă a poveștirii, Sextus și Collatinus, la o petrecere cu vin, au dezbătut despre virtuțile soțiilor lor; atunci Collatinus s-a oferit voluntar să lămurească dezbaterea mergând toți călări la casa lui pentru a vedea ce face Lucreția. Ea țesea împreună cu o servitoare. Atunci i-au acordat ei laurii victoriei și Collatinus i-a invitat să
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
a intrat în dormitorul ei în secret, ocolind în liniște sclavii care dormeau la ușa ei. Ea s-a trezit. El a spus cine este și a pus-o să aleagă: sau îi acceptă avansurile sexuale și avea să devină soția lui și viitoarea regină, sau avea să o ucidă pe ea și pe unul din sclavi, așezându-le trupurile împreună, pentru a pretinde apoi că a surprins-o săvârșind adulter (a se vedea sexualitatea în Roma antică și atitudinea romanilor
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
Tarquinilor fără teamă. El a dobândit porecla Brutus, "Neghiob," făcând-o pe prostul ca să nu atragă suspiciunea regelui. Superbus i-a luat moștenirea și i-a lăsat un salariu de mizerie, ținându-l la curte pentru divertisment. Collatinus, văzându-și soția moartă, este înnebunit de durere. O ține în brațe, o sărută, o cheamă pe nume și îi vorbește. Văzând în asta mâna Destinului, prietenul său Brutus le vorbește celor care erau la funeralii, explicându-le că s-a prefăcut că
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
sunt de acord asupra acestui punct: versiunea lui Titus Livius este:„Prin acest sânge—cel mai pur înainte de pângărirea săvârșită de fiul regelui—jur, și voi, o, zei, vă chem martori că îl voi alunga pe Lucius Tarquinius Superbus, împreună cu soția lui blestemată și toți cei de un sânge cu ei, cu foc și sabie și toate mijloacele aflate în puterea mea, și nu voi permite nimănui să mai fie rege în Roma.” Nou înființatul comitet revoluționar defilează cu cadavrul însângerat
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
respectat cererea și a fost înlocuit de către Publius Valerius Publicola. Povestirea lui Titus livius "Ab Urbe Condita Libri" (c. 25-8 Î. hr.) este cel mai vechi document istoric pe acest subiect. În narațiunea sa, soțul ei se laudă cu virtutea soției sale lui Tarquiniu și altora. Titus Livius compară virtutea romanei Lucreția, care a rămas în camera ei de țesut, cu cea a doamnelor etrusce care se ospătau cu prietenii. Ovidiu relatează povestea Lucreției în Cartea a II-a a operei
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]