58,766 matches
-
să legitimizeze ocupația militară română a Transilvaniei. Hotărârea Conferinței de pace a fost semnată de comandantul suprem al Armatei din Ungaria, generalul de Lobit, și a fost înmânată oficialităților ungare la Budapesta pe data de 20 martie 1919 de către locotenent-colonelul francez Vix — motiv pentru care a și fost cunoscută ca "„Memorandumul Vix”" — însoțit de câte un reprezentant american, englez și italian. Lui Vix i s-a precizat să acorde ungurilor 48 de ore pentru a răspunde, fiind informat însă că neacceptarea
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
de factori. Astfel, la mijlocul lunii martie forțele aliate aflate sub comanda lui d'Esperey nu erau pregătite pentru a pune în practică pe teren hotărârea. Doar ordinul urgent al lui Georges Clemenceau, determinat de criza trupelor aliate aflate sub comandă franceză în sudul Rusiei, a avut drept consecință o dispoziție de la 19 martie a generalul d'Esperey către generalul de Lobit prin care acestuia i se cerea să comunicare maghiarilor nota Conferinței. Remiterea memorandumului oficialităților maghiare, a ridicat acestora problema că
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
a respins noile propuneri și a formulat o contrapropunere ce a avut la bază termenii aceluiași Armistițiu de la Belgrad, ceea ce ar fi impus ca armatele române să se retragă pe linia de demarcație fixată la 13 noiembrie 1918. Suplimentar, trupelor franceze li s-a cerut să evacueze Aradul și Seghedinul. În aceste condiții generalul Smuts a încetat convorbirile și a părăsit Budapesta. În cadrul politic și militar existent, considerentele care au sprijinit atitudinea beligerantă au prelevat astfel asupra unei politici conciliatorii. Misiunea
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
binomial, astfel descris de micologul italian Alfredo Vizzini în același an. Dar asociația germană de micologie de exemplu nu acceptă "Caloboletus" ca nume binomial ci numai sinonim, de asemenea A.M.I.N.T., (Asociația italiană pentru micologie și botanică), mai departe comitetul francez pentru denumirea ciupercilor sau „Inventarul Național al Patrimoniului Natural” (tot Franța). Se pare, că discuția încă nu este terminată. După ce taxonul "Calocalopus" nu apare nici în cărți reprezentative micologice de descriere, pe pagina aceasta specia este denumită în momentul de
Hrib frumos () [Corola-website/Science/336379_a_337708]
-
de aproximativ 4,8 km. SHAEF de sub comanda generalului Dwight D. Eisenhower își fixase ca obiectiv imediat ocuparea inimii industriale a Germaniei, regiunea Ruhr. Armata a 3-a comandată de generalul George S. Patton a primit sarcina să ocupe regiunea franceză Lorena, în vreme ce Armata I a generalului Courtney Hodges a primit ordinul să spargă frontul german în apropiere de Aachen. Hodges a sperat la început că va putea să atace ocolind orașul, unde considera că se află doar o garnizoană mică
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
de la tatăl său Conrad Mannlich (1700-1758), care a fost pictorul curții sub Christian al IV-lea de Palatin de Zweibrücken. Următoarea sa formare a fost la Academia de Artă, ("Mannheimer Zeichnungsakademie"), Mannheim precum și în Paris, unde a cunoscut numeroși artiști francezi din perioada rococo, care i-au influnțat stilul său inițial. Mannlich a fost pictorul curții sub Christian al IV-lea de Palatin de Zweibrücken, director constructor general sub Karl al II-lea August, Duce de Zweibrücken precum și director al principalei
Johann Christian von Mannlich () [Corola-website/Science/336385_a_337714]
-
regele Maximilian I Iosif de Bavaria. Sub Karl al II-lea August a adunat o însemnată colecție de picturi, care a fost expusă la Castelul Karlsberg ("Schloss Karlsberg") în Homburg. Înainte de distrugerea castelului, la 28 iulie 1793 de către trupele Revoluției franceze, Mannlich a salvat, printre altele, colecția de picturi, biblioteca, colecția de arme, mobila, și tapițeria. Galeria de picturi a ajuns la Mannheim iar în final la München, la Alte Pinakothek. Mannlich a fost director constructor general sub Contele de Zweibrücken
Johann Christian von Mannlich () [Corola-website/Science/336385_a_337714]
-
unor proiecte de consultanță pentru companii multinaționale, precum și în funcții de conducere ale acestora, fiind actual director general al grupului de firme Egis în România, Bulgaria și Republică Moldova. s-a nascut pe 28 iunie 1973 în Pointe-à-Pitre, în departamentul francez de peste mări Guadelupa, situat în insulele Antilele Mici din Marea Caraibilor. Aici tatăl ei își îndeplinea serviciul militar alternativ ca profesor de matematică. Familia ei este originară din orașul francez Vichy, unde trăiesc în prezent părinții ei. Bunica paterna a Clotildei
Clotilde Armand () [Corola-website/Science/336389_a_337718]
-
s-a nascut pe 28 iunie 1973 în Pointe-à-Pitre, în departamentul francez de peste mări Guadelupa, situat în insulele Antilele Mici din Marea Caraibilor. Aici tatăl ei își îndeplinea serviciul militar alternativ ca profesor de matematică. Familia ei este originară din orașul francez Vichy, unde trăiesc în prezent părinții ei. Bunica paterna a Clotildei Armând a fost verișoară primară cu scriitorul Jean Giraudoux, iar bunica maternă - fiica contelui de Champs de Saint-Leger. a invatat la scoala Notre-Dame din Cusset, apoi la cea din
Clotilde Armand () [Corola-website/Science/336389_a_337718]
-
(în română: Revista celor două lumi) este o revistă literară și de afaceri culturale în limba franceză care a fost publicată, lunar, la Paris din 1829. Potrivit site-ului sau, ea este astăzi „un loc pentru dezbateri și dialoguri între națiuni, discipline și culturi, despre cele mai importante subiecte din societățile noastre”. Principalul acționar este grupul FIMALAC
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
de Sud”. Cele două lumi sunt deci Franța și restul lumii. Politica, economia și artele au ocupat un loc important în paginile revistei. Liberală până în 1848, ea a efectuat un viraj înspre conservatorism. În perioada celui de-al Doilea Imperiu Francez, ea a devenit o revistă de opoziție. După moartea în 1877 a lui François Buloz, care-l sprijinise pe Adolphe Thiers, revista a fost redactată, printre alții de Charles Buloz, fiul lui François, care l-a primit pe Paul Bourget
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
1877 a lui François Buloz, care-l sprijinise pe Adolphe Thiers, revista a fost redactată, printre alții de Charles Buloz, fiul lui François, care l-a primit pe Paul Bourget, apoi de Ferdinand Brunetière, critic influent și membru al Academiei Franceze din 1900, Francis Charmes (Academia Franceză, 1908), René Doumic (Academia Franceză, 1909), André Chaumeix (Academia Franceză, 1930), Claude-Joseph Gignoux de la Institut de France. Ea avea 26.000 de abonați în 1885. Printre primii colaboratori care au contribuit în mod regulat
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
-l sprijinise pe Adolphe Thiers, revista a fost redactată, printre alții de Charles Buloz, fiul lui François, care l-a primit pe Paul Bourget, apoi de Ferdinand Brunetière, critic influent și membru al Academiei Franceze din 1900, Francis Charmes (Academia Franceză, 1908), René Doumic (Academia Franceză, 1909), André Chaumeix (Academia Franceză, 1930), Claude-Joseph Gignoux de la Institut de France. Ea avea 26.000 de abonați în 1885. Printre primii colaboratori care au contribuit în mod regulat și au întemeiat reputația revistei de
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
revista a fost redactată, printre alții de Charles Buloz, fiul lui François, care l-a primit pe Paul Bourget, apoi de Ferdinand Brunetière, critic influent și membru al Academiei Franceze din 1900, Francis Charmes (Academia Franceză, 1908), René Doumic (Academia Franceză, 1909), André Chaumeix (Academia Franceză, 1930), Claude-Joseph Gignoux de la Institut de France. Ea avea 26.000 de abonați în 1885. Printre primii colaboratori care au contribuit în mod regulat și au întemeiat reputația revistei de mijloc de "haute culture" pentru
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
alții de Charles Buloz, fiul lui François, care l-a primit pe Paul Bourget, apoi de Ferdinand Brunetière, critic influent și membru al Academiei Franceze din 1900, Francis Charmes (Academia Franceză, 1908), René Doumic (Academia Franceză, 1909), André Chaumeix (Academia Franceză, 1930), Claude-Joseph Gignoux de la Institut de France. Ea avea 26.000 de abonați în 1885. Printre primii colaboratori care au contribuit în mod regulat și au întemeiat reputația revistei de mijloc de "haute culture" pentru o elită liberală au fost
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
Universul prin folosirea zațului tipografic de la foileton. Acest prim volum avea 191 de pagini și trebuia să fie urmat de alte două volume. Continuarea publicării a fost amânată deoarece ziarul a preferat să publice traducerea unui roman al unui scriitor francez obscur, ce fusese realizată de un ginere al directorului. Romanul a fost publicat integral în anul 1928 de către Editura Scrisul Românesc din Craiova în două volume ce au purtat subtitlurile "Acolo șezum și plânsem" și "Întoarcerea unde au fost jurămintele
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
mesaj ezitant și pesimist. Romanul "Întunecare" a fost tradus în mai multe limbi străine: poloneză ("Ciemność", 2 vol., Wydawnictwa Literacko-Naukowego, Cracovia, 1933; traducere de Stanisław Łukasik), italiană ("L’ombra che scende", Editrice La Capitale, Roma, 1945; traducere de Agnese Silvestri-Giorgi), franceză ("Effondrements", 3 vol., Editions en langues étrangères, București, 1956; traducere de Iosif Igiroșianu), maghiară ("Sötét évek", Állami irodalmi és Művészeti Kiadó, București, 1956; traducere de Ferenc Boros; reeditată în 1964 de Irodalmi Könyvkiadó din București), engleză ("Gathering Clouds", 3 vol
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
În seara zilei de 14 iulie 2016, un atentat a avut loc în Nișă, atunci când Mohamed Lahouaiej Bouhlel, cetățean francez cu origini tunisiene, a spulberat cu un camion frigorific de 19 tone o mulțime de oameni care sărbătoreau Ziua Națională a Franței pe Promenade des Anglais. Cel putin 85 de persoane, inclusiv 10 copii, au fost ucise. Atentatorul a fost
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
Amaq, apropiată de ISIS, citând "surse de securitate". Cunoștințele lui Bouhlel pun la îndoială această revendicare, afirmând că acesta nu respectă regulile de bază ale credinței islamice și nu a intrat niciodată într-o moschee. Pe 21 iulie, procurorul general francez a anunțat că Lahouaiej Bouhlel a planificat atacul cu luni înainte și a fost ajutat de cinci complici. Cei cinci au fost reținuți în baza acuzațiilor de "fapte teroriste". În 2010, revista de propagandă a al-Qaida "Inspire" recomandă: Abu Mohammed
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
înarmați ai Companiei regionale de intervenție care au folosit și ei armele. Camionul avea cel putin 50 de urme de gloanțe. În jurul orei locale 01:00, poliția tehnică a procedat la primele investigații cu privire la camionul alb, imobilizat în fața Palatului Mediteranei (franceză: "Palais de la Méditerranée"), un luxos complex hotelier. Pneurile erau sparte, iar ușa pasagerului din dreapta șoferului ciuruita de gloanțe. Mai multe tipuri de arme și o "grenadă inoperabila" au fost găsite în interiorul vehiculului. Armele recuperate erau toate false, cu excepția unui pistol
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
fost găsite în interiorul vehiculului. Armele recuperate erau toate false, cu excepția unui pistol de calibrul 7,65 mm, cu care șoferul a tras în mulțimea de oameni pe geamul camionului. Aplicația de alerte în caz de atentat terorist lansată de guvernul francez înainte de Campionatul European de Fotbal 2016 nu a funcționat. Utilizatorii au fost alertați de pericol de abia la două ore după masacru. Camionul condus de Mohamed Lahouaiej Bouhlel a ajuns pe Promenade des Anglais ieșind de pe o stradă laterală, chiar
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
originar din regiunea Haute-Savoie, a decedat în spital din cauza rănilor suferite. Potrivit "Le Messager", un ziar local, soția și fiul bărbatului au murit și ei în atentat, iar fiica sa de 14 ani este încă internată în spital. Potrivit cotidianului francez "Nice-Matin", atentatorul a fost identificat ca Mohamed Salmene Lahouaiej Bouhlel, un bărbat în vârstă de 31 de ani cu dublă naționalitate franceză-tunisiană. Cartea lui de identitate a fost găsită în cabina camionului. Autorul atacului, identificat datorită amprentelor digitale, ce îi
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
putut fi "o persoană bolnavă mintal, cu care ISIS se asociază în mod oportunist". Procurorul general al Franței a declarat că atacul "poartă însemnele terorismului jihadist", dar că nicio grupare nu a revendicat atacul, iar o anchetă preliminară a oficialilor francezi nu a găsit nicio legatură a lui Bouhlel cu vreo grupare teroristă internațională. Potrivit vecinilor săi, acesta nu se ruga la moschei și "era mai degrabă interesat de femei decât de religie". Un văr al soției lui Bouhlel a negat
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
a fost confirmat de oficiali. Anchetatorii au pus problema existenței unui complice. Potrivit postului France 2, examinarea imaginilor de pe camerele de supraveghere amplasate pe Promenade des Anglais relevă că nimeni nu a urcat sau coborât din respectivul camion. Prim-ministrul francez Manuel Valls a spus că Bouhlel a fost "probabil legat de islamismul radical într-un fel sau altul" și a pus atacul pe seama unui "război" împotriva terorismului și islamismului radical atât în afara Franței, cât și în teritoriul ei. Ministrul de
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
ani) și soția sa născută în Albania (42 de ani), ultimii doi având dublă cetățenie franco-albaneză. Cuplul albanez ar fi furnizat pistolul folosit de Bouhlel în timpul atacului. Molins a declarat că franco-tunisianul mai tanar a fost audiat pentru încălcarea legislației franceze privind regimul armelor în legătură cu o acțiune teroristă; în arest, acesta a dezvăluit locația unui Kalașnikov ascuns menționat în mesaje text. Imediat înainte de atac, acesta ar fi comunicat prin mesaje cu Bouhlel, care i-a mulțumit într-unul din ele pentru
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]