58,220 matches
-
suferiseră pierderi grele, nu mai puteau oferi o rezistență la fel de puternică ca la începutul lui noiembrie, dar defensiva fusese bine pregătită, terenul accidentat și câmpurile minate provocând mari pierderi americanilor. După cinci zile de lupte, americanii nu au reușit să înainteze decât 2,5 km, dar pierduseră deja 1.500 de oameni. În același timp, germani au schimbat din nou ordinea de luptă. Divizia a 116-a blindate, care participase la organizarea mai multor contraatacuri în fazele de început ale luptei
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
aceeași perioadă de timp. Pierderile suferite de americani în această operațiunea au fost uriașe. Luptele din pădurea Hürtgen, care începuseră încă din septembrie, costaseră trupele aliate pierderile vieților a aproximativ 32.000 de soldați Armata a 9-a trebuia să înainteze prin câmpia Rurului în paralel cu înaintarea Armatei I prin pădurea Hürtgen. Condițiile în care trebuia să acționeze Armata a 9-a era complet diferită de cele întâlnite în pădurea deasă în care lupta Armata I. Era vorba de o
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
Gillem, care a trebuit să înfrângă rezistența Corpului LXXXI german și a blindatelor din forțele de rezervă (Corpul XLVII Panzer). Planul de atac presupunea o înaintare rapidă spre Jülich cu trei divizii. Divizia a 2-a blindată SUA trebuia să înainteze în linie dreaptă spre Linnich și de aici mai departe spre Rur. În centru, Divizia a 29-a de infanterie SUA trebuia să înainteze direct spre Jülich, iar la sud, Divizia a 30-a de infanterie SUA trebuia să cucerească
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
o înaintare rapidă spre Jülich cu trei divizii. Divizia a 2-a blindată SUA trebuia să înainteze în linie dreaptă spre Linnich și de aici mai departe spre Rur. În centru, Divizia a 29-a de infanterie SUA trebuia să înainteze direct spre Jülich, iar la sud, Divizia a 30-a de infanterie SUA trebuia să cucerească Würselen și să continue avansarea spre valea Rururului. La fel ca în cazul atacului Armatei I, atacul Armatei a 9-a a început cu
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
Planul prevedea o înaintare în regiunea dintre orașe, după care trebuia să atace punctele fortificate care fuseseră încercuite. Acest plan a fost s-a dovedit nerealist, iar Divizia a 29-a a fost blocată în scurtă vreme fără să poată înainta. În sprijinul atacului Diviziei a 29-a a intervenit Divizia a 2-a blindată. Americani au reluat înaintarea pe 18 noiembrie spre Bettendorf și regiunea orașului Siersdorf împotriva liniilor Diviziei a 246 germane de infanterie. Divizia germană avea efectivele incomplete
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
Efectivele germane erau foarte reduse în acest moment al luptelor, defensiva sprijinindu-se în special pe efectuarea unor puternice baraje de artilerie. În nord, Diviziile a 9-a și a 104-a, sprijinite de Divizia a 3-a blindată, au înaintat fără să întimpine o rezistență importantă. Germanii din Divizia a 3-a de parașutiști și în special Divizia a 246-a de infanterie nu au reușit să opună o rezistență serioasă. După patru zile de lupte, Divizia a 104-a
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
-a de parașutiști a fost înlocuită de Divizia a 47-a Volksgrenadier, care fusese formată în mare grabă În partea de sud, Divizia a 83-a a trebuit să facă fața unor probleme mult mai mari. Divizia a trebuit să înainteze spre orașele Strass și Gey. Orașul Gey fusese deja teatrul unor lupte foarte grele, în timpul cărora Divizia a 4-a SUA a fost practic scoasă din luptă. Militarii odihniți ai Diviziei a 83-a, sprijiniți de tancurile Diviziei a 5
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
UAI pentru o decizie în această privință la data de 5 aprilie. Dintr-o listă lungă de propuneri a fost ales numele "Vanth", cel al unei zeițe din panteonul etrusc care ghidează persoanele decedate spre lumea subterană. Propunerea a fost înaintată comitetului UAI pentru denumirea corpurilor de dimensiuni mici, conform procedurii organizației pentru denumirea corpurilor astronomice.
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
generaluluiHeinz Guderian, a efectuat o manevră prin care a urmărit zdrobirea ariergărzii unităților aliate deja încercuite. Corpul blindat al lui Guderian era format din trei divizii de tancuri (Panzer-Division) și o regiment de infanterie motorizată SS. Corpul de tancuri a înaintat de-a lungul țărmului Canalului Mânecii fără să întâmpine o rezistență notabilă, fiind doar ținta unora atacuri aeriene aliate. „Porturile Canalului” este denumirea unui grup de porturi franceze din apropierea Cap Gris Nez care asigură cea mai scurtă rută de traversare a
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
vedere dotării cu armament aceștia erau încadrați pe post de „cavaleriști”. Din acest ultim motiv, ei aveau în dotare doar pistoale. Șoferii au primit puști doar în momentul în care au izbucnit luptele. Regimentul de tancuri a primit ordinul să înainteze de la Calais la Boulogne, în sprijinul apărătorilor orașului aflat sub atacul german. Aghiotantul comandantului BEF, generalul Douglas Brownrigg, a cerut detașarea a câtorva tancuri pentru escortarea unui convoi de camioane cu alimente destinat unităților britanice din est. În după-amiaza zilei
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
aflat sub atacul german. Aghiotantul comandantului BEF, generalul Douglas Brownrigg, a cerut detașarea a câtorva tancuri pentru escortarea unui convoi de camioane cu alimente destinat unităților britanice din est. În după-amiaza zilei de 23 mai, grosul regimentului de tancuri a înaintat spre sud. Tanchiștii britanici au întâlnit la Guînes "Kampfgruppe" Kruger, o coloană formată din aproximativ jumătate dintre blindatele Diviziei I Panzer, care se apropia de Calais. Jumătate dintre tancurile britanice au fost distruse de germani în lupta de blindate care
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
ale artileriei britanice, ale căror soldați luptau ca infanteriști în estul orașului. Detașamentul de tancuri care escorta camioanele cu alimente a fost la rândul lui atacat de blindatele germen în timpul nopții. Camioanele au reușit să se retragă, câteva tancuri au înaintat spre Gravelines, unde au distrus mai multe blindate germane mai înainte să fie depășite de coloanele Wehrmachtului în dimineața zilei următoare. Între timp, grosul Brigăzii a 30-a de infanterie motorizată a sosit la Calais. Brigada era formată din Batalionul
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
lui Nicholson îi erau trimise întăriri. Nicholson a fost informat că fusese hotărâtă „în principiu” evacuarea brigăzii sale. Din păcate, Nicholson a primit și multe informații neadevărate. De exemplu, el a primit telegrame care anunțau că mai multe unități britanice înaintau în sprijinul său dinspre Dunkerqur. Lui i s-a cerut prin urmare să continue lupta pentru „solidaritatea aliată”. Pe la mijlocul nopții, Nicholson a vorbit cu viceamiralul Somerville. Nicholson a afirmat că ar mai putea rezista dacă i-ar fi repartizată baterii
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
a reluat dimineața atacul. Germanii au fost respinși, iar în după amiaza aceleiași zile a fost instituită o scurtă încetare a focului. În timpul acesteia, Schaal a făcut mai multe propuneri pentru capitularea unităților aliate. Una dintre aceste propuneri au fost înaintate de primarul orașului, care era îngrijorat de soarta concetățenilor săi, supuși unor bombardamente continui. După reluarea atacului, deși infanteriștii Regimentului al 60-lea a reușit să reziste, brigada de pușcași a fost obligată să se retragă spre fabrica de celuloză
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
Î.S. „MoldATSA”. În aprilie 2015-iulie 2015 a fos director general al întreprinderii de stat „Calea Ferată din Moldova”, iar la 30 iulie 2015 a fost învestit în funcția de Ministru al Justiției al Republicii Moldova în Guvernul Streleț. A fost înaintat la funcția de ministru din partea Partidului Democrat din Moldova. Vladimir Cebotari este căsătorit și are doi copii. Cunoaște limbile: română (nativă), rusa (fluent), engleza (fluent), franceza (mediu).
Vladimir Cebotari () [Corola-website/Science/334603_a_335932]
-
familie de țărani mijlocași cu șase copii. Copilăria îi va fi afectată mai întâi de drama ultimilor ani de război, de spaima că tatăl, mobilizat în Batalionul Fix în comuna natală cu misiunea de a opri înaintarea trupelor hortiste care înaintau pe Valea Arieșului, să nu moară împușcat. La acesta se vor adăuga furia cu care s-a instaurat dictatura comunistă, impunerea cotelor, excluderea tatălui din partid, bănuit că ar fi făcut parte din Garda de Fier, desele conflicte familiale și
Cornel Nistea () [Corola-website/Science/334626_a_335955]
-
St Vincent" din Portsmouth în aprilie 1882. Înaintat la gradul de sublocotenent la 27 iulie 1882, a trecut la vasul-școală de artilerie HMS "Excellent" în august 1882 înainte de a se transfera pe canoniera HMS "Espoir" din China în august 1883. Înaintat în gradul de locotenent la 30 septembrie 1885, s-a transferat pe cuirasatul HMS "Audacious", nava-amiral a comandantului escadrilei din China la începutul lui 1886, pe bricul HMS "Seaflower" în martie 1887 și pe cuirasatul HMS "Agincourt", nava-amiral a Escadrilei
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
nava-amiral din China, în ianuarie 1891 înainte de a reveni pe HMS "Britannia" în august 1893. De Robeck a devenit ofițer de artilerie pe corveta HMS "Cordelia" din cadrul Stației Americii de Nord și a Indiilor Occientale în noiembrie 1895 și, după ce a fost înaintat în gradul de comandor la 22 iunie 1897, a fost numit la comanda distrugătorului HMS "Desperate" din Chatham în iulie 1897, apoi a distrugătorului HMS "Angler" de la Chatham în iulie 1898 și apoi a distrugătorului HMS "Mermaid" din Chatham în
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
iulie 1897, apoi a distrugătorului HMS "Angler" de la Chatham în iulie 1898 și apoi a distrugătorului HMS "Mermaid" din Chatham în iunie 1899. După aceea, a devenit ofițer executiv al crucișătorului HMS "Pyramus" din cadrul Flotei Mediteraneene Fleet în iunie 1900. Înaintat la gradul de căpitan la 1 ianuarie 1902, de Robeck a devenit comandant al crucișătorului blindat HMS "Carnarvon" din Flota Mediteraneană în august 1906, comandant al cuirasatului HMS "Dominion" din Flota Canalului în ianuarie 1908 și apoi ofițer inspector la
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
de Robeck a devenit comandant al crucișătorului blindat HMS "Carnarvon" din Flota Mediteraneană în august 1906, comandant al cuirasatului HMS "Dominion" din Flota Canalului în ianuarie 1908 și apoi ofițer inspector la școlile de instrucție de băieți în ianuarie 1910. Înaintat în gradul de contraamiral la 1 decembrie 1911, a devenit amiral de patrulă, comandând patru flotile de distrugătoare în aprilie 1912. De Robeck a primit comanda Escadrilei 9 Crucișătoare, nava-amiral fiind crucișătorul HMS "Amphitrite" în august 1914, imediat după izbucnirea
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
devenit ulterior comandant al Escadrilei 3 de Luptă a Marii Flote, cu nava amiral HMS "Britannia", în mai 1916 și comandant al Escadrilei 2 de Luptă a Marii Flote, cu nava-amiral HMS "King George V", în noiembrie 1916. A fost înaintat la gradul de viceamiral la 17 mai 1917. Decorat cu Ordinul Sfântul Mihail și Sfântul Gheorghe în grad de Mare Cruce la 1 ianuarie 1919, de Robeck a devenit comandant al Flotei Mediteraneene și înalt comisar britanic în Turcia, cu
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
în grad de Mare Cruce la 1 ianuarie 1919, de Robeck a devenit comandant al Flotei Mediteraneene și înalt comisar britanic în Turcia, cu nava-amiral HMS "Iron Duke", în iulie 1919. A fost făcut baronet la 29 decembrie 1919 și înaintat la grad de amiral la 24 martie 1920. Decorat cu Ordinul Bath în grad de Mare Cruce la 1 ianuarie 1921, a devenit apoi comandant al Flotei Atlanticului în august 1922 înainte de a se pensiona în august 1924. La pensie
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
și mai moderne. Ei atacau liniile de aprovizionare ale inamicului, dădeau mici lovituri unor detașamente mai izolate, și ardeau câmpurile și casele din calea rușilor. Münnich nu a reușit să-și aprovizioneze corespunzător forțele, și a întâmpinat dificultăți în a înainta pe teren mai accidentat. Mai mult, armata sa a început să sufere de epidemii, și a pierdut mulți oameni din cauza bolilor. În toamnă, a fost obligat să se retragă. La 19 iunie, o altă armată rusească, Armata Donului condusă de
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
Dunărene, vasale otomanilor, și de a le folosi apoi ca bază pentru atacarea Constantinopolului. Münnich și-a dus în 1739 o mare armată pe Prut, ca și Petru cel Mare în Războiul Ruso-Turc din 1711. Ca și înainte, Münnich a înaintat prea mult și legăturile sale cu armata din Rusia au rămas expuse atacurilor turcilor și tătarilor. Otomanii l-au încercuit, dar Münnich nu a descurajat și a lansat un atac în urma căruia a reușit, ca prin minune, să rupă încercuirea
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
comanda generalului Ustrugov. El a pregătit o ofensivă împotriva grupului de armate ruse comandat de generalul Magnus Johann von Grotenhjelm. A trebuit să anuleze această ofensivă, deoarece a primit informații că Lüders ocupase pasul Turnu Roșu și orașul Sibiu și înainta către el. Bem știa că o bătălie împotriva lui Lüders ar fi decisivă pentru campania din Transilvania așa că a decis să-și concentreze forțele. El i-a ordonat colonelului Farkas Kemény, comandantul Diviziei din Cluj, să meargă la Sighișoara și
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]