59,329 matches
-
acesta a apărut, independent de studierea religiilor atestate de texte. Teoretic, acesta ar trebui să fie rolul cel mai ambițios al arheologiei În domeniul despre care vorbim. 2. CERCETAREA RĂDĂCINILOR: RELIGIA CA ȘI COMPORTAMENTTC "2. CERCETAREA RĂDĂCINILOR \: RELIGIA CA ȘI COMPORTAMENT" Dificultatea cercetării antecedentelor religioase În preistorie nu este o noutate. Dar tocmai experiența multor cercetători cu autoritate 1 care s-au angajat la această muncă permite eliminarea iluziilor, prejudecăților și neînțelegerilor. Criteriul fundamental care se propune aici constă În plasarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se propune aici constă În plasarea categorică a religiilor În cadrul unei evoluții culturale umane, extrăgând din aceasta consecințele metodologice. Înainte de toate, religia este o parte a culturii, o manifestare culturală. Termenul „cultură”, utilizat cu semnificația sa antropologică, se referă la comportamentul extragenetic (adică nu strict biologic) al unui animal, În special al omului. Cultura este ceea ce un animal face În mod intelectual sau material pentru Învățarea și transmiterea, În interior, a unui sistem social - un sistem care poate cuprinde indivizi decedați
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și transmiterea, În interior, a unui sistem social - un sistem care poate cuprinde indivizi decedați sau Îndepărtați, dacă grupul este În măsură să asigure transmiterea informațiilor În timp și spațiu, prin intermediul tradiției orale sau al tehnicilor grafice. Cultura este un comportament, Înseamnă „a face”; este un sistem de informare și comunicare și posedă dimensiune socială. De asemenea, religia va fi Înțeleasă ca un comportament. Ocupându-ne de cercetarea religiilor dispărute, vom putea recunoaște fenomenul religios doar În baza existenței unui comportament
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asigure transmiterea informațiilor În timp și spațiu, prin intermediul tradiției orale sau al tehnicilor grafice. Cultura este un comportament, Înseamnă „a face”; este un sistem de informare și comunicare și posedă dimensiune socială. De asemenea, religia va fi Înțeleasă ca un comportament. Ocupându-ne de cercetarea religiilor dispărute, vom putea recunoaște fenomenul religios doar În baza existenței unui comportament religios. Oriunde apar, În documentarea culturală preistorică, fapte cu anumite caracteristici - care trebuie precizate -, acestea ne autorizează să Întrezărim prezența „religiei”. Astfel, itinerarul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
comportament, Înseamnă „a face”; este un sistem de informare și comunicare și posedă dimensiune socială. De asemenea, religia va fi Înțeleasă ca un comportament. Ocupându-ne de cercetarea religiilor dispărute, vom putea recunoaște fenomenul religios doar În baza existenței unui comportament religios. Oriunde apar, În documentarea culturală preistorică, fapte cu anumite caracteristici - care trebuie precizate -, acestea ne autorizează să Întrezărim prezența „religiei”. Astfel, itinerarul cercetării nu poate decât să treacă de la documentarea preistorică generală la constatarea actelor sau „comportamentelor religioase” și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
existenței unui comportament religios. Oriunde apar, În documentarea culturală preistorică, fapte cu anumite caracteristici - care trebuie precizate -, acestea ne autorizează să Întrezărim prezența „religiei”. Astfel, itinerarul cercetării nu poate decât să treacă de la documentarea preistorică generală la constatarea actelor sau „comportamentelor religioase” și, de aici, la eventualele descoperiri ale unor manifestări sistematice și repetitive ale acestor comportamente, pe care le putem numi „religii” preistorice. Într-o a treia etapă, este necesar să se revină de la religii la religie: la presupusul nucleu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
precizate -, acestea ne autorizează să Întrezărim prezența „religiei”. Astfel, itinerarul cercetării nu poate decât să treacă de la documentarea preistorică generală la constatarea actelor sau „comportamentelor religioase” și, de aici, la eventualele descoperiri ale unor manifestări sistematice și repetitive ale acestor comportamente, pe care le putem numi „religii” preistorice. Într-o a treia etapă, este necesar să se revină de la religii la religie: la presupusul nucleu ce caracterizează acest fenomen cultural. Dar acest proces se poate dovedi imposibil. În formularea lui D.L.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se constituie Într-un subsistem al sistemului sociocultural alcătuit de fiecare grup uman (din fiecare „cultură” unică). Acest mod de a privi lucrurile, apărut În mediul antropologic, este foarte util În arheologie, În măsura În care subliniază interdependențele dintre manifestările religioase și alte comportamente abstracte sau concrete, care, parțial, sunt mai ușor de recunoscut În dovezile arheologice: cultura materială sau tehnologia, gestionarea resurselor sau economia, relațiile ecologice ale grupului uman cu mediul extern, idiosincraziile individuale, relațiile sociale. Fenomenul cultură se dezvăluie prin intermediul noțiunilor, al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai ușor de recunoscut În dovezile arheologice: cultura materială sau tehnologia, gestionarea resurselor sau economia, relațiile ecologice ale grupului uman cu mediul extern, idiosincraziile individuale, relațiile sociale. Fenomenul cultură se dezvăluie prin intermediul noțiunilor, al obiectelor materiale și al acțiunilor. Și comportamentul religios cuprinde aceste clase importante: anumite noțiuni (credințe, doctrine), acțiuni (cult, rituri, acte individuale) și, adeseori, obiecte materiale (obiecte liturgice, statui, locuri amenajate, monumente). Tocmai aceste resturi materiale ale unor obiecte constituie mărturia arheologică fundamentală a comportamentului religios și un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al acțiunilor. Și comportamentul religios cuprinde aceste clase importante: anumite noțiuni (credințe, doctrine), acțiuni (cult, rituri, acte individuale) și, adeseori, obiecte materiale (obiecte liturgice, statui, locuri amenajate, monumente). Tocmai aceste resturi materiale ale unor obiecte constituie mărturia arheologică fundamentală a comportamentului religios și un posibil indiciu al unei religii Împărtășite de una sau mai multe societăți preistorice. Din câte se știe, evoluția culturală cuprinde ultimii 2.600.000 de ani. Începutul arheologic este indicat de primele obiecte sigure, pietrele sfărâmate și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o perioadă mult mai Îndepărtată, chiar și În forme mai simple și mai puțin specifice, având În vedere că o mare parte a primatelor antropoide (fără a mai lua În considerare alte specii de animale) prezintă forme și grade de comportament cultural. Desigur, nu există speranța de a descoperi manifestări religioase atât de Îndepărtate În timp, dar acesta este arcul cronologic de posibil interes; iar În scop euristic, În cercetarea unui fenomen atât de evaziv, este bine să ne oferim o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
descoperi manifestări religioase atât de Îndepărtate În timp, dar acesta este arcul cronologic de posibil interes; iar În scop euristic, În cercetarea unui fenomen atât de evaziv, este bine să ne oferim o perspectivă cât mai largă. Ideea conform căreia comportamentul cultural de tip hominid a avut o evoluție În timp este un lucru evident, o informație empirică. Această evoluție se caracterizează printr-un Întreg de variații de-a lungul unui itinerar de o complexitate În creștere. Astfel, este legitim să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a avut o evoluție În timp este un lucru evident, o informație empirică. Această evoluție se caracterizează printr-un Întreg de variații de-a lungul unui itinerar de o complexitate În creștere. Astfel, este legitim să ne așteptăm ca și comportamentul religios să fi avut o traiectorie evolutivă. Spre deosebire de ceea ce se consideră uneori, nu există nici un motiv să credem că acesta ar fi constituit o excepție și că s-ar datora unor cauze unice. Celxe "Cel" mult, se poate admite că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
puțin multiforme, nu neapărat mai puțin bogate sau complexe. Ne putem gândi la o analogie cu viața noastră individuală: Întorcându-ne la copilărie, ramificațiile vieții adulte se reduc, iar unele ramuri devin unite și indistincte; din adâncul memoriei reapare un comportament bipolar nediferențiat, de tipul „activitate de joacă”/„activitate de școală”; se descoperă ramuri moarte, activități abandonate. La fel, și În cazul expresiilor religioase va trebui să ne așteptăm ca, urmând meandrele evoluției lor În timp, să ajungem la un stadiu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arheologică pentru primele două milioane de ani: aici „religia” nu există, nu e vizibilă, orice s-ar Înțelege prin religie. Un al treilea element al opoziției este furnizat de faptul că, după toate probabilitățile, nici un alt primat În afară de om nu manifestă comportament religios. Așadar s-a Întâmplat ceva: Între un pol și altul trebuie să se fi diferențiat o Întreagă activitate nouă. Problema „originii” religiei va fi direcționată În funcție de următorii termeni: discernerea, dacă este posibil, a primelor urme ale diferențierii unui nou
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
s-a Întâmplat ceva: Între un pol și altul trebuie să se fi diferențiat o Întreagă activitate nouă. Problema „originii” religiei va fi direcționată În funcție de următorii termeni: discernerea, dacă este posibil, a primelor urme ale diferențierii unui nou gen de comportament, distingându-l, de exemplu, de expresii cognitive, estetice, funerare sau rituale nespecifice. Identificarea primelor urme ale expresiei religioase ne permite, de asemenea teoretic, să descoperim care sunt aspectele preexistente ale culturii din care s-a născut religia; este așadar unicul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ne permite, de asemenea teoretic, să descoperim care sunt aspectele preexistente ale culturii din care s-a născut religia; este așadar unicul mod În care putem explica „de ce-ul” religiei. În istorie, originile și devenirea sunt explicația. 3. ELEMETE ALE COMPORTAMENTULUI RELIGIOSTC "3. ELEMETE ALE COMPORTAMENTULUI RELIGIOS" Punerea problemei așa cum a fost ea delimitată mai sus implică faptul că o metodă ideală pentru descoperirea și descrierea religiilor preistorice, În diversitatea lor, cu ramificațiile și rădăcinile lor, ar fi aceea care pornește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să descoperim care sunt aspectele preexistente ale culturii din care s-a născut religia; este așadar unicul mod În care putem explica „de ce-ul” religiei. În istorie, originile și devenirea sunt explicația. 3. ELEMETE ALE COMPORTAMENTULUI RELIGIOSTC "3. ELEMETE ALE COMPORTAMENTULUI RELIGIOS" Punerea problemei așa cum a fost ea delimitată mai sus implică faptul că o metodă ideală pentru descoperirea și descrierea religiilor preistorice, În diversitatea lor, cu ramificațiile și rădăcinile lor, ar fi aceea care pornește de la prezent sau de la trecutul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În expresiile religioase a unor elemente comune, care pot servi ca noțiune de bază pentru purcederea la investigarea datelor preistorice, fără a privi, de altfel, cu prejudecăți posibilitatea de a aduna În cadrul preistoriei elemente noi și neașteptate. În esență, multe comportamente religioase par unite de Întrebări și preocupări legate de realitate sau de forțe pe care omul nu reușește să le Înțeleagă cu ușurință. În afara individului și a societății par a exista forțe necunoscute, a căror acțiune suscită curiozitate sau anxietate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Întrebările suscitate de naștere și moarte a pătruns apoi confruntarea cu trecerea timpului. Efect al memoriei, noțiunea de timp a fost probabil una dintre forțele cele mai puternice care au plăsmuit facultățile cognitive umane, stimulând indirect anumite aspecte ale comportamentului religios. Nu trebuie neglijat faptul că expansiunea neurală a capacității de memorare este recunoscută astăzi ca un fapt biologic specific și fundamental al evoluției hominide. Umanitatea a perceput timpul ca o noțiune liniară, ca o săgeată, sau ciclică, asemenea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a perceput timpul ca o noțiune liniară, ca o săgeată, sau ciclică, asemenea unei reîntoarceri continue. Trecutul, funcție a timpului, a fost perceput când ca un flux, când ca o vârstă unitară și nediferențiată dincolo de experiențele celor vii (dreamtime etc.). Comportamentul uman este puternic condiționat de acesta. Preocupări și Întrebări, s-a spus, iar religia este răspunsul: o grupare sau un sistem de răspunsuri, „proiecție creativă a nevoilor noastre” (A. Brelich). Explicațiile tind să creeze un corpus de credințe, corelate cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
diferențele dintre religie și știință se estompează: pentru multe culturi, religia a fost și este, forma de cunoaștere prin excelență, unicul mod de a cunoaște și de a stăpâni realitatea. Pe de altă parte, se poate reține că ceea ce numim comportament religios se diferențiază, prin felul său de a aduce explicații dinafara sferei umane imediate, de cunoașterea bazată pe simțul empiric și pe experiența cotidiană (Finegan, 1952), care constituie chiar fundamentul activităților evoluate, așa cum e „știința” În societățile occidentale ale ultimelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ales În cazul datelor arheologice. Ceea ce ține de sacru nu este mereu și pretutindeni delimitat funcțional, spațial și concret de ceea ce nu ține de sacru (Garwood et al., 1991). Și, Întrucât religia a constituit pentru infinit de multe generații un comportament funcțional, necesar și utilitar, pretenția de a discerne trasând o linie de demarcație Între aceasta și activitatea „utilitară”, așa cum o Înțelegem astăzi, ar fi o imprudență. 4. IZVOARELE ARHEOLOGICE ȘI CARACTERISTICILE LORTC "4. IZVOARELE ARHEOLOGICE ȘI CARACTERISTICILE LOR" Delimitarea religiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apoi În timp este o propunere idealistă: mai mult o reprezentare mintală decât - În stadiul actual al cercetării - o cale realmente practicabilă. Dar, Între anumite limite, se poate aproxima, stabilind izvoarele arheologice, adică analizând concis care sunt dovezile arheologice ale comportamentului de tip religios. A. Leroi-Gourhan (1964) este de părere că trebuie considerată ca fiind religioasă manifestarea oricăror preocupări care par să treacă dincolo de ordinul material. Este o propunere voit flexibilă, folosită, cu un număr infinit de nuanțări, de mulți arheologi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
urme arheologice. Riturile sunt credințe În acțiune, simboluri În mișcare (Lewis, 1980). Iar dacă distingem, așa cum am făcut mai sus, Între rituri cultuale și non-cultuale, tocmai expresiile materiale ale cultului sunt cele care oferă, de obicei, materia primă pentru identificarea comportamentului religios preistoric. Comportamentul ritual constă Într-o serie de acte prescrise și formalizate, de secvențe comportamentale și simbolice stereotipizate și repetitive, particulare sau publice, religioase sau seculare. Secvențe În general durabile În timp sau chiar Împărtășite de societăți diferite din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]