59,329 matches
-
sunt credințe În acțiune, simboluri În mișcare (Lewis, 1980). Iar dacă distingem, așa cum am făcut mai sus, Între rituri cultuale și non-cultuale, tocmai expresiile materiale ale cultului sunt cele care oferă, de obicei, materia primă pentru identificarea comportamentului religios preistoric. Comportamentul ritual constă Într-o serie de acte prescrise și formalizate, de secvențe comportamentale și simbolice stereotipizate și repetitive, particulare sau publice, religioase sau seculare. Secvențe În general durabile În timp sau chiar Împărtășite de societăți diferite din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a aduce ofrande, a jertfi ș.a.m.d. Dar acțiunile și simbolurile, locurile și momentele sacre, specialiștii cultului se pot materializa În sens arheologic. Din când În când se materializează și alte aspecte ale ritului (magie, inițiere) sau constituenți ai comportamentului religios, și anume fragmente de credințe, mituri sau prevederi sociale de origine religioasă (de exemplu, respectarea tabuurilor alimentare). Pentru toate acestea, arheologia are puterea și datoria de a descoperi vestigii. Chiar și În privința celor mai arhaice societăți, cele paleolitice, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
funerare cu referiri la o lume de dincolo, persoane responsabile de cult sau preoți, vestigii iconografice care indică prezența unei credințe În ființe supraomenești (Green, 1986). Dacă s-ar dori Întocmirea unei liste transculturale și diacronice ale expresiilor materiale ale comportamentului religios, s-ar putea ajunge la următoarea schemă: a) alegerea locurilor și a amplasării ambientale; b) obiecte rituale și liturgice; c) simboluri sau statui ale unor forțe sau ființe supraomenești („divinități”); d) structuri care să corespundă unor scopuri cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
d) structuri care să corespundă unor scopuri cel puțin parțial sacre: 1. mormintele și accesoriile acestora; 2. „sanctuarele”: locuri modificate, edificii, centre; 3. monumente: singurele obiecte evidente; e) semne, reprezentări, compoziții și proto-texte. Desigur, trebuie să fim precauți: nu orice comportament ritual este religios și nu orice act neobișnuit și „non-utilitar” este ritual. C. Perlès (În LeroiGourhan, 1988, p. 907) avertizează pe bună dreptate că, În cazul preistoriei, se tinde prea des să se considere ritual orice fenomen care nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de bun-simț și de repulsie, nu mai puțin decât de oroare sau pietate. Întrebările relative la această realitate și mai apoi gesturile suplimentare inspirate de protejarea corpului sau de preocupările din sfera supraumanului sunt, În mod verosimil, printre vestigiile apariției comportamentului religios, dar nu ne putem aștepta ca discernerea Între acestea și simpla acțiune funerară să fie ușor de făcut. Poate doar gesturile care evocă imagini simbolice („joaca” cu argila) sau credințe Într-o viață de dincolo („obiecte funerare”) constituie În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale culegerii de date (defecte care, astăzi, sunt În general ușor de depășit) sau de Înțelegeri eronate și prejudecăți. Nu orice craniu cu baza lărgită, nu orice mulțime de cranii sau oase dintr-un colț de peșteră provin dintr-un comportament ritual uman, mai ales acum când se cunoaște felul În care acționează hienele și carnivorele mari asupra cadavrelor și ce se Întâmpla fără nici o intervenție umană În gropile frecventate și devastate de urși. În ceea ce privește contextul vestigiilor cultuale, K. Flannery (1976
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
drumul ce poate fi parcurs este Încă relativ scurt. Nu se poate repeta În Întregime afirmația lui Marett citată mai sus, conform căreia originile omului ca animal cultural sunt Împinse foarte mult Înapoi, la o dată care precede orice dovadă a comportamentului ideologic. Avem totuși impresia că, În același timp, comportamentul religios apare oarecum Înzestrat cu diverse aspecte. Momentul apariției este foarte recent În comparație cu durata evoluției culturale, poate 100 000 de mii de ani pe lângă 2 milioane și jumătate; este un moment
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Nu se poate repeta În Întregime afirmația lui Marett citată mai sus, conform căreia originile omului ca animal cultural sunt Împinse foarte mult Înapoi, la o dată care precede orice dovadă a comportamentului ideologic. Avem totuși impresia că, În același timp, comportamentul religios apare oarecum Înzestrat cu diverse aspecte. Momentul apariției este foarte recent În comparație cu durata evoluției culturale, poate 100 000 de mii de ani pe lângă 2 milioane și jumătate; este un moment În care umanitatea paleolitică parcursese deja un drum lung
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ar fi complet fără avertizarea asupra faptului că teatrul originilor este redus la Lumea Veche și, cel mult, Australia, pentru că Americile au fost - până la proba contrarie - atinse de om doar mai târziu. Este oare autentică apariția bruscă și târzie a comportamentului religios? După părerea noastră, această impresie este iluzorie: este vorba doar despre Începuturile vizibilității arheologice, În timp ce zorii preocupărilor și gândirii se ascund În vremuri mai Îndepărtate. De altfel, probele arheologice ne condiționează. Ar trebui să poată fi surprinse cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se ascund În vremuri mai Îndepărtate. De altfel, probele arheologice ne condiționează. Ar trebui să poată fi surprinse cel puțin momentele și locurile În care „anomaliile” de un anumit tip, inițial inexistente, și-au făcut efectiv apariția: mai exact, un comportament nou care apare În interiorul comportamentului uman obișnuit și care, datorită caracteristicilor sale, permite să fie numit „religie” sau, cel puțin, nu poate fi confundat cu satisfacerea altor nevoi. După cum am arătat anterior (În subcapitolele 3 și 4), există Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îndepărtate. De altfel, probele arheologice ne condiționează. Ar trebui să poată fi surprinse cel puțin momentele și locurile În care „anomaliile” de un anumit tip, inițial inexistente, și-au făcut efectiv apariția: mai exact, un comportament nou care apare În interiorul comportamentului uman obișnuit și care, datorită caracteristicilor sale, permite să fie numit „religie” sau, cel puțin, nu poate fi confundat cu satisfacerea altor nevoi. După cum am arătat anterior (În subcapitolele 3 și 4), există Într-adevăr un teren al nevoilor umane
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
minte exigențele vânătorii; „inventarea” unei vieți dincolo de moarte, În același moment În care te debarasezi de morți În scop eliberator și igienic. Această temă devine acum utilă, fiindcă ne sugerează arcul de timp care va fi fost necesar pentru distingerea comportamentului religios și ce gestație lungă va fi avut loc Într-o invizibilitate arheologică totală. Dar primele urme ale religiei nu pot fi căutate În cioplirea pietrei, În expresiile estetice sau În folosirea animalelor indicată de resturile alimentare. Oricare ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care Își fac simultan apariția aproximativ acum 100 000 de ani: morminte, coloranți și podoabe. Sau, cu alte cuvinte: atitudinea față de morți și curiozitatea vădită pentru anumite ciudățenii ale lumii. Am avertizat Împotriva identificării simpliste a actului funerar cu religia. Comportamentul religios nu se leagă imediat de apariția mormintelor, ci doar de momentul În care apar morminte cu elemente străine, cu obiecte funerare sau, mai mult, cu elemente legate de acte funerare speciale, „superflue”, extra-igienice. Dar, odată lansat acest avertisment, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
s-a vorbit foarte mult, pentru că În partea inferioară se găsea o adâncitură sub formă de vas Înconjurată de mici scobituri cioplite, „cupe”, dispuse grupat. Chiar dacă se respinge ideea prezenței unor ofrande sau artefacte, rămân totuși alte indicii ale unui comportament neobișnuit. Apar și alte Întrebări: ar putea fi La Ferrassie, un loc În care s-a trăit și s-au făcut Înmormântări, dovada mortuară a unei familii? Am putea vedea În mortalitatea infantilă unul dintre imboldurile emoționale care să fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alte Întrebări: ar putea fi La Ferrassie, un loc În care s-a trăit și s-au făcut Înmormântări, dovada mortuară a unei familii? Am putea vedea În mortalitatea infantilă unul dintre imboldurile emoționale care să fi dus la apariția comportamentului religios? La aceeași dată și În aceeași regiune (Montignac), un tânăr a fost Înmormântat Într-o groapă mare, ocupată pe jumătate de scheletul descompus al unui urs brun. Totul era acoperit de pietre mici și mari. Din păcate, săpăturile nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
morții: un ansamblu de Întrebări și de răspunsuri implicite, la baza căruia se găsește, probabil, groaza de moarte, Învinsă de un fel de Încredere Într-o altă viață, dacă nu chiar un „dincolo” definit. Pentru a confirma existența cadrului unui comportament simbolic embrionar, apar, din diferite părți ale Lumii Vechi, și alte date revelatorii. De exemplu, lumea musteriană, ale cărei zone sărace În tradiții funerare se dovedesc a fi pline de indicii primordiale Începând cu cel puțin 100 000 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lucruri. Dar rezultatul cumulat al tuturor acestor date este clar: Între acum 100 000 și acum 50 000 de ani, mintea omului Începe să lucreze diferit, iar Împreună cu mintea și mâinile, lăsând semne tangibile ale noilor sale Întrebări. Astfel, și comportamentul religios trebuie să fi rezultat din curiozitatea pentru „misterele” lumii. În această perioadă, există deci o formă de religie productivă, chiar dacă puțin diferențiată. 8. PRIMUL „MARE SISTEM”: O RELIGIE LEPTOLITICĂ?TC "8. PRIMUL „MARE SISTEM” \: O RELIGIE LEPTOLITICĂ ?" Comportamentele religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și comportamentul religios trebuie să fi rezultat din curiozitatea pentru „misterele” lumii. În această perioadă, există deci o formă de religie productivă, chiar dacă puțin diferențiată. 8. PRIMUL „MARE SISTEM”: O RELIGIE LEPTOLITICĂ?TC "8. PRIMUL „MARE SISTEM” \: O RELIGIE LEPTOLITICĂ ?" Comportamentele religioase pe care le cercetăm dovedesc o evoluție Însemnată În ultimul stadiu al epocii paleolitice - paleoliticul târziu. Acestea tind să se răspândească pe tot globul și se referă, din punct de vedere cronologic, la evenimentele mai recente de 50 000
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
impresia, oarecum falsă, a unei documentări arheologice mult mai bogate, mai exemplificatoare și mai precise. Acest fapt cultural este „arta”. Sau, Într-un termen de preferat, fiind mai cuprinzător și mai neutru, grafismul: a trasa semne, a realiza imagini. Un comportament grafic dezvoltat În momentele de repaus sau ca o extensie motivată și mediată de limbajul verbal. Grafismul, să fim atenți, intrase În patrimoniul facultăților umane la sfârșitul paleoliticului timpuriu, chiar dacă nu rămăsese decât o abilitate fără un rol anume. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
antică și conștientă, dar și aspectele de care autorul preistoric nu era conștient. 9. RELIGIE ȘI COSMOS ÎN PALEOLITICUL TÂRZIUTC "9. RELIGIE ȘI COSMOS ÎN PALEOLITICUL TÂRZIU" Să examinăm cadrul paleoliticului târziu limitându-ne la datele care se referă la comportamentul religios. Desigur, iese la iveală existența unei lumi leptolitice destul de omogenă, care cuprinde Eurasia occidentală, cu posibile răsfrângeri În Africa de Nord și Siberia. (Începând din paleoliticul târziu, fracționările sunt destul de asemănătoare cu cele care vor rezista până În 1492 d.Hr., motiv
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să Îndeplinească o funcție magică; dar cum am putea afla mai mult despre ele? Dacă Eurasia leptolitică a dominat discursul până acum, pentru că În paleoliticul târziu nu există altă parte a lumii care să fie cunoscută atât de bine În ceea ce privește comportamentul religios, În ultimul timp, cercetarea a Început să aducă la lumină și informații din alte regiuni. Din acest punct de vedere, este emoționantă și revelatoare descoperirea grafismului paleolitic În toate părțile lumii, poate chiar și În Americi. Și În aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
gândirii religioase, precum și alte capacități latente, existente cu mult Înainte de găsirea unui context sociocultural În care să-și dobândească propria funcție și dezvoltare. O altă concluzie care se poate desprinde este că religia urmează dezvoltarea umană doar În linii mari. Comportamentul religios pare să fi dobândit o complexitate din ce În ce mai mare, ca, de altfel, și cultura, dar manifestările sale În sânul unor societăți umane, religiile, nu indică nici o evoluție unilineară, nici una cumulativă. Spre deosebire de economie și tehnologie, religiile nu evoluează prin selecție naturală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de alt tip. Pot fi prezentate două texte diferite dintre care zeul trebuia să aleagă (practică ce va dăinui până În epoca creștină 1, cu două Întrebări pe două bilete puse În fața sfântului care trebuia să răspundă) sau se poate observa comportamentul statuii zeului care făcea semne prin care afirma sau nega. Avem o inscripție care conține o amplă mărturie despre procesul unui funcționar acuzat la Teba și dezvinovățit de zeu; acest proces oferă o imagine clară a procedurii 2: Apariția acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aceasta prima oară când a vizitat animalele șsacreț de când urcase pe tronul tatălui său... Maiestatea Sa a luat funia de la prora bărcii zeului... cum făcuseră și regii dinaintea sa care au săvârșit, fiecare, ceremonia vizitei după cum era scris... Un asemenea comportament privind o uzanță străină de gândirea greacă, și deja obiect de batjocură, vorbește destul de clar despre dorința regilor de a se integra Într-un sistem antic. Mai important este Însă impulsul dat construirii de temple. Aproape toate templele mari care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cf. subcapitolul 5.2c, În legătură cu crearea omului). Având În vedere că reprezintă și ceea ce rămâne din om după moarte și este spectrul („Tontengeist”, „Ghost”, „Revenant”) care poate reveni pentru a tulbura somnul sau viața rudelor vii, pentru a le reproșa comportamentul sau pentru a le pedepsi neglijența, este ușor să ne imaginăm de ce este considerat un spirit rău. 4) Gallaxe "Galla" - demoni sumerieni cărora le corespund akkadienii Gallû. Sunt, de obicei, masculini. În mitul Coborârea lui Inanna/Iștarxe "Iștar" În Infernxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]