64,222 matches
-
pedagogiei ca disciplină științifică. Interesul manifestat pentru problemele dezvoltării tinerei generații au favorizat crearea unei instituții speciale de educare, precum și elaborarea unei teorii pedagogice privind copii de vârstă preșcolară. Dar anul 1900 nu este o piatră de hotar în dezvoltarea teoriei și practicii pedagogice. Către sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului următor au apărut o serie de elemente noi care anunță importante mutații în gândirea pedagogică și practica școlară. Aproape tot ceea ce creaseră secolele anterioare în domeniul practicii instructiv-educative
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]
-
concepte filosofice. Se conturează astfel ideea unei pedagogii experimentale și, concomitent, ideea unei științe a copilului - pedagogia. Tot în această perioadă se constată o altă tendință: depășirea limitelor pedagogiei întemeiată pe psihologie - care conducea spre cultivarea individualismului - prin elaborarea unei teorii pedagogice bazate pe sociologie, adică pedagogia socială. Pe plan pedagogic, secolul XX s-a anunțat, încă de la început - prin teoria educației noi - ca un secol al copilului. De-a lungul istoriei, educația și-a demonstrat rolul vital pentru dezvoltarea civilizației
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]
-
perioadă se constată o altă tendință: depășirea limitelor pedagogiei întemeiată pe psihologie - care conducea spre cultivarea individualismului - prin elaborarea unei teorii pedagogice bazate pe sociologie, adică pedagogia socială. Pe plan pedagogic, secolul XX s-a anunțat, încă de la început - prin teoria educației noi - ca un secol al copilului. De-a lungul istoriei, educația și-a demonstrat rolul vital pentru dezvoltarea civilizației, culturii umanității, pentru creșterea gradului de ordine și raționalitate în viața socială, pentru cultivarea valorilor spirituale și conferirea în acest
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]
-
o atenție deosebită la artefacte antice și manuscrise , precum și site-uri istorice . Antiquarianismul s-a axat pe dovezi empirice , pentru înțelegerea trecutului , încapsulate în motto-ul anticarului secolului al XVIII-lea , Șir Richard Colț Hoare , " Vorbim de fapte , nu de teorie " . Un pas important spre sistematizarea arheologiei că știința a avut loc în timpul epocii Luminilor în Europa, în secolele XVII-XVIII.In Europa , interesul pentru resturile civilizației greco-romane și redescoperirea culturii clasice a început la sfarsitul Evului Mediu . Flavio Biondo , un umanist
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
un maxim de date. Cea mai simplă și răspândită metodă este metodă tipologica a studierii artefactelor. La această se adaugă studiul asupra oaselor, semințelor de plante sau a polenului colectat, folosind tehnici ale zooarheologiei, palobotanicii etc. Nu există o singură teorie a arheologiei, chir și definițiile sunt puternic disputate. Până la mijlocul secolului XX și a introducerii tehnologiei în cercetarea arheologică, există un consens în sensul că arheologia este practic legată de istorie sau antropologie. Prima etapă majoră în teoria arheologiei poate
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
o singură teorie a arheologiei, chir și definițiile sunt puternic disputate. Până la mijlocul secolului XX și a introducerii tehnologiei în cercetarea arheologică, există un consens în sensul că arheologia este practic legată de istorie sau antropologie. Prima etapă majoră în teoria arheologiei poate fi considerată tocmai acesta etapă denumită arheologie cultural-istorică, dezvoltată pe parcursul sfârșitului de secol XIX și începutul secolului XX. În anii 60, un numar de tineri arheologi americani, cum ar fi Lewis Binford, s-au opus paradigmelor istoriei culturale
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
măresc importantă relativismului în cercetarea arheologică. Acest curent în cercetarea arheologică va deveni cunoscut că arheologie post-procesuală. În orice caz acesta nouă mișcare a fost criticată de procesualiști pentru că știrbește într-o oarecare măsură rigoarea științifică. Validitatea ambelor direcții în teorie este încă subiect de dezbatere. Teoria în arheologie este în prezent influențată de o serie de curente științifice: evoluționism, fenomenologie, postmodernism, „agency theory”, arheologie cognitivă, funcționalism, arheologia genului, arheologie feministă și teoria sistemelor în arheologie.
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
Acest curent în cercetarea arheologică va deveni cunoscut că arheologie post-procesuală. În orice caz acesta nouă mișcare a fost criticată de procesualiști pentru că știrbește într-o oarecare măsură rigoarea științifică. Validitatea ambelor direcții în teorie este încă subiect de dezbatere. Teoria în arheologie este în prezent influențată de o serie de curente științifice: evoluționism, fenomenologie, postmodernism, „agency theory”, arheologie cognitivă, funcționalism, arheologia genului, arheologie feministă și teoria sistemelor în arheologie.
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
oarecare măsură rigoarea științifică. Validitatea ambelor direcții în teorie este încă subiect de dezbatere. Teoria în arheologie este în prezent influențată de o serie de curente științifice: evoluționism, fenomenologie, postmodernism, „agency theory”, arheologie cognitivă, funcționalism, arheologia genului, arheologie feministă și teoria sistemelor în arheologie.
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
ca fiind artă împărțirii corpurilor mixte, compuse și agregate în elementele principale ale lor În 1837, Jean Baptiste Dumas definea chimia ca fiind știință care se ocupă cu legile și efectele forțelor moleculare. () Totodată, este cel care contribuie la dezvoltarea teoriilor chimiei organice, afirmând că între cele 2 ramuri ale chimiei, principiile sunt aceleași. În anul 1947, chimia este denumită de către Linus Pauling ca fiind știință substanțelor: a structurii, proprietăților și reacțiilor care le schimbă în alte substanțe. Raymond Chang oferă
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
medicament universal numit elixirul vieții care poate vindeca toate bolile, dar care, precum piatră filozofala, nu a fost niciodata găsit. Deoarece pentru unii practicanți, alchimia era o ocupație intelectuală, în timp, au excelat în acest domeniu. Paracelsus, spre exemplu, respingea teoria celor patru elemente și cu o înțelegere destul de vagă a substanțelor chimice și medicamentelor, a format o formă hibrida de alchimie și știință, numită și "chemiatrie" sau "iatrochimie". Răspândirea chimiei că și știința a fost influențată de asemenea de apariția
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
din observațiile științifice, au dus la revoluția științifică. În chimie, ea a început cu Robert Boyle (1627-1691), care formulat ecuații precum Legea lui Boyle, cu privire la proprietățile stării gazoase. Mai tarziu au urmat legea conservării masei substanțelor în 1783 și dezvoltarea teoriei atomice a lui John Dalton în jurul anului 1800. Legea Conservării Masei a dus la reformularea chimiei bazată pe această lege, dar și teoria combustiei oxigenului, care a fost mult bazată pe cercetările lui Lavoiser. Acestea și alte astfel de schimbări
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
Boyle, cu privire la proprietățile stării gazoase. Mai tarziu au urmat legea conservării masei substanțelor în 1783 și dezvoltarea teoriei atomice a lui John Dalton în jurul anului 1800. Legea Conservării Masei a dus la reformularea chimiei bazată pe această lege, dar și teoria combustiei oxigenului, care a fost mult bazată pe cercetările lui Lavoiser. Acestea și alte astfel de schimbări înțelese de mase au fost denumite generic "revoluția chimică". Contribuțiile lui Lavoisier au dus la ceea ce acum se numește chimie modernă - chimia studiată
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
În mod special, Boyle este considerat a fi părintele chimiei datorită celei mai importante lucrări ale sale, "Chimistul sceptic", unde diferențierea este făcută între cunoașterea alchimiei și descoperirile științifice ale noii chimii. Acesta a formulat legea lui Boyle, a respins teoria clasică a celor "4 elemente"si a propus o alternativă mecanista al atomilor și reacțiilor chimice ale căror studiu s-ar fi putut face prin experimente riguroase. Teoria flogistonului (substanță aflată la baza tuturor reacțiilor de combustie) a fost propus
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
științifice ale noii chimii. Acesta a formulat legea lui Boyle, a respins teoria clasică a celor "4 elemente"si a propus o alternativă mecanista al atomilor și reacțiilor chimice ale căror studiu s-ar fi putut face prin experimente riguroase. Teoria flogistonului (substanță aflată la baza tuturor reacțiilor de combustie) a fost propus de către germanul Georg Ernst Stahl la începutul secolului al XVIII-lea și a fost accentuată de către chimistul francez Antoine Lavoisier, analogul chimic al fizicianului Newton, care a reușit
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
B. van Helmont descoperiseră dioxidul de carbon, sau ceea ce Black numise 'aer inert' în 1754; Henry Cavendish descoperise hidrogenul și elucidase proprietățile sale, iar Joseph Priestley și, independent, Carl Wilhelm Scheele izolaseră oxigenul pur. Chimistul englez John Dalton a propus teoria modernă a atomilor, aceea că toate substanțele sunt compuse din 'atomi' indivizibili ai materiei și că fiecare atom are o masă atomică variabilă. Dezvoltarea în teoria electrochimica a combinațiilor chimice apare la începutul secolului al XIX-lea, ca rezultat al
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
și, independent, Carl Wilhelm Scheele izolaseră oxigenul pur. Chimistul englez John Dalton a propus teoria modernă a atomilor, aceea că toate substanțele sunt compuse din 'atomi' indivizibili ai materiei și că fiecare atom are o masă atomică variabilă. Dezvoltarea în teoria electrochimica a combinațiilor chimice apare la începutul secolului al XIX-lea, ca rezultat al muncii a 2 oameni de știință în particular, J. J. Berzelius și Humphry Davy; aceasta a putut fi descoperită datorită invenției pilei voltaice, de către Alessandro Volta
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
cu Lord Rayleigh la finalul secolului, completând astfel structura de bază al tabelului. Chimia organică a fost dezvoltată de către Justus von Liebig și alții, ca urmare a sintezei ureei de către Friedrich Wöhler, care dovedise că organismele vii erau reduse, în teorie, în chimie. Alte avansări cruciale ale secolului XIX-lea erau înțelegerea legăturilor valente (Edward Frankland în 1852) și aplicarea termodinamicii în chimie (J. W. Gibbs și Svante Arrhenius în anii 1870). Structura obiectelor pe care le folosim de zi cu
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
supus oxidării rapide pentru că poate reacționa în mod spontan cu oxigenul în cadrul unei reacții chimice deasupra unei anumite temperaturi. Zahărul și sarea se dizolvă în apă deoarece proprietățile lor moleculare/ionice permit dizolvarea în condiții ambientale. La începutul secolului 20, teoriile de bază ale chimiei au fost înțelese datorită unor serii de descoperi privind probarea și dezvăluirea naturii interne ale atomilor. În 1897, J. J. Thomson din Cambridge University desoperise electronul și imediat după aceea, omul de stiință Becquerel, precum și cuplul
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
și existența protonului, a clasificat și explicat tipurile de radioactivitate și a reușit să transmute hidrogenul prin bombardarea azotului cu particule alfa. Activitatea sa privind structura atomică a fost îmbunătățită de către studenții săi, fizicianul danez Niels Bohr și Henry Moseley. Teoria legăturii chimice și al orbitalilor moleculari a fost dezvoltată de către savanții americani Linus Pauling și Gilbert N. Lewis. Anul 2011 a fost declarat de către Națiunile Unite ca fiind Anul Internațional al i. IUPAC, precum și UNESCO, alături de societăți chimice, academii și
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
legea conservării energiei" în mod independent, însă ulterior cele 2 au fuzionat, conducând la "legea conservării masei", constituită concomitent din masa materiei din sistem, precum și masa energiei radiante din sistem. Începând cu Democrit, filozofii greci au contribuit la dezvoltarea unei teorii filozofice care încerca prezentarea concepției lor despre natura Universului, alcătuită din particule foarte mici, indivizibile. În acest fel, conceptul de atom este creat (greacă "atomos", "indivizibil"). Atomul este cea mai mica particulă dintr-o substanță care prin procedee chimice obișnuite
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
cu un alt atom. Legăturile chimice pot fi covalente, ionice, de hidrogen sau de forță Van der Waals. Fiecare legătură are un anumit potențial atribuit, care crează interacțiunea chimică ce unește atomii în molecule sau cristale. În cazul multor compuși, teoria legăturii valente, modelul Perechilor de Electroni din Stratul de Valentă (în engleză "Vălence Shell Electron Pair Repulsion model" - "VSEPR") și conceptul de număr de oxidare sunt folosite pentru explicarea structurii și compoziției moleculare. Legătură ionică este formată atunci cand un metal
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
precum hidrogenul sau litiul au nevoie doar de 2 electroni pentru a atinge configurația stabilă; aceste elemente urmează regulă duetului, iar în această manieră vor avea configurația electronică a heliului, care are 2 electroni în stratul exterior. În mod similar, teoriile fizicii clasice pot fi utilizate pentru a preconiza anumite structuri ionice. În cazul compușilor complecși, teoria legăturii de valentă este mai puțin aplicată, fiind utilizate alternative precum teoria orbitalilor moleculari. Atunci când o substanță chimică este transformată că și rezultat al
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
elemente urmează regulă duetului, iar în această manieră vor avea configurația electronică a heliului, care are 2 electroni în stratul exterior. În mod similar, teoriile fizicii clasice pot fi utilizate pentru a preconiza anumite structuri ionice. În cazul compușilor complecși, teoria legăturii de valentă este mai puțin aplicată, fiind utilizate alternative precum teoria orbitalilor moleculari. Atunci când o substanță chimică este transformată că și rezultat al interacțiunii sale cu o altă substanță, se produce fenomenul numit "reacție chimică". O "reacție chimică" reprezintă
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
a heliului, care are 2 electroni în stratul exterior. În mod similar, teoriile fizicii clasice pot fi utilizate pentru a preconiza anumite structuri ionice. În cazul compușilor complecși, teoria legăturii de valentă este mai puțin aplicată, fiind utilizate alternative precum teoria orbitalilor moleculari. Atunci când o substanță chimică este transformată că și rezultat al interacțiunii sale cu o altă substanță, se produce fenomenul numit "reacție chimică". O "reacție chimică" reprezintă conceptul de reacționare al unei substanțe în contact cu alta substanță, fie
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]