65,481 matches
-
purtând în gând gustul inaccesibilului. Plutesc peste macadam și noroaie, fixez cu privirea firul Ariadnei, acum vizibil. Greața se chircește și se strânge ca o larvă. Mă scutur, mă lepăd de ea. De trei ori mă lepăd și fug. Ajung acasă, o iau pe mama de mână, o sărut pe gura știrbă. Dau drumul la televizor. Printre puricii din ecran se zăresc Alpii. Mama mă invită într-o franceză impecabilă în apartamentul său din Chamonix. Un vecin taximetrist m-a zărit
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
care merită toată atenția pentru a fi studiate. Asta în interesul propriu al fiecăruia. Astăzi oamenii pierd mult timp pe chestiuni derizorii sau chiar se lasă antrenați pe direcții tip diversiune. Cu încredere că dreptatea și adevărul este la noi acasă, cum învățase la cursurile de marxism-leninism, dar și în anii cât a colaborat cu succes la presa nouă de după 1989, unde a întâlnit și oamenioameni, Marian Ciornei devine un ziarist pe cont propriu, își editează propriul său periodic și rămâne
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
-o. Mai țin minte că era iarnă, mă întorceam cu un unchi de pe malul Siretului, un râu înghețat, eram în căruță iar vântul mia luat la un moment dat căciula care a zburat undeva departe, iar eu m-am întors acasă fără căciulă. Când aveam 4 ani, părinții s-au mutat la oraș. La gara din Iași, îmi amintesc de un gard verde din lemn, vedeam probabil prima dată o mașină, am încercat să dau și un ordin; ,,oprește măi, mașina
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
casa bunicii. Îmi amintesc de o bătaie încasată mai mult pe nedrept; fiind la piață cu mama, mi-a dat la un moment dat o plasă, iar eu punând-o jos la un moment dat, am crăpat borcanul cu smântână. Acasă, în cameră m-am trezit la un moment dat cu niște vergi date peste picioarele goale și doar bunica a reușit să mă salveze. Mama locuia cu soacra, avea și ea frustrările ei pe care și le descărca când și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
gloanțe (,,țâuri”) rămase acolo probabil încă din al doilea război mondial. Într-o zi am constatat că nu-mi mai găsesc ghiozdanul și toată școala a intrat în alertă, încercând să-mi găsească ghiozdanul. Nu s-a găsit, am plecat acasă iar a doua zi am venit normal cu acesta în spate; în ziua precedentă plecasem la școală fără ghiozdan. Învățătoarea, doamna Amariței, bineînțeles m-a muștruluit, iar eu am devenit ,,celebru” în toată școala. Îmi amintesc că în clasa a
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
în caz de ...”, nimeni din celelalte domenii de activitate nu primește ajutor medical înainte de a-i cădea cărămida în cap în timpul serviciului. Pentru mine armata a reprezentat o activitate forțată la care nu m-am putut adapta. Soldații primeau de acasă pachete cu tot felul de bunătăți, iar pentru mine, primul pachet primit de la mama a fost cu niște mere pricăjite. Degeaba am căutat, nu mai era nimic altceva. La prima tragere am fost printre primii, dar când s-a pus
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
mi-a dat două zile permisie să aduc magnetofonul pe care pretindeam că-l construisem. M-am întors cu acesta, era alimentat la acumulatori, îl reîncărcam la priză, l-au văzut toți și până la următoarea permisie, când l-am dus acasă, îl scoteam și mai ascultam muzică, așa cu micile imperfecțiuni pe care le avea. Înainte de liberare am plecat la munci agricole, am cules varză și sfeclă la Stolniceni-Prăjescu, am stat acolo o lună în plus peste termen, apoi, în sfârșit
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de un ,,coleg” , unu Huțanu, despre care se știa că este un turnător notoriu, și care în timpul serviciului își făcea stație (stație de amplificare). Atunci eram nedumerit. Cum adică, eu nu-mi permiteam să iau un tranzistor să-l duc acasă, iar el își lucra o stație de amplificare?! (pentru uz personal sau poate și pentru ,,alții”). Dar pentru unii ,,merituoși” era posibil orice. La un moment dat a încercat să mă atragă (probabil primise indicații în acest sens) și pe
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
și un nume: atac psihotronic. În acest sens ne putem închipui cum un om incomod, un ziarist de exemplu, iese cu prietenii la o bere, unul dintre ei se joacă cu telefonul mobil, mai apasă un buton, ziaristul respectiv pleacă acasă, iar după două zile i se face rău. Nu bănuiește nimic, ba poate se mai și ceartă cu soția care n-a gătit corect mâncarea. Cum să bănuiască omul respectiv că cel mai bun prieten al său este un turnător
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
băuturii - în ziua respectivă băusem doar o bere), am căzut pe stradă și am fost luat cu ambulanța. În ziua când americanii începeau războiul din Afganistan, eu mă aflam în spital unde am stat 5 zile după care am revenit acasă. Desigur că acest amănunt nu scăpase torționarilor care trebuiau să fie cât mai bine informați cu privire la punctele slabe ale unui ,,obiectiv”. Și probabil era singurul aspect pe care puteau pedala în intențiile lor dușmănoase. În 2005 am început să nu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
torționarilor care trebuiau să fie cât mai bine informați cu privire la punctele slabe ale unui ,,obiectiv”. Și probabil era singurul aspect pe care puteau pedala în intențiile lor dușmănoase. În 2005 am început să nu mă simt bine, seara după ce veneam acasă mă culcam în condiții normale, iar dimineața mă sculam în condiții suspecte, slăbit, într-o stare generală proastă, nu puteam mânca pe fondul unei senzații de greață. În dormitor nu țineam nici un fel de substanță, nici un obiect potențial nociv, și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
spune că are ceva de lucru și plec la muncă. Lucrez în hală ,,la fiare”, iar după ce termin, după vreo 7-8 ore constat cu surprindere că-mi revenise pofta de mâncare. În drum spre casă îmi cumpăr un salam, merg acasă și stau la masă în condiții normale. Nu-mi venea să cred ! A fost numai unul din multele episoade care mi-au adus bănuielile inițiale la stadiul de certitudine. Dar nu puteam demonstra nimic. La un moment dat îmi bat
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
rămăsesem cu aceeași yală veche de la început. Și în ultimul timp, observam tot așa, că mi se umblă în apartament în lipsă. Atunci am hotărât să-mi montez o a doua yală. După un timp, în două rânduri, întorcându-mă acasă am avut probleme în a deschide această nouă încuietoare. Am scos broasca ca să văd unde era defectul, dar nu avea nimic, funcționa foarte bine. A treia oară n-am mai putut deschide în nici un fel, cheia s-a rupt în
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
mai multe sticle de băutură împrăștiate prin tot apartamentul pe care le-au aruncat fără să-mi spună. Eu nu neg că în acea perioadă beam, nu puteam să mănânc, doar să beau, căutam să plec cât mai mult de acasă să stau departe de ,,raze” și atunci mă duceam la crâșmă la o bere. Cumpăram și pentru acasă o sticlă de tărie, dar aceasta o țineam numai în bucătărie, acolo unde mai veneam și-mi turnam un păhărel. Era o
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Eu nu neg că în acea perioadă beam, nu puteam să mănânc, doar să beau, căutam să plec cât mai mult de acasă să stau departe de ,,raze” și atunci mă duceam la crâșmă la o bere. Cumpăram și pentru acasă o sticlă de tărie, dar aceasta o țineam numai în bucătărie, acolo unde mai veneam și-mi turnam un păhărel. Era o măsură de siguranță clară pe care mi-o impusesem, să nu amestec sticlele, tot ce era aliment era
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
și desigur pentru ,,binele lor”, pentru că oamenii nu știau ce este bine pentru ei și era nevoie de unul mai ,,deștept” care să-i mintă pentru a le face lor ,,un bine”! - Apoi, pentru că lumea rămânea pe străzi, nu pleca acasă și îi încurca planurile, nu lăsa noua putere ,,să lucreze în liniște”, tot pentru ,,binele lor” s-a apelat la ajutorul ,,teroriștilor” lui Ceaușescu. Iliescu și camarila au găsit de cuviință că trebuie împușcați niște oameni tot pentru ,,binele lor
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
experiență, care nu-i știrbea cu nimic distincția de castelană, era clar că se află de multă vreme pe drum. Din vorbă în vorbă, părintele Ilarie a invitat-o pe turista aceea, venită parcă din alte evuri să servească prânzul acasă la el cu familia lui, unde sigur preotesei îi va face plăcere să aibă un asemenea oaspete. Așa vom afla că pe doamnă o chema Thiess Marianne, că nu e decât o sibiancă din zilele noastre, că are nu mai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
care s a zorit să plece la drum, tocmai cheia cu care ar fi trebuit să deschidă porțile fericirii lor. - «Nu-i bai, zise feciorul ce la drum se arătase, dacă nu prea vorbăreț, altfel foarte destoinic, merg fain frumos acasă și măntorc minten cu cheia». Ce-i drept n-a plecat chiar în clipa aceea, mai întâi l-a ajutat pe proaspătul mire să degajeze ușa cabanei în care nu era chip să intri fără cheie, de zăpada pe care
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mă bucur de frumusețile acestui pământ, fără să fi fost vreodată bolnavă, fără să mă atace jivinele pădurilor pe care le-am străbătut, fără să fi alunecat odată într-o prăpastie. Și acum binecuvintează-mă părinte ca să ajung cu bine acasă, unde sunt așteptată de copii și nepoți». Iar venerabila doamnă Thiess va mai avea să afle dela părintele Ilarie că ciobănașul acela, Pilu lui Gheorghe Budac pierise de mult, în plinătatea puterilor, în urgia primului război mondial, făcând zadarnică supremă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mai dea : 2 ferdele de mere pădurețe, 2 ferdele de ghindă de fag și un cop de alune pe care trebuie să le adunăm dumineca, pentru că peste săptămână, n-ajungem din cauza slujbelor, fiind noi la lucrul domnului, iar soțiile noastre acasă torc continuu cânepa iarna și lâna vara. Domnul ne-a oprit pretutindeni, din pădurea noastră să luăm nuiele de alun cu care am putea îngrădi niște locșoare, ceea ce nu puțină pagubă ne face, fiindcă cu altceva nu avem a îngrădi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
dela ei boi și vaci, oi, ori bucate gata. - «A voit să ne facă iobagi pe vreo douăzeci de boieri cu copii cu tot, pentru care am umblat dela adunare la adunare și câte spese, osteneli și amânarea lucrului de acasă ne-au costat, numai Dumnezeu știe...» Teleki nu era un caz izolat, boierii din Ucea de Jos se plâng cam în acelaș fel de mizeriile nobilului ungur Andrei Horvath care le-a ocupat locurile de moară și joagăr și «își
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pe spatele noastre.... Pentru multe și feliurite cercetări ce se fac, executorii nu se poartă altfel cu noi ci ne neliniștesc și ne gonesc...Juzii din Făgăraș când cheamă oamenii la judecată îi țin acolo câte 2-3 zile și vin acasă fără ispravă, ceea ce nu puțină pagubă ne aduce, îndeosebi vara când ne pierdem timpul de lucru în câmp, se întâmplă deseori că solgăbirăul nu aduce însuși porunca ci o trimite prin altcineva care o aduce în ziua în care ar
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cositul, seceratul, ne mână în fiecare zi și nu ne dă decât un țipău(pâine), când avem însă sărbătoare, atunci ne scoate din casă toți oamenii capabili de lucru, și când careva e în slujba împăratului, îi mână sluga de acasă pentru serviciul domnului. Pentru aceste slujbe spuse trebuie noi în deosebi să pribegim și să ne pustiim. prestația mare și grea, slujbe peste puterile noastre, hotarul nostru slab și sărăcăcios. Din partea domnului căpitan, noi am putea trăi și să fim
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ani cu oarecari întreruperi în anii 1962 satul a fost în grija duhovnicească a părintelui Ilarie Budac, iar din 1976 încoace, până în prezent nava bisericească a satului îl are la timonă pe preotul Iancu Giurcă. CAPITOLUL IX Iarba verde de acasă Motto: Scrisoare către un străin De-ai veni pe-aici vreodată, Ai vedea că am o țară Ca un fagure de miere Strâns din flori de primăvară. (Vasile Militaru) La finele acelui an școlar pe care domnul învățător Nicu Budac
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pământul, dând posibilitate multor alte ființe să se dezvolte. Mai cunoaștem Lipitorile (Aulastomum gulo Moq Tand. și Hirudo medicinalis L). În pădure, școlarii au adunat fragi, șapte-n gură pentru ei, unu-n traistă, pentru frățiorii lor mai mici de acasă, școlărițele au adunat însă mai ales flori, multe flori. Și nu numai din pădure, ci și de pe luncă la întoarcere. Domnu’ le-a povestit multe și despre bogăția florilor satului nostru. I-a învățat că florile ce smălțuiesc întinsurile golului
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]