7,219 matches
-
Într-o parte a orașului pe care nu o cunoșteam. Aveam totuși Încredere În el, așa că l-am urmat mai departe. ― Am ajuns, mi-a spus după puțin timp și m-am trezit În fața unei cafenele micuțe. L-am urmat Înăuntru. Am simțit dinainte să intru mirosul puternic din interior. Era o aromă dulceagă, prea puternică. Am pășit pragul și am observat cu groază că la mese erau numai cupluri, iar pe peretele din față scria cu un roz pal: La
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
avea talent. Fusesem de multe ori la spectacolele lui și puteam să garantez asta. În seara aceea tata se uita la un meci și am putut să mă strecor În camera mea. Am auzit de pe hol că era cineva zgomotos Înăuntru și eram sigură că Maria Își căuta ceva. ― Ce cauți aici? am urlat când am intrat. Nu dădusem peste Maria, ci peste Alex, care Îmi cotrobăia prin sertarul de la noptieră. I-am aruncat o privire otrăvită, pe care o foloseam
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
E chiar În fața ta. Într-adevăr, la capătul aleii am distins o terasă micuță, mărginită de doi castani imenși. Mă Întrebam de ce nu mai auzisem de locul acela, care arăta atât de Îmbietor. ― Îmi place, am recunoscut când am intrat. Înăuntru era un spațiu micuț, dar foarte bine organizat, Într-un decor vintage de care m-am Îndrăgostit pe loc. Pe unul din pereți scria cu litere maronii „ Cafeneaua viselor” și totul era Încadrat Într-o ramă de tablou. Nu știu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și totul era Încadrat Într-o ramă de tablou. Nu știu de ce, dar numele mi se părea drăguț și amuzant totodată. Am mai aruncat o privire În jur și am decis că Adi chiar avea gusturi bune. ― Stăm afară sau Înăuntru? mă Întrebă Maria. ― Mai bine Înăuntru, am zis, admirând În continuare decorul. E ok? ― Sigur, mi-e indiferent, zise Maria așezându-se la una din măsuțele rotunde. M-am așezat și eu lângă ea. Peste mai puțin de un minut
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ramă de tablou. Nu știu de ce, dar numele mi se părea drăguț și amuzant totodată. Am mai aruncat o privire În jur și am decis că Adi chiar avea gusturi bune. ― Stăm afară sau Înăuntru? mă Întrebă Maria. ― Mai bine Înăuntru, am zis, admirând În continuare decorul. E ok? ― Sigur, mi-e indiferent, zise Maria așezându-se la una din măsuțele rotunde. M-am așezat și eu lângă ea. Peste mai puțin de un minut, un chelner extrem de drăguț, cu câțiva
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
puse protector mâna pe după umerii mei. ― Cară-te de aici și i-ați trandafirii nenorociți cu tine, am spus rar. ― Sau te bat măr, adăugă vesel Adi. Alisia, intră În casă. ― Nu, am protestat, trebuie să... Dar Adi mă Împinse Înăuntru Înainte să pot termina propoziția. Închise ușa și mă privi Încruntat. ― Îmi explici și mie ce-a fost asta? ― Ăla era Victor? Întrebă Maria, venind În spatele meu. N-am răspuns. Am fugit pe scări În camera mea. ― Alisia! ― Las-o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
-o în jos, pe trepte, ducând una din sacoșe, într-un coridor semiântunecat, mirosind familiar a uzină termică. A descuiat o ușă, apoi s-a descălțat, lăsându-și pantofii pe covorașul din fața ușii, a aprins lumina și m-a poftit înăuntru. M-am descălțat și eu, mi-am așezat pantofii lângă ai săi și am intrat. Camera era pătrată, fără ferestre și, din cauza tavanului jos, părea mai mare decât trebuie să fi fost în realitate. Mirosea plăcut, a cafea proaspăt râșnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
la rând pe culoar, în fața cabinetului medical. După vreo jumătate de oră de așteptat, timp în care sângele îi bubuia la tâmple tot mai tare, văzând că două dintre colegele sale nici nu voiseră să le spună ce se întâmplase înăuntru și că o tuliseră la goană pe scări, aceasta și-a luat inima în dinți și a șters-o acasă, pretextând un acces de diaree. Era conștientă de consecințe; tocmai de asta răul imaginar devenise realitate. De câteva zile, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
i-am cunoscut, și se poate vedea deja direcția în care se vor îndrepta cei ce vor veni după noi. Generația mai tânără, conștientă de puterea și totodată tumultuoasă, a încetat să mai bată pe la uși. Ea a dat buzna înăuntru și ne-a ocupat scaunele pe care ședeam. Văzduhul vibrează de țipetele ei zgomotoase. Câțiva dintre cei mai vârstnici, imitând clovneria și giumbușlucurile tinereții, se străduiesc să se convingă că încă nu și-au trăit traiul. Țipă și ei alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
capot, cu părul zbârlit, a deschis o ușă și m-a privit în tăcere în timp ce treceam. În cele din urmă am ajuns la etajul șase și am bătut la ușa cu numărul treizeci și doi. S-a auzit un zgomot înăuntru și ușa s-a întredeschis. În fața mea se afla Charles Strickland. N-a scos o vorbă. Presupun că nici nu m-a recunoscut. I-am spus numele. M-am străduit din răsputeri să-mi iau un aer cât mai firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nici nu m-a recunoscut. I-am spus numele. M-am străduit din răsputeri să-mi iau un aer cât mai firesc. Nu mă mai țineți minte. Am avut plăcerea de a cina cu dumneavoastră la sfârșitul lunii iulie. Poftește înăuntru, zise el vesel. Sunt încântat să te văd. Stai jos! Am intrat. Era o cămăruță mică de tot înțesată de mobilă din stilul cunoscut în Franța sub numele de Louis Philippe. Am văzut un pat mare de lemn cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-l anunțasem pe Stroeve de sosirea mea, și când am apăsat pe butonul soneriei de la atelierul lui mi-a deschis chiar el, dar o clipă nu m-a recunoscut. Apoi a scos un strigăt de încântare și m-a tras înăuntru. Era fermecător să ți se ureze cu atâta entuziasm bun venit. Nevastă-sa era așezată lângă sobă și cosea. S-a ridicat la intrarea mea. Stroeve m-a prezentat: — Nu-ți aduci aminte? a întrebat-o. Ți-am vorbit adeseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Am văzut că e speriat de moarte. Dacă o fi murit cumva? Nu te teme, i-am răspuns. Am bătut în ușă, n-am primit nici un răspuns. Am încercat clanța și am constatat că ușa nu era încuiată. Am intrat înăuntru urmat de Stroeve. Era întuneric în cameră. Am putut vedea că e un fel de pod cu acoperișul mansardat și o licărire slabă, doar un pic mai puternică decât în bezna cea mai adâncă, venea de la o lucarnă. — Strickland! am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe dinăuntru. Eram furios pe Strickland, dar supărat și pe mine, pentru că Dirk Stroeve făcea o figură atât de absurdă încât îmi venea să râd. — Și nevastă-ta ce-a zis? — Plecase la piață. — Și o să-i mai dea drumul înăuntru? — Nu știu. M-am uitat perplex la Stroeve. Stătea ca un școlar pe care îl mustră un profesor. — Să încerc să ți-l iau eu de pe cap pe Strickland? l-am întrebat. A tresărit și a roșit încă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o poftă de luptă și, cât ai zice pește, se stârni un meleu ca la rugby. Se răsturnară mesele, se sparseră paharele și halbele. Era iadul pe pământ. Femeile alergară spre ușă sau se adăpostiră îndărătul tejghelei. Din stradă intrară înăuntru trecătorii. Se auzeau înjurături în toate limbile, bufniturile pumnilor și pocnetul palmelor, strigăte; iar în mijlocul camerei vreo doisprezece bărbați se băteau pe viață și pe moarte. Deodată năvăli înăuntru poliția și toți cei care putură se repeziră la ușă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
alergară spre ușă sau se adăpostiră îndărătul tejghelei. Din stradă intrară înăuntru trecătorii. Se auzeau înjurături în toate limbile, bufniturile pumnilor și pocnetul palmelor, strigăte; iar în mijlocul camerei vreo doisprezece bărbați se băteau pe viață și pe moarte. Deodată năvăli înăuntru poliția și toți cei care putură se repeziră la ușă. Când se făcu puțin loc în dreptul tejghelei, îl găsiră acolo pe Bill zăcând fără cunoștință pe podea, cu o tăietură mare la cap. Căpitanul Nichols îl trase în stradă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de bătături și de cicatrici, așa că am înțeles că nu mai umblă niciodată încălțat. Deci se transformase pe de-a-ntregul în băștinaș. Păru încântat să mă vadă și-i spuse Atei să taie o pasăre pentru masa noastră. Mă pofti înăuntru ca să-mi arate tabloul la care lucra când am venit. Într-un colț al încăperii era patul, iar în mijloc un șevalet cu o pânză pe el. Pentru că mi se făcuse milă de el, îi cumpărasem vreo două tablouri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nepăsător la soare tresări și se îndepărtă în fugă. Pentru el orice străin era un dușman. Dr. Coutras avu senzația că băiețelul îl iscodește pe furiș dindărătul unui copac. Ușa era larg deschisă. Strigă, dar nu-i răspunse nimeni. Păși înăuntru. Bătu la o ușă, dar din nou nici un răspuns. Răsuci clanța și intră. Mirosul care-l întâmpină agresiv îi întoarse stomacul pe dos. Își duse batista la nas, își luă inima-n dinți și intră. Lumina era slabă și după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe coridor, în mers mărunt, ușor, sigur. Am așteptat încă un sfert, încă o jumătate de oră. Se va întoarce? Nu, nu s-a mai întors. Probabil plecase în oraș sau coborâse la Cici. Fuga la cutia de scrisori. Ceva înăuntru! O scrisoare! Mi-a răspuns! Mihaela mi-a răspuns! Draga de ea! Dar... trăsnet! Era chiar scrisoarea mea. Mi-o trimisese îndărăt. M-a durut această respingere, de ce-aș minți? Am simțit un junghi ascuțit în coșul pieptului, care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Eram vesel, exuberant, într-o dispoziție de plenitudine cum nu mai fusesem de multă vreme. "Bolta verde" unde am poposit părea un local mizerabil dar, oricum, simpatic. Nu știu de "ce-mi plăceau atâta cârciumile periferice care duhneau de rachiu. Înăuntru toate mesele erau înțesate de ceferiști, lucrători, băieți de prăvălie. Charlot însă nu ținea seama de asta. La el decorul n-avea nici o însemnătate, principalul era băutura. Am ochit o masă, care ne convenea. Din păcate, alții mai iuți de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și s-a oprit. Apoi s-a oprit și cealaltă. Doar așa, din mers. La prânz nu mai mișunau decât două, disperate, lipite una de cealaltă. Ușa dintre cameră și bucătărie era întredeschisă și muștele din jurul cratiței s-au mutat înăuntru. Erau mai multe ca de obicei. Majoritatea, muște de pripas, focoase. Au năpădit malul și se roteau ca un catarg luminos deasupra lui Eberhart și peste tablou. Aveau poartă în carne. Se așezau uneori pe buzele întredeschise, pe unde intrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
loc, acum nu aș mai fi aici, ci într-un glob de sticlă, ca o pojghiță pe pereții lui, ca o placentă în care nu e nimeni, doar chipul schimonosit în oglinda globului al celui ce ar trebui să fie înăuntru. Și, după ce se desfăcea pomul, până la Crăciun, aș fi putut rămâne așa în cămară, în hârtie de împachetat. Iar doi-trei ani, cei ai casei nici n-ar fi bănuit că-și decorau pomii în onoarea nașterii micuțului Isus cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de care o să fie nevoie, ciuberele cu seu fierbinte sunt pregătite, cărbunii au fost înșirați în canale, gardul cu țepușe este montat iar locul mincinos de iscodire a fost bine căptușit pe interior cu strujăni, pe afară cu paie iar înăuntru mustește a seu topit și fierbinte, o scânteie și-i gata... Discuția celor trei conducători ai luptătorilor urieși a fost întreruptă de santinela care i-a anunțat prin zgomotul dobei. -Să ne înfățișăm că sosește Marele Uran, a zis Amar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
față de mine. Practic, mă lăsasem afundat într-o lehamite absolută, dar tăcută încă... Într-o dimineață, mi s-a întâmplat să ajung un pic prea târziu și, intrând repezit în biroul meu, i-am găsit pe toți ceilalți colegi avocați înăuntru. O clipă am rămas tăcut în nemișcare, mirându-mă și schimbând timid priviri fugare cu fiecare dintre ei. Starea de spirit, în clipele acelea, era mai neplăcută, mai stânjenitoare și mai nefirească decât niciodată. Totul parcă prevestea că ceva rău
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de nebuni, constituie doar intriga din povestirea de față. În zorii zilei următoare, Victor plecă către azil și, când ajunse în fața clădirii cu pricina, după ce studie reticent, dar cu luare-aminte, aspectul mizer al fațadei ei, se încumetă să și intre. Înăuntru, locul era cu adevărat scârbavnic și infect. Acum, în fața ochilor săi, vedea cum se desfășura moda hâdă și dezagreabilă din lăcașul celor privați de libertate, din cauza judecății lor întunecate. Astfel, din antreu, dădu direct într-o sală de mărimi considerabile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]