6,950 matches
-
mulți nu auziseră de el, iar alții, suspicioși, refuzau să-ți povestească. Mihnea și Maria m-au cercetat amândoi, în același timp. I-am liniștit cum mă pricepeam mai bine: „Calm. Suntem la trei stele. Nu se-aude nici musca înăuntru. Iar intrarea nu-i aici, trebuie să trecem de fațadă.“ „OK...“, m-a grăbit Mihnea, „Să mergem!“ Am împins ușile masive, din lemn colorat în nuanța fațadei, apoi am străbătut culoarul. În capăt, am mai desfăcut un rând de uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
au capac de lemn.“ „Capac de lemn la budă?!“ Eram extaziat, nu mai dădusem peste așa ceva din copilărie. Te simțeai ca într-un Rolls, abia așteptai să demarezi. „Trebuie să văd asta...“ M-am apropiat, strecurându-mi și eu capul înăuntru. Caroseria ovală lucea în două ape, lemnul fusese șlefuit la milimetru și acoperit cu un lac subțire, profesionist: se întrezăreau nervurile dedesubt, clar și nesupărător. Se păstraseră până și benzile de protecție, sigiliile aplicate jur-împrejur, care garantau produsul original. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Zidurile supraâncărcate cu trandafiri agățători, uscați sau doar adormiți, filtrau zgomotele străzii: auzeai uneori sunete, dar parcă moi și căptușite cu cârpe ude. Scara era tubulară, metalică, așa cum apar în filme; un copil ar fi putut lesne trece pe-acolo. Înăuntru, pereții se înfășurau prietenos în jurul construcției. Tablourile fuseseră alese cu gust, nu întâlneai reproduceri după Ali-Baba sau poze cu Sovata. Deasupra patului, lumina distila un Schiele clasic, o femeie nudă, cu liniile corpului trase-n cerneală neagră: tușele întunecate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zăreai coronițe de brad și lumănări de plastic în V, cu becurile mici și austere. Perdeluțele fuseseră suspendate discret, protestant, descoperind și-acoperind în același timp: nimeni nu te privea din spatele lor, nici tu nu căutai să vezi ce-i înăuntru. Un sentiment de reținere și sobrietate plutea peste oraș, contrazis doar de clădirile zdrobitoare ale Imperiului și de Moș Crăciunii gonflabili, agățați ca niște infractori de ferestre. M-am gândit la Maria și Mihnea. Ce se mai întâmpla cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apăsat și mai tare pedala: „De-aia nici n-o să beau o cafea, aici. Nici măcar diluată cu spumă de lapte.“ Am împins cana deoparte, aburind de mirosuri italienești, austriece, turcești sau ce-or mai fi fost. Plus ce-mi băgaseră înăuntru. De data asta, inginerul Grosescu m-a privit direct. Ochii se curățaseră ca prin farmec, vinișoarele roșii dispăruseră. Parcă și alunița lui rozacee devenise simpatică. „Bine, domnule Robe. Ați câștigat.“, a admis el. „Sunteți chiar cine pretindeți a fi. Recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ieșit din cafenea. Afară, m-am oprit pentru o clipă, înainte să traversez. Firma „Rocco“ sclipea tulbure, deșirată de frig. Literele nu se mai distingeau toate, filamentele subțiri de neon pâlpâiau sub crusta subțire de zăpadă, ca niște spaghetti electrice. Înăuntru, nici o mișcare. Am ridicat din umeri și-am pornit-o decis spre stația de tramvai. În drum, mi-am verificat ceasul, pe sub mâneca suflecată: 13.30. Nu îmi mai rămăsese decât un lucru de făcut: să ajung cât mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
micul lui hanorac, i-aș fi pus țipla originală, îmbrăcându-l în hăinuța nouă de plastic lucios, întinsă perfect și sigilată la bordura de jos. Valoarea lui de colecție ar fi crescut considerabil, fără să mai vorbim de tainele cuprinse înăuntru, pe care nimeni nu le-ar mai fi deschis, niciodată. Apoi am încercat să așez lucrurile cap la cap. Pe măsură ce ne apropiam de „Blauer Stern“ și de casele verzi de pariuri „Wettpunkt“ (pe care eu le confundasem dezinvolt cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu niște clădiri rotunde de sticlă. Pluteai compact, prins între epoci și straturi de zidărie. Clădirile fuseseră cocoțate pe patru dâmburi înalte, taluzate cu iarbă. Îți alegeai dâmbul, urcai pe el și-abia suflai în dreptul construcției. Nu se vedea nimic înăuntru; privirea nu bătea, imaginile ricoșau pe fondul mat. Zidul se înfășura în jurul sticlei și-aluminiului, rotund și interminabil. Turnurile ridicau spre cer creneluri de cărămidă adevărată, săpate perfect, la 50 de metri înălțime, ca la execuție. Victima zbura în interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
m-am oprit în dreptul ușii Mariei. Am pus mâna pe clanță și-am apăsat. Căldura se mai potolise, sângele se răcorise la loc, temperatura se echilibrase ca atunci când te speli cu apă rece după ce-ai stat afară-n ger. Înăuntru, nimeni. Patul era făcut, iar veiozele de pe noptiere schimbate. Am ridicat privirea: tablourile nu arătau la fel. Femeia lui Schiele dispăruse, iar în locul lui Kees Van Dongen apăruse un Vermeer. Vaporașele îmi dansau prin fața ochilor. M-am repezit la dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am recunoscut. „Da. Nu numai că bunicu’ Vitalian nu l-a doborât pe Baronul Roșu, dar i-a și vândut, fără să știe, secrete de Economie Mentală elaborate în 1918. În schimb, ar fi primit o cutie ciudată, care mișca înăuntru niște butoane ca de mașină de scris. Harta de la Moroieni, recuperată de săteni în mai 1929, era o bucată din supraimprimarea Economiștilor Minții. Originalul conținea toate planurile noastre, pe-o jumătate de secol și putea fi citit cu mașinăria din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care i se putea citi pe fața înduioșată. — Mă rog, spuse el, dacă vreți să fumați și nu mai puteți răbda, nu vă opresc, dar fumați cât mai repede. N-aș vrea să nu fiți aici când o să vă cheme înăuntru. Uite, sub scară este o ușă. Intrați pe ușă, în stânga e o odăiță; acolo puteți fuma, numai să deschideți ferestruica, pentru că la noi rânduiala... Însă prințul nu mai apucă să fumeze. În vestibul intră un tânăr cu niște hârtii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mici, înotând în grăsime și ironici, de parcă ar fi clipit mereu spre cineva. În ansamblu, toată înfățișarea îl arăta destul de impertinent. Era îmbrăcat cam murdar. Mai întâi deschise ușa exact atâta cât îi trebuia ca să-și bage capul. Capul vârât înăuntru cercetă camera vreo cinci secunde, apoi ușa începu să se dea încet în lături, întreaga siluetă se contură în prag, dar musafirul încă nu intra, ci, tot din prag, făcându-și ochii mici, continua să-l examineze pe prinț. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sub pretextul liniștii de care avea nevoie bolnavul, îi gonea pe toți ai casei, însă el în persoană, în aceste trei zile, intra la prinț aproape în fiecare clipă și, de fiecare dată deschidea mai întâi ușa, își băga capul înăuntru, cerceta camera ca și cum ar fi vrut să se convingă că e aici, că nu a evadat cumva și apoi, în vârful picioarelor, cu pași furișați, se apropia încet de fotoliu, așa că uneori își speria fără să vrea chiriașul. Neîncetat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
În acest moment Kolea apăru pe terasă, intrând dinspre stradă, și anunță că în urma lui vin oaspeți: Lizaveta Prokofievna cu cele trei fiice ale ei. — Soților Ptițân și lui Gavrila Ardalionovici să le dau sau să nu le dau drumul înăuntru? Să-l las sau să nu-l las pe general să intre? sări în sus Lebedev, uluit de această veste. — De ce nu? Să intre cine vrea! Lebedev, te asigur că de la bun început n-ai înțeles bine ceva în privința relațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aspect moral. Intrară cinci inși, adică patru oaspeți noi, urmați de generalul Ivolghin, care era înfierbântat, tulburat și apucat de o criză puternică de elocință. „Măcar el e negreșit de partea mea!“ se gândi prințul și zâmbi. Kolea se strecură înăuntru împreună cu ceilalți; discuta aprig cu Ippolit, care era între cei veniți în vizită. Ippolit îl asculta și râdea ironic. Prințul îi invită pe oaspeți să ia loc. Erau cu toții foarte tineri, chiar adolescenți, încât oricine s-ar fi mirat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de când există țara și de atunci ea se luptă împrotiva boierilor reacționari și antinaționali, partitei care s-a fost pus, cum ziserăm adesea, punctul de razem al pârghiei sale afară de națiune; partidă care n-a avut alte arme decât intriga înăuntru și în afară, răzvrătirile, denunțările la străini și omorul. Cunoscută e de toți anarhia ce domnea în țară după moartea lui Mircea I și lupta îngrozitoare ce se deschise între boieri, împărțiți în două tabere, aceia care cereau stabilirea feudalismului
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sunt tot atâtea elemente ale spațiului familial ce țin de casă, ce-și găsesc un loc bine definit În spiritualitatea și tradiția populară. Ușa de exemplu, delimitează simbolic cele două spații de intimitate prin separare a ceea ce este afară și Înăuntru, dar și comunicarea Între cele două spații prin intrarea și ieșirea pe care o reprezintă. Sosirea și plecarea prin trecerea pragului au Încărcătură simbolică dacă ne referim la ritualul trecerii miresei peste prag la intrare, sau a mortului peste prag
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
foc. Și mai amintesc și altă pildă : dacă ar unge cineva o funie cu lut gros pe toată lungimea ei și apoi i‑ar băga capătul printr‑o gaură mică și ar trage la sine cu o forță mare funia Înăuntru, toată funia urmează tracțiunii iar lutul cu care a fost unsă rămâne acolo, dincolo de orificiu, fiindcă funia se curăță de el. De aceea funia nici nu trece cu ușurință prin gaură, ci așteaptă să se depună o forță mai mare
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
a văzut. Atunci s‑a gândit : „Când sfântul se va Întoarce pe partea cealaltă, mă va vedea”. Dar acest lucru nu s‑a Întâmplat. El a observat că Sfântul Cosma s‑a apropiat de altar și a dat să intre Înăuntru. Bolnavul s‑a grăbit să Îl ajungă pe sfânt și s‑a aruncat la picioarele lui, implorându‑l să Îl vindece. Atunci sfântul a spus : „Ia această bomboană, iar după ce o vei fi mâncat te vei vindeca”. Nobilul a luat
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
să le reproduc. Șeful unui prieten de-al meu a plecat într-un concediu de trei săptămîni. La sfîrșitul primei săptămîni, mirosul care răzbătea din biroul său a devenit absolut insuportabil, astfel încît salariații au spart ușa și au intrat înăuntru. în sertarul biroului, au descoperit rămășitele mai multor sandvișuri cu ouă și cu ton. Un alt șef pe care-l cunosc nu-și schimbă cămașa decît la o săptămînă. Pînă vineri, urmăream fascinați modificarea dimensiunilor și formei unei pete apărute
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
istețime. Ea este sortită. Fericirea ține, În primul rând, de felul În care ne simțim În pielea noastră - stima de sine. Dacă știm asta, ajungem la concluzia semnificativă că modul cel mai sigur de a găsi fericirea este să privim Înăuntru, nu În afară, cum fac, orbește, cei mai mulți oameni. Nu avem nevoie să ne comparăm cu ceilalți. Comparația este revoltătoare. Când simțim că e destul, atunci e destul. Când ne simțim fericiți, suntem fericiți, indiferent ce cred ceilalți despre noi. De
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
organelor și auziți sunetele produse de ele și de mișcarea qi-ului prin corp, În vreme ce dirijați către ele curgerea qi-ului. Acest lucru se numește În sistemul chinez de Îngrijire naturală a sănătății nei shi fan ting, „a privi și a asculta Înăuntru”, și este considerat o metodă extrem de eficientă de astupare a posibilelor „fisuri” din trup prin care se scurge esența. Progresând constant În arta respirației și a meditației, veți ajunge, În cele din urmă, să vă puteți privi viscerele cu „ochiul
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
Progresând constant În arta respirației și a meditației, veți ajunge, În cele din urmă, să vă puteți privi viscerele cu „ochiul minții”, așa cum au reușit unii maeștri qigong. Acest lucru este numit „deschiderea ochilor cerești”. Însăși practicarea privitului și ascultatului Înăuntru vă va fi de mare ajutor la concentrarea din timpul exercițiilor qigong, reducând, astfel, la maximum rătăcirea gândurilor. Inima este cea care vă comandă corpul, iar ochii sunt sunt ferestrele inimii. Dacă deschideți ochii, veți tulbura inima. Dacă vă tulburați
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
jumătate de lotus”. Ședeți pe o pernă sau pe podea, cu un picior Îndoit peste celălalt. Picioarele trebuie să fie lipite de podea. Fesele sunt Împinse ușor În spate, trunchiul drept, umerii lăsați, bărbia ușor retrasă și pieptul puțin tras Înăuntru. Cu degetele mari lipite și mâna dreaptă sprijinită pe cea stângă, așezați-vă mâinile chiar sub ombilic, Încrucișate, cu palmele În sus. (Vezi figura 1.1) A treia variantă este cu picioarele Încrucișate și ambele tălpi deasupra, sau poziția „lotus
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
Îngreunând intrarea În starea de seninătate; când practicați qigong priviți-vă vârful nasului. Dat fiind că el este mai vizibil mai palpabil decât dantian, pentru unii este o modalitate mai eficientă de a se concentra; priviți prin „al treilea ochi” Înăuntru, la căile pe care se mișcă qi prin trupul dumneavoastră, Închipuindu-vă că dirijați cu adevărat fluxul de qi; ascultați-vă respirația În timp ce practicați qigong. În mod normal, este greu să ne auzim respirația când este normală. Este nevoie de
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]