8,238 matches
-
savurase ea aproape că n-o atinsese. Nu-i mai plăcea să se vaite, era senină, dar în conversație se întorcea în trecut departe, la Mărgineni, pe când erau ei mici sau și mai demult, pe când era domniță. Bucătarul intră, se închină și ură poftă bună boierilor. Spătarul Mihai îi lăudă talentul și-l întrebă cum preparase peștele. Am tocat mărunt șase cepe mari și doi pătrânjăi și ei mari cu tot cu iarba lor, le-am așezat în tingire, le-am sărat și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
las averea pe mâinile lui Șerban. Am hotărât. Și am lăsat la Mitropolie diata pecetluită. Acum mă pregătesc de moarte, plec. O să te răsplătesc pentru bunăvoința ce-mi arăți să mă însoțești. Și pe tine, Stăncuțo, la fel. O să te închini la mormântul lui Hristos, o să plângi, o să te rogi. Bătrâna postelniceasă, cu toți cei șaptezeci de ani ai ei, le reaminti celor doi toate amănuntele pregătirii pelerinajului, etapă cu etapă. Vor pleca peste două săptămâni. Și în timp ce ea desfășura în fața
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
deci avea de partea lui seraiul și ienicerii, dar negustorii, prelații și cămătarii greci înclinau spre Mavrocordat. Avea neica nevoie de oameni cumpărați printre ei și asta era treaba pe care o va face el, Mihai, cu chip că se închină la mânăstiri. Dar se va și închina. Lupta pe care au dus-o ei, frații, ca săși răzbune tatăl strangulat la Snagov, atunci în ajunul Crăciunului, nu a fost totdeauna dreaptă și este loc de pocăință ca după orice bătălie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ienicerii, dar negustorii, prelații și cămătarii greci înclinau spre Mavrocordat. Avea neica nevoie de oameni cumpărați printre ei și asta era treaba pe care o va face el, Mihai, cu chip că se închină la mânăstiri. Dar se va și închina. Lupta pe care au dus-o ei, frații, ca săși răzbune tatăl strangulat la Snagov, atunci în ajunul Crăciunului, nu a fost totdeauna dreaptă și este loc de pocăință ca după orice bătălie câștigată. Pentru călugării de la mânăstirea Ivir din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pereții albi străpunși de ferestre înguste prin care pătrundea doar lumina, soarele rămânând să dogorească afară, era decorată cu icoane zugrăvite pe lemn. Cât de mult ar fi vrut să facă și el la fel ca însoțitorii lui, să se închine pios bătând mătănii în fața Fecioarei sau întinzânduse pe jos în fața gânditorului sfânt Pantelimon, atât de viu, având cutia cu leacuri în mâna stângă și cu dreapta făcând un gest nedefinit între a căuta ceva în cutie sau a binecuvânta bolnavul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să o scoată pe mama că și-a pierdut mințile și să ne amenințe pe noi până ne ia tot ce avem... Mama a spus la toți că și-a încheiat socotelile pe lumea asta și că pleacă să se închine la Mormântul Domnului Iisus Hristos, dar ea de frică a plecat. A învățat tot testamentul pe de rost și aproape în fiecare zi, la Istanbul la patriarhie, la Sfântul Munte Athos, pe galere pe mare, zi de zi, mie și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o escortă falnică. Așa au intrat și au traversat biserica până în față, la tronurile arhiepiscopești și domnești. Ilinca a înaintat doi pași în spațiul care rămânea liber pentru diacon, a ridicat ochii să se cuprindă de frumusețea catapetesmei, s-a închinat și a oftat. S-a întors și a înclinat capul, salutând mai întâi mitropolitul și apoi voievodul. Șerban Vodă a răspuns, a coborât cele două trepte ale tronului, s-a apropiat de ea, a luat-o de braț și a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la cheltuieli și nelacom la câștig! Vodă Șerban îl privea mirat fără să înțeleagă mare lucru. I se părea că Mihai îi transmite un mesaj. Ridică paharul și el: — Așa să ne ajute Dumnezeu! Toți boierii se sculară în picioare, închinară și băură paharul până la fund. — Binecuvântează, preasfințite, sfârșitul mesei, hotărî vodă. Cu capetele plecate, ascultară rugăciunea de sfârșit. — Să mergem în odăile mai răcoroase, cine dorește narghilea, cafea, dulcețuri..., mai spuse domnitorul, apoi privind către cei doi frați: cu voi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scoarță țesută la gherghef -, în cealaltă încăpere în care la lumina candelei, bucălate și gătite în dantele, dormeau fetele, minunea lumii, mândria Brâncoveanului: Stanca și Ilinca într-un pat mare și Maria pe lavița de sub fereastră. Se furișară înapoi după ce închinară copiii și, închizând ușa, Constantin îi șopti Maricăi: — Abia acum înțelesei ce-mi veni cu povestea aia. Cred că este într-un fel o dorință de firesc, aș vrea ca lumea cu intrigile și ambițiile ei să rămână dincolo de porțile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înnegrite de gerul și de zăpada iernii care abia se sfârșise. Se uita la piersici și nu-i mai zărea, vedea piciorușul durduliu al lui Ștefan așa cum ieșea de sub macat aseară când a intrat la ei cu Marica, să-i închine pentru noapte. Piciorușul alb cu gropițe la degețelele nu mai mari ca boabele de fasole, cu călcâiul trandafiriu, atât cât se vedea la lumina candelei, i se păruse o minune, îi cuprinsese atunci căldura în podul palmei și băiețelul de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spuse stolnicul în gând. Lectura testamentului era de fapt inutilă, căci toți cei interesați îi cunoșteau fiecare cuvânt, dar ieromonahul începu ceremonios: — „Ajungând la vârsta bătrâneților, cugetat-am în inima mea către bunul Dumnezeu ca să călătoresc către Ierusalim, să mă închin acolo sfântului loc unde a fost îngropat preacuratul trup al Sfinției Sale și să plâng mulțimea păcatelor mele. Drept aceea, fiind eu gata asupra purcesului, am chemat aci pe toți cei de la inimă iubiți ai mei coconi, Constantin, Mihai, Matei și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
precum se cade tuturor celor ce iubesc pe fiii lor, poruncindu-le a păzi toate câte sunt scrise aici mai jos. Întâi, fiii mei, să vă îmbrăcați cu frica lui Dumnezeu și Lui să-I slujiți și Lui să vă închinați. Și să vă iubiți unul pre altul, lăcuind într-o dragoste frățească după cum este zis: unde sunt frați adunați în numele Meu acolo sunt Eu în mijlocul lor...” Preotul citea rar și răspicat. Constantin Brâncoveanu se așezase în jilțul lui, nu mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lavița pe care era întins vodă, îi trase și îi netezi frumos caftanul peste picioare și îi luă mâna în ale sale. O mângâie stângaci dinspre degete spre podul palmei. Se opri, se ridică în picioare, căută icoana și se închină de mai multe ori, bolborosind rugăciuni, când în grecește, când în românește. Așa îi găsi al doilea postelnic: — Poruncă, măria ta. Mitropolitul îl trase înapoi spre ușă și șușotiră un timp. Al doilea postelnic dispăru și în câteva clipe apărură
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
hârtie. Când termină, vodă îl lămuri să ceară un cal și un dorobanț însoțitor. Mesajul trebuia înmânat ieromonahului Ștefan cât mai repede. Scribul dădu afirmativ din cap și reuși să schițeze un zâmbet cu amândoi ochii. După ce ieși, mitropolitul se închină cu o cruce mare și exclamă: — Doamne ferește! Știi, ăsta nu mă poate trăda. A încercat doamna Maria să-mi cunoască ascunzișurile gândurilor, dar nu a reușit. Când l-a întrebat niște anume lucruri, omul a fost atât de fericit și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
asta, și nemții, și rușii, chiar și sultanul iar vrea, ca acum două sute de ani, să fie uns împărat... — Și măria ta? — Eu mă simt așa. M-am socotit împărat când înainte de orice am ridicat mânăstirea de la Cotroceni și am închinat-o muntelui Athos și în special mânăstirii Ivir. Nu avem oare noi grija cărții de liturghie și de sfințenie pentru toți credincioșii creștini din împărăție? Nu ne pomenește pe noi popa când deschide evanghelia și vede pe ea numele nostru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vrea el să schimbe domnul Țării Românești, sau nemții sau polonii, sau știu eu cine, de parcă nu ar fi de ajuns sultanul și marele vizir! Îmi spui că nu sunt singur? Am crezut în nemți, iar ei? Vor să le închin țara așa, fără nici o condiție. Să cred în sârbii răsculați ai doamnei Maria care, de nu le ajunge ce au, trec Dunărea și jefuie satele noastre? Sau poate în inși care, în loc să-și curețe țara de tătari, își dau foc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de ani, de pe vremea când la Istanbul erau împărați nănașii lui Vlad Vodă Țepeșul. — Taci, Marico, de unde știe Zamfira poveștile astea? — Așa i-am spus și eu, să mai tacă și să nu mai spună prostii, da’ ea s-a închinat în fața mea, a căzut în genunchi și s-a scâncit „Iertare, măria ta” de s-a crucit până și maică-ta. — Ei vezi, și domnia ta nu vrei deloc s-o ierți că-i nebună, mai mormăi Brâncoveanu, aproape adormit. — Nebună
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Toți își vedeau de grijile lor, așa că mitropolitul i-a spus ieromonahului Ștefan să citească ectenia de ieșire a răposatului. L-au pus pe un fel de năsălie și la rugăciunile ieromonahului, spuse românește, răspundeau monahii greci, grecește. Boierii se închinau, doar jupâneasa Stanca bocea încetișor. Doamna nu era de văzut. Unii spuneau că în spătăria mică sfătuia cu cuscrii ei din neamul Bălenilor cum să-l aducă pe beizadea Gheorghe la domnie. Au ridicat mortul pe umeri niște dorobanți și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
strana din stânga, capugiul îi aruncă pe umeri caftanul domnesc. Noul domn Io Constantin Brâncoveanu se întoarse și pentru o clipă îmbrățișă cu privirea adunarea înmărmurită. Înaintă spre ea, se opri și făcu un semn spre mitropolit, acesta îl înțelese, se închină la cele două mari icoane, se îndreptă spre domn și alături merseră până în mijlocul naosului; acolo se despărțiră pentru ca să se așeze, unul pe tronul voievodal, altul pe cel mitropolitan. Nu răsunau saluturile și urările obișnuite. Tăcuți și demni, boierii, pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu mai merge, se trezi el strigând. Vodă luase obiceiul răposatului Șerban. Noaptea nu mai putea adormi, se scula și măsura odaia în lung și-n lat, vorbind singur. Marica trebuie să doarmă cu mine, că uite, dacă nu ne închinăm împreună, mă bântuie toată noaptea fel de fel de gânduri. Se opri în dreptul icoanelor, împinse puțin candela atârnată de tavan cu lănțișoare de argint și umbra dantelată a metalului se mișcă măturând imaginea sfinților. Candela era de la răposat, doar icoanele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
s-a făcut domn. La două zile după ce l-au uns domn, adică a doua zi după ce l-au îngropat pe răposatul, a venit tușa Anca la mama și a rugat-o s-o aducă la curte să i se închine noului domn. Încă nu se supărase Marica pe el. Când ele au sosit, el mânca în sala mare cu boierii cu care stătuse în spătărie toată ziua, iar Marica era în odăile ei, cu jupânesele. Mi-au spus că a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Constantin, care este în drum spre împăratul nemților, fiindcă doamna Maria a trimis olăcari să-i ajungă pe drum pe aga Constantin și pe Iordache Coconul și să le poruncească să nu schimbe nimic din vorbele răposatului vodă, adică să închine țara nemților ca să-l puie în scaunul domnesc pe Gheorghiță beizadeaua. „Știam, tușă, i-a spus el, ce face doamna Maria, dar eu oricum îți mulțumesc pentru grija pe care mi-o porți. O să pun icoanele la loc de cinstire
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
poartă bărbatului ei. Ca într un ritual, mișca lopățica pe după brocardurile de la ferestre și cânta un cântecel cu ochii pe bobul de jăratic și pe firul de fum aromat. Doar când ajunse la ușă o băgă de seamă pe Manda, închinându se, și pe Zamfira, rânjind. — Sărut mâna, măria ta, șopti Zamfira și se lăsă în genunchi. Luând în mâini tivul fustei doamnei, îl duse la buze și-l sărută, apoi își șterse cu pioșenie ochii cu același tiv și în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui Matei Vodă Basarab, moșul lor, scotea ii țesute cu sârmă de aur și marame umplute cu fir. Juca prin odaie, așa gătită, zicând: — Mă logodiră și mă făcură doamna Moldovei. Sunt doamnă, doamnă! Maica mare, Stanca, ofta și se închina între două înghițituri de cafea, iar Stăncuța, acum jupâneasă măritată, nu putea să nu-și aducă aminte cum îi pregăteau zestrea ei tot aci, cu meșteri, cu țigănci scărmănând lână, acum doi ani când s-a măritat. Atunci era toamnă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
s-a aplecat să sărute mâna bătrânului. Din câți erau acolo numai Ștefan și doamna Marica au băgat de seamă că vodă a inversat ritualul intrării în biserică și că l-a salutat întâi pe mitropolit și apoi s-a închinat la icoana Mântuitorului. Privindu-și doamna în ochi și îndreptându-se spre tronul lui, fața lui Constantin Brâncoveau strălucea de o bucurie nemărginită. Ștefan, abătut, se apropie neprotocolar dinspre dreapta de tronul tatălui său. Printre dinți, cu buzele nemișcate, vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]