7,890 matches
-
pe seama drasticei prelucrări înainte de plecarea din Chișinău. N-aveam de unde ști că tocmai tocmai Stati se ocupa cu... prelucrările, fiind activist la Secția de propagandă a CC al PCM. De altfel, cred că tocmai în această calitate i-a fost îngăduită vizita la Iași, fiindcă scrisul îi era pirpiriu de tot și, peste patru ani, avea să fie exclus din Uniunea Scriitorilor pentru plagiat. Boacăna a fost prea mare, astfel justificându-se excluderea fără precedent a unui scriitor din aparatul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fost dedicate. Cartea înmănunchează 124 de cronici, alături de interviuri, portrete ale unor mari actori, sinteze privind ansamblul unor stagiuni. Încă în 1955, N. Barbu a avut realul curaj de a scrie că "o tendință ce trebuie combătută cu toată fermitatea (îngăduiți limba de lemn; o cultivă tocmai pentru a-și putea permite aserțiunea ce urmează, total în răspăr cu indicațiile oficiale) este valorificarea unei lucrări literare după criteriul singular al temei." Cere "îndrăzneală și stil în arta regiei", atenționează asupra "lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
analiza prestațiilor acestora. Ne aflăm în fața unei cercetări pare-se, întreprinsă fără ira et studio, deși, din când în când, autorului îi mai scapă câte o ironie (de neocolit, fiindcă tema însăși nu numai că o justifică, dar o și îngăduie). Ocrotită de lozinca "La vremuri noi, tot noi!", o adevărată armată de "formatori de opinie" ",cozeuri și frondeuri cu onoarea subvenționată", a năpădit sticla ecranelor afirmă Gavrilescu. N-aș avea nimic de comentat și cu atât mai puțin de condamnat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mai sfios; el tace, în fața presiunii indolente a minciunii." Legic, până la urmă, iese la lumină. Două cărți de excepție, apărute recent, se constituie în adevărate revelații: "Martiraj în Bărăgan", de Vasile Calestru, și "Persecuția", de Stela Covaci.. O "repede ochire" îngăduie semnalări demne de oarece interes de pildă, "auto-gonflarea" Securității, care-și augmenta până la ridicol meritele, făcând din țânțar armăsar, spre a-și putea păstra influența malefică în societate și, evident, privilegiile. Scandaloasa detenție în prevenție și condamnarea Stelei Covaci s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
se pronunțe cu privire la exacta valoare a acestor tălmăciri dintr-o operă cu atât de bogată și de dificilă încărcătură filosofică. Merită cercetate de astă dată de către folcloriști și culegerile lui Taniac din lirica populară. O primă impresie: nu și-a îngăduit intervenții în piesele adunate din nordul Bucovinei, păstrând autenticitatea, spontaneitatea și naturalețea unor creații puțin ori chiar deloc cunoscute specialiștilor. În fine, se pare că Filimon Taniac a fost petrecăreț și vesel. Dacă a meditat pe tema "sic transit...", nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mai abili și mai norocoși. Una dintre explicații ar putea-o constitui tocmai faptul că ne autodeclarăm, de bună voie și nesiliți de nimeni, nevolnici. În vreme ce megieșii nu știu să fi proclamat vreodată "despărțirea de", să zicem, Petöffi, noi ne îngăduim să cerem ultimativ despărțirea de "cadavrul din debara" Eminescu, doar astfel putând... intra în Europa. Ca să te respecte alții, se cuvine, înainte de toate, să te respecți pe tine însuți. Apoi, am îndoieli că bulgarii, sârbii, maghiarii, au trimis atâtea lăcrămații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
acolo, la Rectorat, pe la orele 12, am încă timp suficient, berechet. Și-mi place să merg pe jos. E una din metehnele, sau mai bine zis, plăcerile mele minore. Între a merge cu mașina sau cu tramvaiul, dacă timpul îmi îngăduie, aleg întotdeauna mersul pe jos. Mai ales că e anotimpul meu preferat. Toamna. Cu roi de frunze moarte. Cu tainică invitație la meditație. Acum, în aceste zile, îmi place să trec pe lângă tarabele încărcate cu struguri, mere, pere, prune, legume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
i-am spus Ortansei că nu mă vor putea exclude la infinit din joaca asta și distracția asta a lor, care și-o permit la o adică și pe spezele mele. Altul În locul meu nu numai că n-ar fi Îngăduit, dar i-ar fi dat mâna la tot felul de nenorociri și ar fi fost pe deplin Îndreptățit. Ortansa Îmi spuse că altul În locul meu n-ar fi bănuit-o de așa ceva, nici nu i-ar fi trecut prin cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
contabilizează alte zeci de milioane de oameni uciși, ca și în primul război mondial... din nou sânge și lacrimi, și tot zadarnic vărsate... așa cum a prevăzut Clemanceau. Pentru ca aceasta să se repete iarăși și iarăși... de atâtea ori, cât va îngădui Dumnezeu... după Scripturi... Capitolul V DIN URĂ CU... „MÂNIE PROLETARĂ” 1946... Sub directoratul Preotului Scarlat Porcescu, succesor al Părintelui I. Gheorghiță o personalitate remarcabilă din toate punctele de vedere în toamna anului 1945, s-a ținut prima admitere, după refugiu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și costeliv îi căra noaptea, ca furii, sus pe deal, și zvârliți în groapa fără nume. Elita țării se stingea, și, odată cu ea și țara... Întunecimea în care intra țara, nu se va risipi prea curând... „ - De ce, oare, Dumnezeu a îngăduit așa nelegiuiri ?!”. ...Pios omagiu luptătorilor din munți.. și, martirilor de la Sighet, care s-au opus ocupantului străin și opresiunii comuniste, cu prețul jertfei de sânge. Ce înseamnă suferința noastră, pe lângă sacrificiul lor !... Geme pământul sub noi... urlă sufletul din noi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
întotdeauna, în toate manifestările sale, acel iz puternic și sănătos al plugarului și al gliei, de unde își avea devenirea. O minune de om, caracter integru, sincer, fără ocolișuri. Patriot înflăcărat, gata oricând să sărute pământul patriei, pe care îi este îngăduit să calce. Mi-aduc aminte totdeauna cu o emoție tulburătoare, de prima lecție de elină, în clasa a doua. Profesorul Condurache, era un om mărunțel, dar cu o inimă atât de bună și mare, cum rar nea fost dat să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
S-au uitat cu un fel de obidă pe frontispiciul clădirii la titulatura: „Facultatea de Teologie Ortodoxă”, care alterna într-o ceață, halucinant, cu fosta denumire, Seminarul „Veniamin Costache”, făcând ca tristețea din suflet să crească. „ - De ce, oare, Dumnezeu a îngăduit o așa nedreptate..?!”, se întrebau ei apăsați de mânie.. o mânie calmă, reținută... De sub cornișă, cei patru Evangheliști binecuvântau... „Fiți liniștiți, nimic nu se întâmplă fără voia Domnului..!” „Iertare, nu ură, nu răzbunare..!” , le șopti rar un gând. Iar din
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
boia roșie „xerox”, părea oarbă... Îți dădea o senzație de pustiire și tristețe nemărginită. Școala Ieromonahului Veniamin era părăsită... Cei patru Evangheliști de sus, de sub cornișă, binecuvântau.. „Fiți liniștiți, nimic nu se întâmplă fără voia Domnului..!” „.. Cum oare, Dumnezeu a îngăduit o astfel de nelegiuire..?!” Mă întrebam la nesfârșit, ca o placă de patefon spartă. „ - Noi nu putem să-l judecăm pe Dumnezeu..!”, îmi șopti rar, un gând. Simții cum fiori cu spini otrăviți îmi trecură prin trup. Unul din colegi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fi făcut-o... fie și, măcar, pentru a-mi fi dovedit mie însumi, că în scurta-mi trecere... nu am făcut umbră pământului degeaba. Sunt recunoscător celor care v-ați odihnit ochii pe bucățile mele de gând... și, m-ați îngăduit. Iar, dacă nu v-au fost de nici un folos, cu modestie, îmi cer iertare. RECENZII AMINTIRILE - VIAȚA TRĂITĂ DIN NOU Vasile Filip În anul 2003, Gheorghe Tescu publica, în Editura PIM, din Iași , prima lui carte : „Zahorna - Destinul unui judecător
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
îndatoririle ce-i revin unei viitoare regine. Nimeni n-ar fi putut să-și închipuie, nici măcar ea, că iubirea avea s-o aducă, până într-atât, pe pragul nebuniei. O regină nu poate, desigur, să facă tot ceea ce-i este îngăduit unei femei obișnuite. Căci ea trebuie să pună înainte de toate cutumele sacrosancte ale stirpei sale, și nu dorințele cele mai intime. Acesta însă n-a fost cazul Medeei, care, voind să-și apere bărbatul ales, a ajuns să se poarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ca un isteric pe pâmântul gol. Am avut dorința de a muri, de a mă sinucide. Aia mi-a mărturisit că durerile încercate de femeie în timpul facerii sunt cu mult mai cumplite. Dacă, în mod paradoxal, mi s-ar fi îngăduit să trăiesc o experiență de felul ăsta, n-aș mai fi scris niciodată Amores. Nostalgie Oamenii simpli știu să citească cu multă înțelepciune ce este scris în stele și nici unul dintre ei n-a urmat cursuri de astronomie. Seara privesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
-l lăsa singur. El te va răsplăti fără să i-o ceri. Răsplata vine de la Zeu.” „Dacă bolnavul nu te-a răsplătit, înseamnă că Zeul te pune la încercare. Dacă ești răsplătit peste măsură, să nu primești decât ce este îngăduit, căci de asemenea Zeul te pune la încercare.” „Darul bolnavilor măsoară frica lor de moarte, nu strădania ta. Ai grijă să nu te îmbogățești din frica altora, căci Zeul nu iartă asemenea lucru și-ți va lua puterea de vindecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
m-am mutat mai la nord, pe un mic promontoriu, situat între un lac cu apă dulce și mare. Era acolo un sat locuit de niște oameni de treabă ce se uitau la mine cu bunăvoință și curiozitate; mi-au îngăduit să locuiesc la margine, într-o căsuță părăsită, rămasă fără stăpân. Era aproape de mare, pe o insulă, la marginea comunității. Puteam să-mi petrec toată ziua plimbându-mă pe malul mării și observându-i în fiece clipă misterioasa zbuciumare. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu mă lase și să plece pentru totdeauna de la mine. E un gând chinuitor, care mă poartă înapoi în timp, până la amintirea aventurilor mele romane cu femei ușoare care m-au abandonat cu brutalitate. Dar fibra ei interioară nu-i îngăduie să se comporte lejer. Anti-Narcis A trebuit să trăiesc atâția ani în insula mea, în singurătate, ca să pot să renunț la acel Narcis ce-mi irosise partea cea mai importantă a vieții. Nu pot să neg ajutorul fundamental al Aiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
citit asta, nu m-a întrebat nimic. Ea știe totul despre mine. Ucenicie Bătrânii, atunci când se lasă seara, sunt obișnuiți să se așeze în fața pragului și să povestească întâmplări vechi, ieșite din comun. De când le înțeleg limba, pot să-mi îngădui și eu plăcerea de a-i asculta. Istorisesc fapte mitice, folosind un ton ritmat în versuri scurte, trohaice, care se contopesc într-un sistem de rime împerecheate. Reușesc să concretizeze admirabil până și conceptele cele mai abstracte. Acum știu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Acum înțeleg de ce Aia cunoștea bine drumul; ea îmi ghicește gândurile și spune că greșesc și că, în realitate, e prima oară când a fost ales locul acela pentru îndeplinirea ritualului. „Ritualul se desfășoară întotdeauna în alte locuri. Natura nu îngăduie repetarea aceleiași violențe.” Înțeleg că, și pentru Aia, sacrificarea tânărului e un lucru intolerabil. Ea răspunde gândurilor mele: „Da, suntem mulți acum cei care considerăm nedrept un astfel de sacrificiu. Și de aceea se face tot mai rar; numai atunci când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cu ea, încât părea un copil. De fiecare dată când o întâlnea, nu putea să nu se gudure, implorându-i, candid, mângâierile. Când a venit iarna, el s-a culcușit încrezător la ușa casei ei, dar Aia nu i-a îngăduit niciodată să intre. Într-o zi l-a găsit afară mort de frig. De atunci se îndurerează teribil de fiecare dată când își aduce aminte. I se pare că e singura vinovată de moartea lui. Crede că sufletul unui câine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de nectar și satisfăcut de amor, își manifestă plăcerea dinaintea soției sale, Hera, astfel: Maior vestra profecto est/Quam quae contingit maribus - dixisse - voluptas („Cu siguranță - spuse - plăcerea amoroasă a voastră, a femeilor, cu mult mai mare este decât aceea îngăduită bărbaților!”). Apoi m-a întrebat dacă sunt de acord cu observația cam insidioasă a lui Zeus. I-am mărturisit că împărtășesc părerea lui și atunci ea m-a amenințat că mă va orbi... așa cum a fost orbit și Tiresias de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de foc ce va provoca o topire bruscă, inevitabilă, a tuturor formelor de viață ce ne înconjoară, care vor sfârși prin a se contopi, curgând în marele fluviu al materiei. Printre aceste valuri arzătoare, nici măcar zeilor nu le va fi îngăduită salvarea. Numai o metamorfoză radicală ar putea să-i dea lumii putința de a-și găsi un nou început. Teroare Sunt un om slab. Adesea, când rămân singur, mă apucă din nou groaza cumplită că va trebui să mor. Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
păcălim astfel inexorabilul morții. Mergând cu Aia prin pădure, îi „dăruiesc” uneori o crenguță mirositoare, o floare răzleață sau chiar o frunză, iar pe plajă, o scoică. Iată, deci, că așa-zisa mea „slăbiciune” devine un sentiment nou, care-mi îngăduie să fiu mai profund în relația de iubire. Symposion Azi am citit din nou, împreună, din Symposion. Sigur că-i foarte ciudat să citești un dialog filozofic într-o colibă prizărită de pe o insulă necunoscută. N-aș fi crezut niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]