6,670 matches
-
despre fostele Bariere ale târgului. Ți le voi înșira doar, fără prea multe comentarii, încercând să merg în aceeași ordine în care am făcut și drumețiile. 1 Bariera Socolei, care se găsea la întâlnirea ulițelor Bariera Veche cu Arapului. Aceasta ședea în calea drumeților care veneau dinspre Vaslui. 2-Bariera Țuțorei, aflată pe „Drumul Mătăsii”. 3-Bariera Nicolina, așezată dincolo de pârâul Nicolina, de unde începe șoseaua Nicolina. 4-Bariera Trei Calici, așezată dincolo de pârâul Nicolina, pe drumul Galatei. 5 Bariera Păcurari, înfiptă pe actuala stradă
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
caz, cât privește reperajul temporal, realitatea textelor este complexă. Să analizăm începutul din O fiică a Evei de același Balzac: Într-o seară, la ora unsprezece și jumătate, într-una dintre cele mai frumoase case din strada Neuve-des-Mathurins, două femei ședeau în fața căminului, într-un budoar tapițat cu acea catifea albastră cu reflexe dulci și schimbătoare, pe care industria franceză n-a izbutit s-o fabrice decât în ultimii ani. Unul dintre acei tapițeri care sunt adevărați artiști drapase la uși
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în nenumărate rânduri "eu" este înlocuit cu porecla depreciativă dată personajului, "Piciul". Deși este o non-persoană, "Piciul" de-semnează aceeași persoană ca și "eu"). (În fragmentul următor, personajul tocmai a fost salvat in extremis de la sinucidere de către abatele Germane.) Piciul șade în colțul căminului. E foarte tulburat, vorbește mult, își povestește viața, nenorocirile și de ce a vrut s-o sfârșească. Abatele îl ascultă zâmbind. Apoi, după ce copilul a vorbit destul, a plâns destul, și-a descărcat cum trebuie biata lui inimă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Era odată, într-un sat, o fetiță, cea mai frumoasă fetiță din câte s-au văzut. Mama ei o iubea nespus de mult, iar bunica ei și mai mult. Această femeie bună îi făcuse fetiței o scufiță roșie, care îi ședea atât de bine, că toată lumea o numi Scufița-roșie. În schimb, determinantul hotărât va fi mult mai ușor folosit după o coordonare: (3) Am văzut intrând un soldat și un călugăr. Soldatul (*acesta) ... În primele rânduri din Frumoasa din pădurea adormită
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
simplu, care constituie baza acestei narațiuni, înlocuiește în cele din urmă prezentul narațiunii (mă trezi...). Primul paragraf aparține "povestirii". Însă folosirea prezentului narațiunii nu ne permite să diferențiem enunțurile descriptive de cele care fac ca narațiunea să progreseze: astfel Piciul șade sau E foarte tulburat, care ar fi la imperfect într-un text la perfectul simplu, apar la prezent. Formele de perfect compus (a vorbit, a descărcat) nu indică în mod deictic procese anterioare momentului enunțării, ci, aflate în interiorul unei subordonate
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în urmă în raport cu lumea. Atunci, existența mea s-a desfășurat pe fundalul profundei mele inexistențe. Sau măcar absențe. Probabil mă și invizibilizasem. N-a existat nici un martor care să certifice. M-a trezit - din ce? - lătratul asurzitor al unor câini. Ședeam pe marginea acelui promontoriu de beton, cu capul sprijinit în palme. Acela e momentul, draga mea, acela e momentul, dragul meu, când se poate pierde totul. Fiecare îl depășește cum poate. În acele clipe groaznice, dincolo de tine, în străfundurile cărnii
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
un bărbat stătea pe un scaun, cu picioarele unul peste altul, cu cotul unui braț sprijinit pe picior și capul în palmă. Din cauza luminii izbucnind din fereastră, nu l-am recunoscut. Mă intriga prezența lui acolo și poziția în care ședea. Mi-am concentrat privirea și l-am recunoscut: era profesorul Sinescu. Agitația mea l-a făcut să ridice capul. A abandonat scaunul și s-a apropiat de mine. M-a privit cu cea mai duioasă privire cu care am fost
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
vorbirea francezei cu accent teuton.) Când însă la sfârșitul cărții, Minoret e nefericit, descoperă căința și se mărturisește, scrisoarea pe care o trimite acum e transcrisă cu ortografie corectă. Și Balzac explică de ce: i-am îndreptat ortografia, zice, pentru că nu șade bine să râdem pe seama unui om lovit de nenorocire. Cuvintele acestea extraordinare dovedesc: a) Că Balzac a fost un mare creator în sensul precis al termenului de vreme ce este în stare să-i fie milă de personagiile sale ca de oameni
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
la concluzia că: "ne aflăm deopotrivă îndrăgostiți de ceea ce găsim cu cale să numim "fenomenul românesc", altfel spus de poporul român". De altfel, analizând "fenomenul românesc" alături de același Anatolie Hagi-Beca, atenția lor se oprește asupra nuvelei lui Brătescu-Voinești, Călătorului îi șade bine cu drumul. Ce se naște din acest demers? Încă un prilej pentru Steinhardt de a evidenția și idealiza, totodată, "sufletul românesc". Subliniind "izul caragialesc" al nuvelei eseistul consideră că aici "apare numai fondul arhetipal al sufletului românesc așa cum este
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
o relație indirectă. Pentru o asemenea personalitate, mi se pare firească această convertire aluvionară. A.S. Glosarea pe marginea unor texte precum O scrisoare pierdută, O fotografie mai veche de 14 ani, Miorița, Dumnezeu s-a născut în exil, Călătorului îi șade bine cu drumul se constituie în tot atâtea prilejuri pentru Steinhardt de a face apologia ideii de românitate și de a se declara îndrăgostit de fenomenul românesc. Cum comentați? G.A. E și aici un paradox. V-am spus că
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
tip din vremea lui Ipsilant, un om care au văzut pe Moldova noastră îmbrăcată cu șlic și cu giubea, numărând pe osișoarele metăniilor sale generațiile ce au trecut, un român care au rădicat sprincenile când au văzut fracul cel întăi șezând pe divanul strămoșesc; un bărbat care au strâns din umeri când moldovanul, lepădându-și cel de pe urmă anteriu, au rădicat cu gulerul unui surtuc de modă și ale sale pretenții de a face parte din Evropa țivilizată. Și când au
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
colonel în armata rusă, participant la campania din 1828- 1829, transcriindu-și în jurnal primele impresii asupra Iașilor. Pe strada principală a orașului se perindă echipajele ieșite la plimbare. Contrastele sunt stranii. Într-o trăsură de Viena, nouă și arătoasă, șade o doamnă tânără, îmbrăcată după ultima modă a Parisului. Tenul și trăsăturile feței îți arată totuși că nu e vorba de o franțuzoaică. Lângă doamna cea elegantă se află soțul ei, boier cu barbă și cu mustăți, purtând o giubea
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
cap un ișlic monumental. Cum se poate duce pe creștet o asemenea povară? se minunează oaspetele nordic. Răspunsul îl va obține ceva mai târziu, intrând într-o prăvălie cu ișlice: greutatea lor nu e proporțională cu mărimea! În spatele trăsurii boierești șade un arnăut cu turban, anteriu scurt, șalvari și cizme galbene, înarmat cu un iatagan și o pereche de pistoale. Mai puțin falnic e vizitiul de pe capră, de obicei un țigan murdar și înveșmântat pestriț: pe cap o pălărie de tip
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
eleganța și cochetăria vieneză, poți observa și fracul negru, reprezentant al tinerei Valahii, așezat în fața nobilei și venerabilei figuri a unui boier cu barbă albă și cu ișlicul ca o boltă, modă greoaie introdusă de grecii Fanarului. Pe capra trăsurii șade grav când un vizitiu îmbrăcat rusește strâns în lungul lui caftan, când un turc cu un larg turban sau un arnăut cu fusta albă și fluturândă.“ Numărul mărturiilor de acest fel poate fi lesne sporit, ele reluându-se până în pragul
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
mult mai ascuțit; ea aparține lui Vasile Porojan și tovarășului său de joacă, „cuconașul“ Alecsandri. „Pe la 1827 - își amintește cel de-al doilea - aveam de profesor pe călugărul Gherman, acel care a vândut lui Gr. Ghica-vodă manuscriptul lui Șincai. El ședea la noi și, afară de mine, avea și alți elevi externi, dintre care și pe M. Kogălniceanu. Acesta venea în toate zilele, îmbrăcat în antereu de cutnie și purtând un ișlic rotund de pele de miel sură... Vai de nenorocitul ișlic
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Demidov remarca prezența în sânul ei a câtorva boieri bătrâni, care-și păstrau veșmântul larg și impunător, împreună cu barba și ișlicul. O litografie a lui Auguste Raffet, care însoțea expediția lui Demidov, înregistrează plastic impresia: prezidată de mitropolitul țării, care șade într-un jilț cu baldachin, adunarea e un expresiv conglomerat de costume europene și orientale. Dintre boierii de modă veche, trei își țin calpacele pe cap, ceilalți poartă fesuri cu ciucure. Privind această gravură, în care giubelele alternează cu fracurile
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
iscălise petiția cătră Poartă împotriva domnului, a iscălit cel dintâi această adresă de mulțumire; de aceea în dumineca trecută s-a și hirotonisit ban mare. Bucuria lui a fost atât de însemnată încât, intrând în careta domnească de paradă, în loc să șază în fund a șăzut dinainte, dând ocazie de un râs omeric tuturor privitorilor și chiar soldaților ce-l escortau.“ O ceremonie de acest fel devenită prilej de amuzament public - iată un semn al vremii! Nivelul maxim al parodiei va fi
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
să caute de gospodărie... să facă cozonaci, pască, păstrămuri, dulceți, vutci, vișinapuri... ca la casa omului... sau măcar să-mi facă la masă vrun cheșchet, vro plachie, vro musaca, vro capama, vro paclava... vro ciulama... bucate creștinești... sănătoase și ușoare... unde!... șede toată ziua pe tandur, la tauletă, și din blanmanjele, din bulionuri, din garnituri nemțești nu mă slăbește... Auzi?... blanmanjele?... bulionuri?... Borș și alivenci... că cu astea am crescut în casa părintească...“ Nici un domeniu al vieții cotidiene, odată inițiat procesul de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
situații polemice. Cuvintele, ca și veșmintele, relevă decalajul de mentalități între generații, sexe și niveluri sociale, conflictul dintre spiritele deschise inovației și cele care i se opun. Cuvintele, ca și veșmintele, întruchipează o panoramă a contrastelor: precum anteriul și crinolina șed alături în aceeași trăsură, tot astfel grecismele și franțuzismele stau alături în aceeași frază. Cuvintele, ca și veșmintele, exprimă degradarea vechilor rânduieli și năzuința schimbării lor; ele construiesc un tablou al mobilității, în care graiul de astăzi nu mai seamănă
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
întâmplate, iar când mitropolitul vine să se plângă la curte, Grigore Ghica îi răspunde neted: „Prea-sfinția ta să te amesteci și să fii chiriarh numai în cele bisericești; în cele politicești și în ale oblăduirii nu voi să am tovaroși; șade și rău, părinte, să-ți pui mintea cu copiii.“ Faptele se petreceau în 1823; fără cunoașterea lor, nu am înțelege tonul polemic al prefeței din 1828 și nici structura ei dialogică. Așa-zisul „interlocutor imaginar“ de acolo, cum îl numim
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
evidența tensiunilor, e o căsnicie normală a epocii. Acuarela de față o reprezintă pe Cleopatra Trubețkoi (născută Ghica), una din vestitele frumuseți ale timpului. Să-i admirăm împreună chipul, dar să nu omitem a privi și spătarul jilțului în care șade: este un jilț în stil neogotic. Resurecția goticului în arta europeană a secolului XIX a avut în Principate ecouri notabile și destul de prompte, semnalând o accelerare a proceselor sincronizării. Moda neogoticului apare în Franța în timpul monarhiei din iulie (1830-1848) și
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
verzi și uscate devenea irezistibilă: - Case, mașini, pietoni... Răspunsul dorit de profesor (și, cel mai adesea, pronunțat tot de el) era: „Bunuri și persoane“. Ce ar fi văzut, pe la 1840, un om suit în turnul Colței? O caleașcă în care șed alături o doamnă în crinolină, cu un șal de cașmir pe umeri, și un boier purtând ișlic și giubea tivită cu blană... Un alai domnesc: unii dregători au gugiumanuri de samur cu fundul roșu, alții tricornuri cu pene albe... Un
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
modificare comportamentală vor sprijini stilul de viață sănătos prin schimbarea atitudinii individului față de aportul alimentar și exercițiu fizic. Sunt astfel prezentate câteva exemple de sfaturi care, asociate cu promovarea activității fizice, să ajute individul în atingerea scopurilor propuse: - mâncatul doar șezând la masăpărăsirea mesei îndată după terminarea alimentației - a nu combina mâncatul cu alte activități - nu se pun platouri cu alimente pe masă - la restaurant va fi limitat consumul de pâine - nu vor fi depozitate acasă alimente inadecvate regimului alimentar - cumpărăturile
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
din pereți este decorat cu picturi reprezentând vulturi cu picioare de om atacând oameni fără capete. E vorba, desigur, de un complex mitico-ritual important, dar a cărui semnificație ne scapă. La Hacilar, la un nivel datat ~ 5700, zeița este arătată șezând pe un leopard, sau în picioare, ținând un pui de leopard, sau cu totul singură, în picioare, așezată, îngenuncheată, odihnindu-se sau întovărășită de un copil. Adesea, este reprezentată goală sau încinsă cu o cingătoare minusculă. Tot aici este înfățișată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Ra, căci era vorba de un ciclu temporal mai mare. Întronarea faraonului reproducea episoadele vechii gesta a lui Menes: unificarea celor două țari. Pe scurt, se repeta ritualic întemeierea statului (cf. § 25). Ceremonia sacră era reluată cu prilejul sărbătorii șed, săvârșită la treizeci de ani după întronare și urmărind învierea energiei divine a suveranului 26, în ceea ce privește sărbătorile periodice ale anumitor zei (Horus, Min, Anubis etc.) suntem destul de slab informați. Preoții purtau în procesiune, pe umeri, statuia zeului sau barca sacră
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]