6,901 matches
-
din urmă la o revoluție condusă de proletariat. În 1905, a izbucnit prima revoluție după înfrângerea Rusiei în războiul ruso-japonez. Reprimarea sângeroasă a unei demonstrații din , când o parte a populației a venit la Sankt Petersburg să aducă o petiție țarului Nicolae al II-lea, a marcat „duminica roșie”. Ea a fost o încercare a poporului rus de a se elibera de țar, și a fost marcată de revolte și greve ale muncitorilor și țăranilor, care formau cu această ocazie primul
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
a unei demonstrații din , când o parte a populației a venit la Sankt Petersburg să aducă o petiție țarului Nicolae al II-lea, a marcat „duminica roșie”. Ea a fost o încercare a poporului rus de a se elibera de țar, și a fost marcată de revolte și greve ale muncitorilor și țăranilor, care formau cu această ocazie primul lor organ de putere independent de tutela Statului, Sovietele. Înfrângerile succesive ale Rusiei în Primul Război Mondial au fost una din cauzele
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
mărfurile s-au rărit. Economia Rusiei, care înainte de război cunoștea rata de creștere cea mai mare din Europa, a fost izolată de piața europeană. Camera inferioară a Parlamentului Rus (Duma), formată din partide politice liberale și , l-a avertizat pe țarul Nicolae al II-lea împotriva acestor amenințări pentru stabilitatea atât a Rusiei, cât și a regimului, și l-a sfătuit să formeze un nou guvern constituțional. Dar țarul a ignorat opinia Dumei de Stat. Izolat într-un tren special pe
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Rus (Duma), formată din partide politice liberale și , l-a avertizat pe țarul Nicolae al II-lea împotriva acestor amenințări pentru stabilitatea atât a Rusiei, cât și a regimului, și l-a sfătuit să formeze un nou guvern constituțional. Dar țarul a ignorat opinia Dumei de Stat. Izolat într-un tren special pe front, el și-a pierdut orice contact cu realitatea și cu direcția țării. Lipsa de popularitate a soției sale, de origine germană, a agravat discreditarea regimului, fapt confirmat
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Sloganurile, până atunci mai degrabă discrete, s-au politizat: „Jos războiul!”, „Jos autocrația!” De această dată, ciocnirile cu poliția au făcut victime de ambele părți. Protestatarii au prădat secțiile de poliție și s-au înarmat. După trei zile de demonstrații, țarul a mobilizat trupele din garnizoana orașului pentru a suprima revolta. Soldații au rezistat la primele încercări de fraternizare și au ucis mulți demonstranți. Cu toate acestea, noaptea, o parte a trupelor s-a alăturat treptat taberei insurgenților, care au putut
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
suprima revolta. Soldații au rezistat la primele încercări de fraternizare și au ucis mulți demonstranți. Cu toate acestea, noaptea, o parte a trupelor s-a alăturat treptat taberei insurgenților, care au putut astfel să se înarmeze mai adecvat. Între timp, țarul, disperat, nemaiavând mijloacele de a guverna, a dizolvat Duma și a numit un comitet provizoriu. Toate regimentele din garnizoana Petrograd s-au alăturat rebelilor. Revoluția a triumfat. Sub presiunea statului major general, țarul rus Nicolae al II-lea a abdicat
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
să se înarmeze mai adecvat. Între timp, țarul, disperat, nemaiavând mijloacele de a guverna, a dizolvat Duma și a numit un comitet provizoriu. Toate regimentele din garnizoana Petrograd s-au alăturat rebelilor. Revoluția a triumfat. Sub presiunea statului major general, țarul rus Nicolae al II-lea a abdicat la . „El a renunțat la imperiu precum un comandant la un escadron de cavalerie”. Fratele său, marele duce Mihail Alexandrovici Romanov, a refuzat aproape la fel de repede coroana. A fost, de fapt, sfârșitul țarismului
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
al revoluției a făcut totuși peste de o sută de victime, mai ales printre demonstranți. Dar căderea rapidă și neașteptată a regimului, cu un cost totuși limitat, a trezit în țară un val de entuziasm și de . Perioada de după abdicarea țarului a fost dominată atât de confuzie, cât și de entuziasm. Guvernele Provizorii s-au succedat rapid, pe măsură ce revoluția a câștigat în profunzime și pe măsură ce masa de muncitori și țărani s-a politizat. Sovietele, emanații ale voinței populare, nu îndrăzneau la
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
cea mai liberă din lume”. Potrivit lui , Aceste primele câteva săptămâni pline de speranță și de generozitate au fost foarte puțin violente în orașe și în mediul rural. Nu a avut loc nicio reprimare oficială sau spontană împotriva vechilor slujitori ai țarului, aceștia din urmă fiind pur și simplu consemnați la reședință; mulți puteau să se retragă liniștiți sau să plece în străinătate. Guvernul provizoriu a abolit pedeapsa cu moartea, a deschis închisorile, a permis întoarcerea exilaților de toate opiniile (inclusiv a
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
intenționau să exercite o autoritate independentă și, în fața guvernului provizoriu și a posibilității unei contrarevoluții, să asigure păstrarea și extinderea cuceririlor Revoluției din Februarie. A fost înființat un Guvern Provizoriu, ales de către Duma de Stat, condusă de , fost ofițer al țarului, monarhist și moșier bogat. La 15 martie, conducerea acestuia a fost preluată pentru mai multe luni de prințul Lvov, un liberal . Astfel, chiar dacă acesta este produs de o revoluție a muncitorilor și soldaților, puterea era în mâinile unui guvern provizoriu
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
să trateze cu sovietele, care de la începutul lunii martie, se formaseră în principalele orașe ale țării, proclamând revoluția în capitală, și apoi răsărind și în zonele rurale în aprilie și mai. Atunci au fost demiși cei care exercitau puterea în numele țarului. Sovietele, prin urmare, erau atât cluburi în care muncitorii veneau pentru a discuta situația, cât și organe de guvernare. Programul sovietului de la Petrograd era pacea imediată, pământ țăranilor, ziua de lucru de 8 ore și o republică democratică. Acest program
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
bolșevic, condus de Lenin și susținut de Troțki în vară, a câștigat influență. La începutul lunii iunie, bolșevicii erau majoritari în sovietul muncitoresc din Petrograd. În primele luni ale anului 1917, era mai puțin respins războiul în sine, cât incapacitatea țarului de a-l conduce în mod eficient, precum și lipsa de omenie și neglijența ofițerilor. „ revoluționar” susținut de către Lenin este foarte nepopular chiar în Partidul Bolșevic. Mulți, și nu doar în elita burgheză, așteaptau în Rusia o explozie patriotică și iacobină
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
aprilie el ordonase împușcarea dezertorilor și expunerea cadavrelor lor pe drumuri, și amenința cu pedepse severe pe țăranii care își împărțeau moșiile nobililor. Acest general, cu reputație de monarhist, era în realitate un republican moderat, indiferent față de posibila restaurație a țarului, și un om din popor (fiu de cazaci și nearistocrat), ceea ce era ceva rar, la acea dată, în casta militară. Naționalist înainte de toate, el voia să țină Rusia în război, fie sub autoritatea guvernului provizoriu, fie fără. Mai degrabă sau
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
douăzeci dintre manifestanți au fost uciși: Maxim Gorki avea să-i salute, la înmormântarea lor, drept martiri ai unei experiențe democratice de doar câteva ore, așteptată timp de o sută de ani. Marxistul scria la momentul respectiv: „Lenin acționează în calitate de țar. Înlăturând Adunarea Constituantă, Lenin a creat un vid oribil în jurul lui. Provoacă un război civil fără rost și pregătește consecințe îngrozitoare.” El scria și că „garda roșie a lui Lenin-Troțki l-a împușcat pe Karl Marx.” Potrivit lui Martin Malia, „această
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
două poloneze. România a fost contra intervenției și în consecință a refuzat să contribuie cu trupe. Această interventie a fost explicată de Doctrina Brejnev care afirma că: Atunci când forțe care sunt ostile socialismului încearcă să deturneze către capitalism dezvoltarea unor țari socialiste, acest fapt nu devine numai o problemă a țării în discuție, dar și o problemă și o preocupare a tuturor țărilor socialiste." În mod implicit, acestă doctrină rezerva chiar conducerii Uniunii Sovietice dreptul de a defini "socialismul" și "capitalismul
Pactul de la Varșovia () [Corola-website/Science/298320_a_299649]
-
Țarul sau Nikolai Alexandrovici Romanov (în rusă Николай Александрович Романов, n. 6 mai 1868 () - d. 17 iulie 1918) a fost ultimul împărat al Rusiei. A domnit din 1894 până la abdicarea sa din 15 martie 1917 la sfârșitul revoluției din februarie. A
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
linie maternă. Avea trei frați mai mici: Alexandru, George, Mihail și două surori mai mici: Xenia și Olga. La 13 martie 1881, în urma asasinării bunicului său, Alexandru al II-lea, Nicolae a devenit Țarevici (moștenitor al tronului) iar tatăl său Țarul Alexandru al III-lea. Nicolae și alți membri ai familiei au asistat la acest eveniment în timpul șederii la Palatul de iarnă din Sankt Petersburg, însă din motive de securitate, noul Țar și familia sa s-au mutat la Palatul Gatchina
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
a devenit Țarevici (moștenitor al tronului) iar tatăl său Țarul Alexandru al III-lea. Nicolae și alți membri ai familiei au asistat la acest eveniment în timpul șederii la Palatul de iarnă din Sankt Petersburg, însă din motive de securitate, noul Țar și familia sa s-au mutat la Palatul Gatchina, situat în afara orașului. Nicolae era văzut ca prea blând de către durul și pretențiosul său tată care, dată fiind moartea sa prematură, nu și-a pregătit fiul pentru conducerea vastului imperiu. Acesta
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
vastului imperiu. Acesta se pare că nici măcar nu intenționa să-l pregătească pe Nicolae pentru o astfel de funcție dificilă, considerându-l "un fel de imbecil" pe care n-are nici un sens să încerci să-l pregătești în meseria guvernării. Țarul Alexandru III își numea, de altfel, fiul, "fetița", iar atunci când ministrul lui de finanțe, contele Witte, i-a sugerat că ar fi timpul să-l inițieze pe moștenitor în afacerile tronului, împăratul s-a arătat surprins, declarând că e imposibil
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
restul, fără o apreciere a influenței celorlalți factori care intervin, El aderând la măruntul și nesemnificativul Lui punct de vedere." La 26 de ani, cu mai puțin de o lună înainte de a accede la tronul Rusiei, jurnalul personal al viitorului țar Nicolae al II-lea, conține stupidități gen descrierea unor epice bătăi cu castane între el și amicul lui apropiat, prințul George al Greciei: "am început bătaia cu castane în fața casei și-am sfârșit-o pe acoperiș." Câteva zile mai târziu
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
se pare că Nicolae însuși realiza că sarcina conducerii unui uriaș imperiu aflat în plină fază a industrializării și a unei profunde prefaceri sociale (sau a unei Rusii aflată deja în agitație revoluționară provocată de abandonarea reformelor politice după asasinarea țarului Alexandru II de către un grup terorist de stânga), îl depășește complet: la moartea tatălui lui, țarul Alexandru III - secerat prematur de alcool și-o maladie renală - Nicolae își întreaba cu patetism verișorul, printre lacrimi, "ce se va întâmpla acum cu
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
a industrializării și a unei profunde prefaceri sociale (sau a unei Rusii aflată deja în agitație revoluționară provocată de abandonarea reformelor politice după asasinarea țarului Alexandru II de către un grup terorist de stânga), îl depășește complet: la moartea tatălui lui, țarul Alexandru III - secerat prematur de alcool și-o maladie renală - Nicolae își întreaba cu patetism verișorul, printre lacrimi, "ce se va întâmpla acum cu mine și cu Rusia?" El declară cu această ocazie că nu este pregătit să devină țar
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
țarul Alexandru III - secerat prematur de alcool și-o maladie renală - Nicolae își întreaba cu patetism verișorul, printre lacrimi, "ce se va întâmpla acum cu mine și cu Rusia?" El declară cu această ocazie că nu este pregătit să devină țar, că în plus n-a vrut niciodată să devină țar și nu știe nimic despre cum se guvernează sau discută cu miniștrii. Nicolae s-a îndrăgostit de Prințesa Alix de Hesse și Rhin, o nepoată a Reginei Victoria, dar tatăl
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
renală - Nicolae își întreaba cu patetism verișorul, printre lacrimi, "ce se va întâmpla acum cu mine și cu Rusia?" El declară cu această ocazie că nu este pregătit să devină țar, că în plus n-a vrut niciodată să devină țar și nu știe nimic despre cum se guvernează sau discută cu miniștrii. Nicolae s-a îndrăgostit de Prințesa Alix de Hesse și Rhin, o nepoată a Reginei Victoria, dar tatăl său nu a fost de acord cu o astfel de
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
tron pe 1 noiembrie 1894, și la scurtă vreme după aceea s-a căsătorit cu Prințesa Alix (din acel moment înainte Împărăteasa Alexandra Feodorovna). Ei au avut cinci copii: Marile Ducese Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și Țareviciul Alexei. Titlul de Țar, derivat din titlul roman Cezar, ajuns în rusă prin bizantinul "Kaisar", a fost abolit oficial în 1712 de Petru cel Mare, dar a fost folosit în mod neoficial de-a lungul domniei lui Nicolae. Titlul său oficial era: "Noi, Nicolae
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]