6,958 matches
-
Elena Marin Alexe Licăr de stele bolta revarsă Noapte de toamnă pură frumoasă Șoapta fierbinte în tainic fior Plânsă de nouri pășește ușor Iar doare cumplit omul din mine Setos de firesc și prea plin de sine Se-așterne umbra de jalnic suspin Plânge povara pe umăr divin Inima poartă poem de nescris Dor printre stele pe aripi de vis Noapte senină tu sfetnic sfios Poartă-mi iubirea spre cer luminos Și-n liniștea nopții ruga îmi duce Obolul
Ascunsa durere by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83270_a_84595]
-
nimic al lui risipitorul... Când amiaza cade în genunchi, incendiată și zace la pământ moleșită, implor răcoarea teiului înalt... Încă mă doare plânsul ierbii fragile, nevinovată, căzută sub cântecul dur și nemilos al coasei... Obosită de țipătul tăcerii din jur, aștern fânul proaspăt aromat și mă culc îngândurată... În lumina tainică a căruntelor stele, îmi las privirile descătușate să se scalde în rugăciune, până într-un târziu, când mă acopăr discret cu imensitatea cerului parfumat și adorm.
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83287_a_84612]
-
parfum Lucky Tiger și porni cu mașina spre Beverly Hills. *** Petrecere În curte: jumătate de hectar acoperit cu copertine. Mașinile erau parcate de studenți de colegiu. Bufetul etala costiță, șuncă afumată și curcan. Chelnerii duceau tăvi cu antreuri. Burnița se așternea metodic peste pomul de Crăciun uriaș, În aer liber. Oaspeții mîncau din farfurii de carton. Felinare cu gaz iluminau pajiștea. Jack ajunse la timp și Își făcu loc prin mulțime. Welton Morrow Îl prezentă primilor săi spectatori: un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
moment a fost atent și meticulos și a lucrat ore suplimentare fără să murmure. Are o prezență ireproșabilă și adesea a lucrat două săptămîni În șir, cîte optsprezece ore pe zi. White a fost transferat la Supraveghere În urma norului negru așternut În urma evenimentelor nefericite petrecute anul trecut, de Crăciun, iar adjunctul șefului poliției, Green, invocînd cele patru plîngeri de aplicare excesivă a forței, Înaintate Împotriva lui, a avut unele rețineri În privința acestui transfer (de pildă, a presupus că Înclinația spre violență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să te-aștept sub vișin în tăcere, Cu gândul răvășit de dorul greu. Îmbrățișez în taină cu durere Cămașa ce o port de dorul tău. Rămân cu gândul dus în depărtare, Adun din nouri flori de liliac Și ți-le aștern de-a lungu' pe cărare, Să le miroși la umbră în hamac. Așa trec zile, nopți, în așteptare Și parcă văd un chip pe curcubeu, Cum își întinde mâna iubitoare, Să șteargă-o lacrimă din ochiul meu.
Am s? te-a?tept sub vi?in by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83302_a_84627]
-
Pe degete număr speranțe ce mor când seara doinește cu tainic fior În lanțuri stau amintiri adunate plânse un timp și de inimi uitate Amurgul adoarme sub clopot de cer și-și leagănă focul din raze stingher Tăcerea nopții se-așterne pe toate doar vântul prin nori se vaită în șoapte
T?cerea nop?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83309_a_84634]
-
Și mâinile plâng Elena Marin Alexe Ascunse cu grijă-n cutie, Păstrez amintiri ce se frâng. Încerc să le-aștern pe hârtie. Zadarnic, azi mâinile plâng. Sfios, gestul mângâie clipa Imaginii triste și reci. Tăcerea își plimbă aripa Și timpul coboară poteci. Surprinsă de gând, amintirea Atinge un dor nevăzut. Se-ascunde în lacrimi iubirea, Cu tainic fior renăscut. Privirea
?i m?inile pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83311_a_84636]
-
ea în casa cu scară interioară, ce părea totuși să-i placă. Dar își dorise câteva obiecte, mobile și bibelouri sclipitoare și îl convinsese pe profesor să i le dea. Când a descuiat, pătrunzând în salonul mare în care se așternuse deja praful, dând drumul cu zgomot cufărului și geamantanului uzat, a avut mai întâi un sentiment de gol, de lipsuri foarte concrete și doar pe urmă a văzut câte lucruri frumoase dispăruseră, în afara cărților, transportate în parte încă de dinaintea plecării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
liniștită, cu urme vagi de mirosuri de bolnav. Părea pustie. Telefonul suna rar și cel mai adesea erau apeluri greșite. Ticăitul diferit al ceasurilor și ornicelor răsuna ca lovituri de ciocan în tăcerea încăperilor cu mobile vechi pe care se așternea praful. Primul lucru pe care Andrei Vlădescu îl făcea când se întorcea acasă era să deschidă larg ușa-fereastră a balconului-terasă, acceptând zăpușeala ce pătrundea odată cu respirația precipitată și plină de viață a orașului. În aerul fierbinte sclipeau fire de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Pop se întrerupea la răstimpuri, aducea încet în dreptul gurii o batistă făcută ghemotoc în mână, în care scuipa cu zgomot gâjâit sputa formată în gât ce-o împiedica să respire. Vorbeau încet, pentru că, în liniștea din jur peste care se așternuse liniștea foșnitoare a parcului, își auzeau și cele mai neînsemnate șoapte. Un timp n-au spus nimic, se priveau calmi sau priveau prin geamurile acoperite de perdeaua fluturândă unduirile încete ale arbuștilor parcului și nu mai aveau nevoie de vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să scrie despre moarte, speranță, șiretlicurile vieții, amăgiri și abur și chiar despre naivitățile numite datorie, sacrificiu, voință, greșeală, energie neobosită, rău și bine și încă altele care numai împreună înseamnă viață. Iar în fața cuprinderii înfricoșătoare a acestui gând se așternea dintr-odată liniștea rece, din teama că nicicând forțele lui nu vor fi în stare să spună ce trebuie spus, încât, cu mintea chinuită de rușine, gândea că opțiunea pe care a făcut-o deja va fi pentru întreaga viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
buzunarul hainei în care se afla scrisoarea știută pe dinafară. O primise cu o zi în urmă, într-un plic standard cu adresa scrisă repezit, probabil de vreo infirmieră. Citise de mai multe ori, cu un nod în gât, rândurile așternute cu creionul, greu descifrabile, cu ortografia ei veche. N-am avut puterea sau curajul să-ți spun. Poate-i mai bine. Poți înțelege ce vrei. Acum nu mai am timp. Am să plec. Nu vreau să plângi. Nu trebuie. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
plutirea) printre toate încercările purgatoriale, de parcă a duhului nostru navă n-ar mai fi în stare să ne ducă spre liniște și seninătate, ci dimpotrivă, le lasă în urmă și iese din ele și toate încercările amestecate care ni se aștern în față ar trebui acceptate. Dar s-ar putea altfel? Am ști, altfel, de ce anume suntem în stare, care ne sunt forțele, cât putem rezista și ce suntem de fapt? Dacă ne-am duce viața fără acele încercări, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
povestit și încă îmi povestești că ai trăit mai tot timpul în mijlocul lor. Nu ești tu omul să te lipsești de ele: și, la o adică, nici nu-i rău asta. Tu le spui ce vrei și ele ți se aștern la picioare!? De fapt, știu că o fac, indiferent dacă sunt sau nu proaste. La ele e vorba de un instinct ce le spune că tu poți dărui sau că poți fi un om de încredere, pe care să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lumina becului slab al veiozei, imaginându-și-i pe cărturarii din urmă cu veacuri, în hainele lor lipsite de podoabe, străduindu-se să-și convingă adversarii de prezența suflului divin ce i-ar fi inspirat în clipele în care își așterneau gândurile, cu migală și înflorituri, pe obrazul foșnitor al pergamentelor. Alteori nici măcar asemenea texte nu-l mai rupeau de realitate și ședea pe patul îngust și jos, cu mâinile sub ceafă, urmărind umbrele ce i se părea că se fugăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe care le păstrase din anii trecuți, uneori întârzia în patul lor, dar nu știa de ce și gândul îi era tot la cele petrecute peste zi. Într-o seară s-a încăpățânat să rămână la mașina de scris, să-și aștearnă măcar gândurile. Nimic premeditat, dar era convins că poate fi o soluție pentru neliniștile lui de peste zi, un fel de ataraxie stoică. N-ar fi de mirare, chiar dacă nu și-a spus-o niciodată, să-l fi îndemnat și lecturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-se de desăvărșirea acelei imagini cum n-ar fi crezut că poate fi în stare. Zicându-și că se poate simți într-atât de îndestulată de imagine și de foșnet și de clinchete, încât nici nu trebuie să-și mai aștearnă în jurnalul început nu de mult gândurile, pentru că nici n-ar mai avea vreun rost să aibă altfel de gânduri decât cele din fața oglinzii. Luând chiar caietul și dându-i-l lui Andrei, cu rugămintea să nu-l citească, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
brânză mă aștepta aici. Nu-mi iubeam bărbatul, dar toată lumea mi-a spus că iubirea vine cu timpul și că sunt mult mai trainice căsătoriile care nu se fac din dragoste nebună. Și asta-i o prostie, fiecare, cum își așterne, așa doarme. Bărbatu-meu s-a mirat când a văzut că sunt fată mare, îi împuiasem și lui capul cu experiența mea și cu multele mele aventuri. Cel puțin în el s-au trezit satisfacția și orgoliul că el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îi păsa că o vor auzi vecinii, și-a scuturat de câteva ori părul mult și galben, fața i se înroșea, ochii îi sclipeau, era mândră și fermă și tare și amazoană și deloc tristă și foița de pergament se așternuse iarăși pe chipul ei. Vorbea din ce în ce mai gâfâit, scuipându-și vorbele, făcea pauză să găsească cuvântul potrivit, apoi dintr-odată n-a mai făcut pauze, amestecând vorbe românești și ungurești. Dar bărbatul îi întorsese spatele cu indiferență și dispreț, întindea mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-i de vreun ajutor, pentru că nici una din desfășurările deja încheiate ori pe cale de a se încheia nu mai poate fi întoarsă din drum și modificată și va trebui să rămână singur și să sufere în acel timp incomensurabil care se așterne în fața lui, înspăimântător nu întrucât nu-i știi, orice ai face, întinderea, cât din cauza dilatării de neimaginat tocmai a acelei întinderi firești: clipele ce se încăpățânează să treacă și așteaptă să fie numărate, douăzecișinouă de mii una, douăzecișinouă de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dintr-o fântână tainică și împrospătându-se și căpătând consistență și până la urmă șoptite pe hârtia albă, atunci abia eliberate de spaimă. Dar nici chiar asta nu era de folos. Pentru că nu se mai stăpânea într-una din acele clipe așternute cu greu peste un munte de alte clipe și iarăși îi scria Ioanei Sandi. Cu furie. Pentru că, îi spunea, „n-am cunoscut până acum sentimentul acesta oribil de a fi umilit. Aflu că «ai scăpată sau «ai fost scăpatăă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
adâncurile lui și s-a purtat la fel. A dat cu piciorul darului... Sau mă înșel din nou? Dar eu, oare, în locu-i, n-aș fi făcut la fel? Sau tu, sau tu, sau tu? Am înțeles că tot ce așternusem pe aceste pagini pe care ți le-am citit acum, ca să afli ce s-a petrecut în vremea îndelungii tale absențe, că tot ce așternusem, prin urmare, a fost întocmai. Eram liber să le ard sau să le public. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi făcut la fel? Sau tu, sau tu, sau tu? Am înțeles că tot ce așternusem pe aceste pagini pe care ți le-am citit acum, ca să afli ce s-a petrecut în vremea îndelungii tale absențe, că tot ce așternusem, prin urmare, a fost întocmai. Eram liber să le ard sau să le public. Nu le-am ars. Și acum asta e cel mai important. FINE septembrie 1976 - aprilie 2006 PAGE PAGE 1 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Darul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am o altă întâlnire peste puțin timp. Dacă ai putea să-mi spui câteva vorbe despre materialul pe care ți l-am trimis... Privirea lui Patrick se întoarse încet spre mine și se limpezi. Un zâmbet trist, visător i se așternu pe față. Nu cred că mă auzise. — Dar poate că toate astea nu contează, spuse el. Poate că se petrec lucruri mai importante în lume, și mica mea problemă nu are absolut nici o importanță. Oricum, poate că în curând va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a deveni infirmieră. Peste câțiva ani, prietenii au reușit s-o convingă că făcuse o greșeală și s-a dus să studieze timp de trei ani la Sheffield, unde stilul ei a suferit câteva schimbări rapide. Dintr-odată, i se așternea în față o infinitate de libertăți nebănuite: pe parcursul câtorva săptămâni uluitoare de căutări febrile, descoperise fovismul și cubismul, pe futuriști și pe expresioniștii abstracți. Deja specializată în peisaje și portrete, începu acum să creeze pânze dense, aglomerate, pline de detalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]