6,732 matches
-
Stimă, Maria Mihăilescu 43 Brașov, 20 aprilie 1979 Stimate Domnule Dimitriu, Și eu și Alex Remus Ciuntu, vă mulțumim foarte mult pentru scrisoare și cele 4 anuare (de fapt extrase, n.n.) pe cari le am cetit cu interes și cu admirație pentru răbdarea și competența deosebită cu care detectați izvoarele. Nu sunt mulți În categoria Dvs. Cateluța Petrovici mi-a scris că a predat orașului Suceava, lucrări... moderne, În grafică și color, cu care ocazie v-a căutat și a auzit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și înspumate se sparg de stâncă, umplu toate defileurile și văgăunile pietrei - sunt împroșcat cu miriade de stropi sărați. „Oceanul de smarald” e numele poetic cel mai potrivit pentru această ființă vie și neliniștită, care smulge colegilor mei exclamații de admirație și extaz. O frumusețe și o prospețime ce contrazic flagrant renumele sinistru al locului sau justificându-l doar prin ruptura violentă dintre cele două elemente primordiale: pământul și apa, a căror încleștare pe timp de furtună trebuie să fie teribilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aud de socialism și comunism. Mi-a rămas în memorie chipul epuizat de timp al lui Eugène Ionesco din filmul lui Gabriel Liiceanu, marele dramaturg spunând că Parisul anilor ’60-’70 era plin de goșiști - ființe vizionare care priveau cu admirație spre imperiul sovietic (unde se experimenta pe oameni) și care îi declarau drept dușmani pe acei, foarte puțini, care nu cădeau în aceeași contemplație admirativă... Conflictul moravurilor și prejudecăților Est-Vest este ilustrat, chiar aici, în Gara Montparnasse, de o dispută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tot e în plină desfășurare Campionatul European. Nu cred că e o premisă bună pentru un dialog despre poezie și generația optzeci, mai ales că, acum, opinia mea despre Hagi e una demolatoare, iar Mihai îi poartă, deși potolită, o admirație constantă. Va trebui să amânăm interviul pentru când mă întorc la Chișinău... Citesc pe Internet câteva titluri din ziarele românești. Mare luptă pentru Primăria Bucureștiului. Traian Băsescu îl atacă virulent pe Adrian Năstase. Acesta din urmă intenționează să-l dea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
gemeni - un băiat și o fată), viața mea a început să semene tot mai mult cu cea a Cenușăresei (în prima parte); cu toate acestea, am continuat să desenez, mă gândesc chiar să ilustrez o carte. Am și o mare admirație pentru artele apropiate, cum sunt muzica și cinemaul (aici nu e nevoie de nici o explicație). - Pe parcursul călătoriei, am văzut că erai destul de familiarizată cu realitățile din Estul postcomunist. Această lipsă de surprindere se datorează faptului că știi... limba rusă? Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
chiar și marea noastră sală de concerte -, toate cu fațade și tavane din sticlă. Tocmai în Belfast! În timpul violențelor, doar inșii care se îndeletniceau cu sticla făceau avere. De fiecare dată când trec pe lângă aceste noi clădiri, mă gândesc cu admirație la cei care le-au construit, nutrind convingerea că epoca bombelor a apus. - Cum vă definiți voi, nativii din Ulster, dincolo de apartenența civilă, în raport cu Londra și Dublin? Există o competiție culturală între cele două centre în Irlanda de Nord? - O întrebare foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
națiunile au nevoie de legende. Dar chiar și mult înainte de constituirea națiunilor, poate începând cu Plutarh, oamenii, comunitățile umane organizate au simțit nevoia de „a admira” până la idolatrie pe „cineva” care s-a diferențiat în mod spectaculos și absolut, o admirație însă care va fi preluată de mai multe generații. Nu numai „massele”, dar și vârfurile umane, ceea ce numim geniu, au simțit la rândul lor această „nevoie”, Napoleon îl admira pe Alexandru cel mare, Stendhal și Dostoievski, pe Napoleon, iar Shakespeare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unii - și nu e vorba doar de literați, în acest caz - un nume „oarecare”, separându-l (mereu!Ă de altele, la fel de interesante, de „novatoare”, de „excelente”, dedicându-i o atenție persuasivă ce merge uneori până la un tip de adorație, de admirație exacerbată care depășește simțul nostru critic. Legende, de fapt, se nasc peste tot în jurul nostru, dar... nu știm dacă ele se vor transforma în mit. În Bunavestire am afirmat, prin mijloace epice, că „vigoarea omului, a speciei umane constă în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
întors spatele” poeziei franțuzești, de care asculta pontiful poeziei românești de atunci, un Alecsandri, și s-a apropiat de nemți, de la Hölderlin la Th. Storm și Lenau, preluând chiar trama unui basm german ca osatură pentru „drama” Luceafărului! Chiar și „admirația” sa pentru „titanul Hiperion” arată printre altele că Eminescu nesocotește motivele mitologiei populare, ale „bunului-simț”, ale „armoniosului moderat”, „la scară umană”. (Cătălin și Cătălina devin iute un Făt-Frumos și o Ileană Cosânzeană reduși la trivial!Ă Cităm, în treacăt, splendidul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
își strigă refuzul, neînduplecarea, obstrucția totală la presiunile „de sus”, simbol, de fapt, al rezistenței țărănești față de tăvălugul barbar al colectivizării. Preda era foarte admirativ la această parte a romanului, era uimit „de unde cunosc eu atât de bine țăranul”, dar admirația lui era condiționată de extirparea acelei părți din carte care anunța, de fapt, arta mea poetică viitoare. Însăși structura poliedrică a cărții, acele falii care se îmbinau într-o formă discordant-armonică, propunând în aceeași carte registre tematice și uneori chiar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și oportuniștii epocii, la „coșul de gunoi al istoriei literare”; se înșală, în vremuri normale, ea ar fi fost o figură de prim-plan! Dar, chiar și așa, vivacitatea ei psihologică, generozitatea cu care se apleca asupra textelor unor necunoscuți, admirația ei pentru marile nume universale, de la Kafka și Th. Mann la Ritsos și, prietenul ei și al lui Ali, Gellu Naum sunt - și au fost mai ales în acei ani în care o bună parte a establishment-ului literar profesa
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Aflat azi spre sfârșitul unei ample cariere literare, nu pot să nu-mi exprim recunoștința pentru căminul cultural al lui „Ali și Nina” care m-au primit în intimitatea casei și a gândurilor lor, exprimându-și fără rezerve încrederea și admirația față de scrisul meu, într-un moment în care, veșnic post-adolescentul, extrem de stângaciul debutant ce eram, în ciuda aerului meu „prea sigur de sine”, trăiam încă momente de derută, nesiguranță profundă în propriu-mi destin. Complicitatea și prietenia lor era cu atât
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în Praga și „condamnarea” acestui act în mod public, din balconul comitetului central, i-a adus lui Ceaușescu nu numai sufragiile multor oameni de știință și artă, ci și susținerea, aproape entuziasmul a sute de mii de cetățeni. Ca și „admirația” puternicelor țări occidentale, care, neînșelându-se - ca și unii dintre noi! - asupra naturii sale dictatoriale, au simțit că-l pot folosi, nu atât contra blocului sovietic, cum au crezut unii naivi, de aici și de „dincolo”, dar pentru a crea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acestea exemplare erau mai mult decât „cariere”: erau destine, în accepția ce se împrumuta, atunci, acestui cuvânt, iar unii dintre acești „eroi” se învecinau cu zeii, dacă nu erau de-a dreptul semizei, ca Hercule. Azi îmi dau cont că admirația și „solidaritatea” incondițională a adolescentului patetic și inflamat care eram a fost și un motor al propriei mele formații - în dezacord cu toate premisele societății românești de atunci, înrobite stalinismului. Opunând de pe atunci „ideea mea” despre carieră celei pe care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a numeroșilor lectori!Ă, au fost unii amici care m-au sfătuit „să nu mă bag”, după „ieșirea mea din sistem”, spectaculoasă și unică la acest nivel în țările europene satelite Moscovei, nimeni, absolut nimeni nu m-a aprobat, de admirație față de actul meu nici vorbă! Nu puțini colegi prestigioși care îndrăzneau să stea de vorbă cu mine după întoarcerea mea în țară, la fel de „scandaloasă”, de neașteptată, încercau să mă convingă că „Ceaușescu a dat înapoi, nu e dracul așa de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
relații cu China, cu care monstrul sovietic în acei ani se afla aproape într-un conflict deschis. Am crezut în Ceaușescu, în „acel” Ceaușescu, până în vara surpriză a lui ’71 - și nu puțini dintre colegi nu-mi iertau această vie admirație pentru omul politic a cărui tinerețe politică fusese mai degrabă, e drept, cea a unui „dur”. Dar, din primele zile ale puterii, aliindu-și-l pe Maurer și continuând politica, încă timidă, de deschidere internațională a lui Dej, cu un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
noul tip” de comunist, apt de a manevra cu abilitate, cu un anume curaj, în acel spațiu pe care rușii înșiși, după Hrușciov, îl acordau sateliților lor europeni. Evident, scepticii români urmau, după ’71, să-mi reproșeze acest „atașament”, această „admirație”, ei, scepticii, au, de altfel, cum o spune și Hegel, „totdeauna dreptate, deoarece, deși ei nu-și aduc niciodată aportul original ideatic într-o situație sau în explicitarea unui fenomen, ei știu să deosebească fisurile, părțile slabe ale fenomenului”. E
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
va trăda niciodată sensul ultim, în ciuda tuturor investigațiilor rațiunii și ale științei. Sigur, poate părea puțin forțată alăturarea celor două „mistere”, cel al istoriei cu cel al vieții; forțată și diletantă, dar noi credem, apropo de „misterul istoriei”, că în ciuda admirației și respectului profund pe care-l avem față de istorie ca știință, mai ales istoria științifică, cea care a răspuns celei romantice prin argumente critice și materiale, Gibbon și Momsen fiind în primul rând corifeii acelei științe, acelui „mod de a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acordăm prioritate statutului social, jertfindu-i multe lucruri și deziderate pe care ni le inculcă „școala și biserica”. Sau... bătrânii, care, cu vârsta - și unii dintre ei, doar cu vârsta! -, ne învață modestia socială, disprețul față de valorile „lumii”, „reținerea” și admirația față de înaintașii care s-au sacrificat pentru „binele celorlalți” etc. 3 Partea a doua, dacă vreți, a carierei mele, după „fracturarea socială” prin demisia de la Paris, poate fi numită și „exil interior”. Un exil poate mai lax, deoarece am reușit
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
greutăți care circulă fără emoție aparentă printre răniți, cadavre și mutilați pentru a-i repartiza apoi pe sex, clasă de vârstă și tip de rană, îi oferă vizitatorului un spectacol decalat, la limitele hilarului. În fața lor te simți împărțit între admirația pentru imperturbabila lor reținere (în Gaza situația este atât de gravă, încât rotația e rapidă, două săptămâni de activitate urmate de una de decompresie în afara zonei) și incoercibile izbucniri de ironie, potențiale reminiscențe ale lecturilor din Mangeclous sau din Frumoasa
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu în scris, ci pentru micul ecran, itinerarul Paris-Ierusalim. Oare ce vor să obțină sprinterii noștri? "Votul evreiesc"? O poză în fața Zidului Plângerii, cu kippa pe creștet? Credibilitate internațională? Charles E., un ziarist curajos și experimentat, temperează uimirea plină de admirație pe care mi-o inspiră acești sprinteri fotosensibili veniți să-și ratifice in situ o opinie deja făcută. "Ecou mediatic garantat, mă liniștește el pe un ton zeflemitor, și reluări asigurate. Aici, e imposibil să treci neobservat: maximum de microfoane
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
chinuește și nu poate muri; o fi fiind în pernă o pană [de] pasere necurată. Din apocalips. Și limbile și le mușcau de durere. Și culege strugurii viei pământului, fiindcă sunt în puterea coptului broboanele lor... ["DON PAEZ"] Una din admirațiile adolescenței mele a fost "cavalerul Don Paez". I-am făcut și versuri. L-am visat, l-am imitat. Nu prea îmi aduc deslușit aminte de versuri, dar frânturi îmi sună prin minte: Învălit în mantă sumbră, cavalerul Don Paez. Contra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
atât să rămână din existența jidovilor pe pământ! Gaston Baissier, M-me de Sévigné5. Pg. 156.cap.V. Nici o epocă n-a fost mai celebrată și mai admirată decât domnia lui Ludovic XIV-lea. Corespondența D-nei de Sévigné răcorește întru câtva admirația noastră. În fie ce clipă scrisorile ei ne raportează istorisiri ciudate care ne pun pe gânduri. Când se găsesc într-o societate ce ne e zugrăvită atât de delicată, de nobilă și de cuviincioasă, atâtea aventuri scandaloase, atâtea rușinoase dezordini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
s-au început plantații sistematice, se amenajează câmpii de culturi irigate; canaluri aduc apa în văi largi fertilizând solul. Din Tbilisi, drumul ne duce sâmbătă spre Gori. Tot ce se lucrează acuma pentru îmbunătățirea agriculturii, constituie o sforțare vrednică de admirație. Țara e săracă; munca și îndârjirea omului o îmbogățesc și o împodobesc necontenit. Dărâmarea munților trebuie oprită. Plantațiile începute tind să cucerească golurile. Caucazul a fost pustiit de feudalitatea trecută, de turci și tătari și de stăpânitorii din urmă, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu teutonii la Marienburg: au simulat un atac, după care au rupt-o la fugă, teutonii i-au urmărit și, când au ajuns la o pădurice, moldovenii i-au săgetat și le-au provocat mari pierderi. O tactică privită cu admirație de martorii acțiunii. Lucrurile trebuie să se fi petrecut la fel și în Codrii Cosminului. Două fapte ne fac să credem că s-a întâmplat așa. Moldovenii i-au atacat pe călăreții în „hier”, cum zice Ureche, le-au provocat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]