10,749 matches
-
și popasuri (1934). Deșteptate din „somnul legendelor”, păstrându-și „misterul” de poetice irizări, dar descătușate din solemnul lor „ermetism”, ele par să aibă un „suflet” pe care C. știe ca puțini alții să-l descifreze. Printre „hieroglife” și „ideograme”, hermeneutul admiră cu stilizată emoție peisaje încărcate de virtualități alegorice (valea Oltului este în acest fel învestită, înainte de reportajul maiestuos retoric al lui Geo Bogza). Îmbătat de întinderea „nețărmurită” a pustiei și de reverberațiile magice ale luminii, C. cutreieră un Orient în
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
vroia să stea lângă tablouri și a rugat o femeie, o vecină din sat, să aibă grijă de ele. - Bine maică, du-te liniștită acasă, am eu grijă de ele, și așa nu prea trece nimeni prin fața lor să le admire, deși cât mă pricep eu, sunt tare frumoase. Fata plecă acasă să mai facă și alte treburi că picturile salepăreau inutile. Dar ea, săraca, nu știa că exact în ziua aceea s-a oprit o caleașcă lângă căruța ei, din
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
o femeie frmuoasă, ieșită din comun și cumsecade, cum umbla vorba prin sat. Prima dată s-a uitat după niște mătăsuri pentru o rochie de bal, dar când a zărit picturile, a lăsat mătăsurile baltă și s-a dus să admire imaginile pictate. - Vai, dar cine a știut să picteze așa de frumos? - întreba tocmai pe vecina fetei, care era în apropiere, impresionată de entuziasmul reginei. Trebuia să vină chiar regina ca să recunoască valoarea adevărată a picturilor săracei fete. - Cine a
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
că așa se termină povestea, cum vreți voi. În grădina lui Verde Împărat Când a plouat prima oară, planta cea mică și-a scos capul din pământ, tremurând în vânt, dar văzând vecinele, a prins curaj și de atunci le admiră și numără câte brațe întind și suprapun, și câte frunze așează pe rămurele să pară cât mai bogate. Ardeiul, ascuns în pământul care-i dă vigoare, este mai timid, nu se avântă atât de hotărât, mai pe gânduri, mai în
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
la mare înălțime. Libertatea de a alege anumite nuanțe și de a le așeza într-o ordine cromatică, îi dădea o senzație de superioritate. De la frunzele încă verzi, până la cele maronii, galbene, aurii, roșiatice, ruginii, toate o interesau. Anica le admira, se identifica cu ele, cu frumusețea lor, cu bucuria de a le descoperi... până n-o trezi o voce autoritară din aceea plutire tomnatică. -Să vii imediat în casă! -Dar ce s-a întâmplat, unchiule ? - întreba fetița speriată. -Eu și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
amenajase câteva cuști de iepuri. Îi străluceau ochii când ne prezenta și ne descria fiecare iepuraș în parte. Vedeam în fața mea un copil preocupat, pasionat dar și mulțumit de realizările lui. Colegii nu se săturau să-i mângâie, să-i admire și să se joace cu micile făpturi blânde. - Când fată Sura, doamna dirigintă, îi aduc doi pui și Cristinei - spunea Simi. Nu știam, e bine sau nu, să-i primesc, dar în clipa aceea în fața casei lui Simi, nu-i
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
părinții toată ziua, ei nu se întoarseră, iar el murea de foame. Ciugulise firimiturile de pe fusta fetei cu mare poftă. Drept mulțumire, îi lăsase amintire o mărgea, pe care o păstră până acum în cuibul de pe stâncă. Dimineața, fata, după ce admira mărgeau de culoarea rubinului își continua drumul. A treia seară chemată de sunetul mării, descoperi aproape de mal, o insulă misterioasă. Gândinduse cum ar putea ajunge la ea, somnul o luă în brațele lui calde după osteneala unui drum lung. În
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
copaci. -Tu ești Floarea din copac?! -Sigur că da și am venit și eu, ca și voi, la întâlnirea noastră! -Tu ești cea mai frumoasă dintre noi toate, exclama Marea. Te-ai făcut floare să stai deasupra noastră, să te admire o lume întreagă! -Dar și tu ești frumoasă, Marea dragă. Câți turiști te iubesc, și marinari, care n-ar putea pluti pe vapoare fără apa ta! Nici poeții n-ar avea imaginea culorilor și a mișcărilor din universul tău! -Și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
până amețești de amplitudinea căderii într-un onirism studiat și creativ. Vei descifra de asemenea taina înfrățirii și înmuguririi legumelor... fiecare cu misterul ei, vei dansa, visa și te vei înălța alături de balerine delicate, vei întâlni dragostea nevăzută și vei admira trecerile în revistă ale unor iubiri încolăcite! Povestirile pline de imagini cinematografice, drăgălașe, sunt calde, curgătoare, iar sâmburii înțelepciunii sunt plantați cu grijă. Lupta pentru strălucire, admirație și validare, răbdare, atenție și încredere, aceste atribute și atitudini ce se regăsesc
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de comandanți pricepuți și-au demonstrat valoarea. Breșa făcută în dispozitivul inamicului trebuia exploatată, însă. Ceea ce s-a și întâmplat. în ziua d+e 16 aprilie, armata franceză era deja pe culmile de la Montezemolo. De acolo, de sus, Napoleon a admirat ampla deschidere a mănoaselor câmpii ale Piemontului, cu albia impresionantă a Padului. Undeva, în zarea depărtată, se întrezăreau Alpii. - Dacă Hanibal a traversat Alpii, noi o să-i ocolim - a gândit cu voce tare comandantul. Asaltul a continuat, iar în ziua
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Așa că sunt În siguranță. Tonul lui scăzut nu era prea convingător. Lefty se purta de parcă Își revenise după moartea părinților, dar pe Desdemona n-o putea păcăli. Zâmbi sardonic spre fratele ei și, fără comentarii, Întinse un pumn. Automat, Încă admirându-se În oglindă, Lefty strânse și el pumnul. Numărară: ― Un, doi, trei... foc! ― Piatra zdrobește șarpele. Am câștigat, spuse Desdemona. Deci, spune-mi. ― Ce să-ți spun? ― Spune-mi ce-i așa de interesant În Bursa. Lefty Își pieptănă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
femeile nu aveau voie acolo. Înghionteala, ciocnirile hamalilor, pășitul printre saci, toate Îi sporeau Încordarea. Se gândea cât de frumos ar fi dacă toată lumea s-ar opri pur și simplu În loc pentru o clipă, dacă ar sta nemișcați pentru a admira luminozitatea gogoșilor În lumina amiezii. Dar, desigur, nimeni nu făcea asta vreodată. Îi dădeau Înainte cu zbieretele și Își vârau unul altuia gogoșile sub nas, Îngăimând baliverne și tocmindu-se. Tatăl lui Lefty Îndrăgea sezonul de piață la Koza Han
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu mine aveam să „exersăm“ sărutul În vara dinaintea clasei a treia. Și iată și școala de fete Baker & Inglis, sus, pe dealul de deasupra lacului.) Bunicul meu știe foarte bine că Zizmo n-a venit În Grosse Pointe ca să admire casele luxoase. Așteaptă nerăbdător să vadă ce pune la cale Zizmo. Nu departe de Rose Terrace apare o deschidere către lac: negru, gol, Înghețat bocnă. Lângă mal gheața se adunase În bucăți mai mari. Zizmo urmează malul până când ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
primi numele de Miltiades, de la marele general atenian, dar avea să fie cunoscut cu numele de Milton, marele poet englez. Fetița, care avea să crească fără tată, a fost numită Theodora, de la scandaloasa Împărăteasă a Bizanțului, pe care Sourmelina o admira. Și ea urma să primească mai târziu o poreclă americană. Dar mai e ceva ce vreau să menționez despre acești bebeluși. Ceva imposibil de observat cu ochiul liber. Uitați-vă mai atent. Așa. Exact: Câte o mutație de căciulă. NUNTĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a lui Zoë. Părul fetei era Încă umed de la baie și frumos mirositor. Se delectă cu plăcerile paternității și, În același timp, bărbatul din el rămase deoparte. Lefty știa că toate lucrurile din mintea lui nu puteau conviețui. Așa că, după ce admiră frumusețea de pe chipurile copiilor săi, Îi luă din pat și Îi duse În camera lor. Se Întoarse și se băgă el În pat, alături de soția adormită. Începu să o mângâie Încet, mișcându-și mâna din ce În ce mai sus, pe sub cămașa de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lui Milton, fuseseră amestecate de băieții de la serviciul secret. Milton salutase și plecase. O luase Înainte pe plajă, Încă neafectat, vestea cea proastă purtându-se cu un soi de delicatețe și Îngăduindu-i aceste ultime momente liniștite, Înșelătoare. Privi apusul. Admiră o Elveție neutră, cu foci așezate pe stânci. Își scoase bocancii ca să simtă nisipul cu picioarele, de parcă lumea ar fi fost un loc În care de-abia Începea să trăiască, nu unul pe care avea să-l părăsească În curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
său. Când se apropia de mașină, capul Îi era adesea dat pe spate, atent la fenomenele din copaci. Nu aborda niciodată vreun stil sau vreo modă. Hainele i le cumpăra În continuare Tessie. Pentru că era fratele meu mai mare, Îl admiram, dar pentru că eram sora lui, mă simțeam superioară. Când ne Împărțise darurile, Dumnezeu mi le dăduse mie pe cele mai importante. Aptitudinile matematice: Capitolului Unsprezece. Aptitudinile verbale: mie. Îndemânarea tehnică: Capitolului Unsprezece. Imaginația: mie. Talentul muzical: Capitolului Unsprezece. Frumusețea: mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În cea mai mare parte a timpului erau camuflați, ca ochii Închiși ai șopârlelor verzi din copacii verzi. Dar apoi se deschideau dintr-o dată - În autobuz, În farmacie - și percepeam intensitatea acelor priviri, dorința și disperarea lor. Ore Întregi mă admiram eu Însămi, Întorcându-mă Încoace și Încolo În oglindă sau adoptând o postură relaxată, ca să văd cum arăt În realitate. Ținând În mână o oglindă portabilă, Îmi studiam profilul, pe vremea aceea Încă armonios. Îmi pieptănam părul meu lung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
costum de baie roșu cu alb și albastru. Toată natura a amuțit În fața acestei priveliști. Păsările au tăcut. Lebedele de pe lac și-au Întins gâturile nemaipomenite ca să arunce o privire. Chiar și o drujbă din depărtare s-a oprit. Am admirat măreția lui Jenny S. Lumina aurie, de amiază târzie, se intensifica În jurul ei. Costumul ei de baie patriotic se bomba ca al nimănui. Mușchii i se Încordau În coapsele prelungi. Alergă până În capătul pontonului și sări În lac, unde un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Amigliato se apropie pe margine! Mai sunt zece secunde, nouă secunde! În poartă la Wolverete este Stephanides și... vai de mine, vai, nu o vede pe Amigliato, care se apropie! Ce naiba?... Se uită la o frunză, oameni buni! Callie Stephanides admiră o spectaculoasă frunză de toamnă, roșie ca focul, dar ce moment și-a găsit să o facă! Iată că vine Amigliato. Cinci secunde! Patru secunde! Asta este, prieteni, campionatul de juniori al echipelor școlare Își Încheie sezonul acum - dar stați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atrăgător În combinația ei de culori: accentele cărămizii plutind În pielea albă ca laptele, reflexele aurii din părul de culoarea căpșunii. Să te uiți la ea era ca toamna. Era de parcă te-ai fi dus cu mașina spre nord ca să admiri culorile. Între timp, ea rămase tolănită Într-o parte În bancă, cu picioarele În șosete albastre, până la genunchi, Întinse În afară, dezvăluind tălpile uzate ale pantofilor. Pentru că nu citise, a fost scutită când i-a venit rândul, dar domnul da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prin fundul gurii. Nu mă uitam direct la ea. Îmi țineam ochii pe carte. O șuviță din părul ei roșu-auriu cădea pe biroul dintre noi. Acolo unde soarele atingea părul, se forma un efect de prismă. Dar chiar când eu admiram prisma de un centimetru, fata Începu să citească. Mă așteptasem la o voce nazală, monotonă, ciuruită de greșeli de pronunție. Mă așteptasem la hopuri, la devieri, la scârțâit de frâne și la ciocniri frontale. Dar Obiectul Obscur avea o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unei bomboane mentolate, și, sub toate acestea, gustul real, animalic, al gurii unui băiat. Simțeam gustul Înțepător al hormonilor lui Jerome și gustul metalic al plombelor lui. Am deschis un ochi. Vedeam părul fin pe care Îmi petrecusem atâta vreme admirându-l pe alt cap. Vedeam pistruii de pe frunte, de pe nas, de pe urechi. Dar nu era fața care trebuie, nu erau pistruii care trebuiau, iar părul era vopsit negru. În spatele chipului meu impasibil, sufletul mi se făcu ghem, așteptând să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Era Îmbrăcată În continuare cu sutienul de la costumul de baie și cu pantalonii scurți. Genunchii Îi erau depărtați și părul ei roșcat atârna peste mine, Întunecând totul. M-am uitat În sus prin acest spațiu maro sau sângeriu și am admirat cât am putut din ea: dunga Întunecată a sutienului, claviculele aplecate. Își rodea o pieliță. Dacă nu se oprea, avea să sângereze. ― Grăbiți-vă! spunea ea din partea cealaltă a părului lăsat pe față. Grăbiți-vă, domnule Burt! La volan era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o lopată cu mâner lung, cu care Întoarce și scoate pâinea. Muncește toată ziua, paisprezece, șaisprezece ore, cu aceeași concentrare, iar sandalele lui lasă amprente În praful de făină de pe jos. Un artist al pâinii. Stephanides, americanul, nepotul grecilor, Îl admiră pe acest emigrant turc din Germania, pe acest Gastarbeiter care face pâine aici, pe Hauptstrasse, În anul 2001. Cu toții suntem compuși din multe părți, din alte jumătăți. Nu numai eu. Clopoțelul de pe ușa „Frizeriei lui Ed“, situată În stația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]