12,537 matches
-
pe cheltuiala celorlalte, credem dimpotrivă că toate aceste forțe vii ale societății se vor dezvolta armonios sub influența libertății, că niciuna dintre ele nu va deveni, așa cum observăm astăzi, o sursă de turbulențe, de abuzuri, de tiranie și de dezordine. Adversarii noștri cred că o activitate care nu este nici mituită, nici reglementată este nimicită. Noi credem contrariul. Ei își pun credința în legislator, nu în umanitate. Credința noastră este în umanitate, nu în legislator. Astfel, domnul Lamartine spunea: "În numele acestui
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
unui viitor articol 26. Justiție și fraternitate Școala economistă este în opoziție, într-o mulțime de puncte, cu numeroasele Școli socialiste, care își spun mai avansate și care sunt, o recunosc cu plăcere, mai active și mai populare. Avem ca adversari (nu vreau să spun ca detractori) pe comuniști, fourrieriști, oweniști, pe Cabet, L. Blanc, P. Leroux și mulți alții. Ceea ce este singular este că aceste școli diferă între ele cel puțin la fel de mult pe cât diferă față de noi. Trebuie deci, mai
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
fiind aplicate la prevenirea și reprimarea înșelăciunilor, fraudelor, delictelor, crimelor, violențelor, este de crezut că ele vor atinge cu atât mai bine cu cât nu vor fi diseminate, ca astăzi, asupra unei mulțimi numeroase de obiecte străine atribuțiilor lor principale. Adversarii noștri nu vor nega că a preveni și reprima injustiția este misiunea principală a statului. De ce această artă prețioasă a prevenției și a represiunii a făcut atât de puțin progres la noi? Deoarce statul o neglijează pentru mii de alte
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
muniții și de mașini de luptă, ocupă toate pozițiile și că ceilalți, dezbrăcați, goi, neștiutori, înfometați, sunt obligați, pentru a trăi de pe o zi pe alta și pentru a asigura traiul femeilor și copiilor lor, să-i implore tocmai pe adversarii lor spre a căpăta o muncă oarecare și un salariu subțire. Ce! Se compară munca cu războiul! Aceste arme, pe care le numim capitaluri, care constau în provizii de orice fel, și care nu pot fi niciodată folosite decât pentru
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ar învăța cum să preschimbăm pietricelele în aur, și, până când o vom găsi, moneda de hârtie? Sunteți atât de încăpățânat din cauza logicii dumneavoastră încât refuzați o experiență fără riscuri? Dacă vă înșelați, privați națiunea, dacă îi ascultăm pe numeroșii dumneavoastră adversari, de o binefacere imensă. Dacă eroarea este de partea lor, pentru popor nu este vorba, după cum ați spus chiar dumneavoastră, decât de o speranță înșelată. Măsura, excelentă conform adversarilor dumneavoastră, este neutră, conform dumneavoastră. Lăsați să fie încercată, deoarece cel
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Dacă vă înșelați, privați națiunea, dacă îi ascultăm pe numeroșii dumneavoastră adversari, de o binefacere imensă. Dacă eroarea este de partea lor, pentru popor nu este vorba, după cum ați spus chiar dumneavoastră, decât de o speranță înșelată. Măsura, excelentă conform adversarilor dumneavoastră, este neutră, conform dumneavoastră. Lăsați să fie încercată, deoarece cel mai rău lucru care poate să se întâmple nu este realizarea unui rău, ci non-realizarea unui bine. Mai întâi, este deja un mare rău, pentru un popor, o speranță
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
pagini asupra Proprietății. Considerați poate că anumite eforturi consacrate libertății comerciale sau Liberului Schimb, nerăbdarea din cursul unei discuții fără rezultat, ardoarea combativă, înflăcărarea luptei m-au făcut să văd, cum ni se întâmplă foarte adesea nouă, celorlalți polemiști, erorile adversarului printr-o bucată de sticlă prea groasă. Fără îndoială, imaginația mea este cea care, pentru a avea mai ușor dreptate, umflă teoria Monitorului industrial 55 până la proporțiile celei din Popularul. Ce închipuire că mari industriași, proprietari cinstiți, bancheri bogați, abili
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dispunerea liberă de rodul propriei munci, cu alte cuvinte de Proprietate, și de aceea l-am preferat 57. Bineînțeles, știam că acest cuvânt ne va ridica destule dificultăți. El afirma un principiu și, din acest moment, trebuia să rânduiască printre adversarii noștri toți partizanii principiului opus. Ba mai mult, el provoca o repulsie extremă chiar și acelor oameni cei mai dispuși să ne secondeze, adică negustorilor, mult mai preocupați atunci de a reforma vama decât să înfrângă Comunismul. Le Havre, deși
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
timp, a venit să deturneze brusc cursul lucrărilor sale. Un dușman chiar mai redutabil decât protecționismul cu care avea, în rest, numeroase afinități -, socialismul, se ivise, amenințător și formidabil, din baricadele lui Februarie. Bastiat s-a întors împotriva acestui nou adversar și l-a combătut pe domnul Louis Blanc și ideile sale cu aceeași ardoare, cu aceeași vervă pe care le mobilizase odinioară împotriva domnilor Odier, Lebeuf și Mimerel. În primele zile ale revoluției, și-a dat concursul unei foi pe
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nemulțumirea, încerc să vă fac să treceți de la sinele individual la cel lărgit. Vă edific în măsura în care vă învăț că a trăi în spirit înseamnă a intra în sinele lărgit, care înseamnă a-l integra pe altul, fie el și celălalt, adversarul. Spiritul e punctul unde se sting diferențele eului simplu. Nu poți trăi în cultură rămânând în puținătatea eului. Trebuie să uităm într-o măsură de noi, să ne desprindem cu discreție, să dansăm, cum spune Nietzsche, nu să călcăm cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
gândire, nu numai atitudine. Cu ce rămân în pozitiv din articolul lui? Cu un "cunoaște-te pe tine însuți" aplicat indecisului "suflet național"? Nu rămân decât cu polemica. Dacă câștigă, Andrei câștigă, cum se întîmplă uneori la tenis, pe greșeala adversarului, și nu pe lovitura proprie. În articolul acesta se vorbește splendid "contra" și "despre", dar nici o clipă nu se vorbește "în". Și ar fi putut s-o facă dacă ar fi pornit de la citatul din Maiorescu, și nu dacă ar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spre a oțărî mai mult sufletele și a le face să persevereze în calea apucată odată. Și-apoi, esprimîndu-i această părere a noastră, cine știe dacă n-o facem mai mult în interesul junelui nostru critic decât într-acela al adversarilor săi. Ce ar fi, d. e., dacă un spectru, inamic neîmpăcat al goliciunei de idei, fie asta îmbrăcată până și în vestmântul cel sunt al versurilor, ar arunca razele sale pătrunzătoare și reci în mormântul de versuri frumoase ale junelui nostru
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vor găsi în opunerea celorlalte cabinete obstacole îndestulătoare de a le opri și că vor împinge până la capăt ingerința lor, Poarta, ce și-a făcut datoria cu curagiu ș-a respins somațiunea lor, va putea totdeauna să, cedeze înaintea unui adversar atât de superior în puteri fără să aducă vreo atingere onoarii sale și să se resemne a primi aceea ce e neînlăturabil, protestând însă în numele demnității lovite și al tratatelor. În 30 mai, după cerirea unanimă a poporațiunei, sultanul Abdulaziz
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de "violență" este mereu utilizat ca simbol prin excelență capabil să înglobeze tot ce e rău și reprehensibil. Este asociat cu crima, cu omuciderea, cu tortura și cu alte acte blamabile. Situațiile conflictuale sunt o ocazie de a stigmatiza violența adversarului și de a prezenta acțiunea ca o formă de legitimă apărare. Această noțiune implică pericolul de a vedea învârtindu-se în continuare "caruselul crimei". Kutchinsky înțelegea prin asta că anumite forțe prezente în societate interacționează pentru a da impresia că
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
importantă pare măsurarea ponderii protecțiilor "naturale" (care nu sunt decât construcții istorice), în încercarea de a le consolida și a le face cunoscute, dar și de a le combina cu acțiuni voluntare în care mediul devine un aliat, nu un adversar. Factorii de protecție nu sunt doar școlari, iar insistența pe școală și profesori nu poate fi considerată un "întreg pedagogic", dimpotrivă. Pur și simplu, o repetăm, există o condiție de posibilitate pentru extinderea acțiunilor eficace, pe un plan comunitar. Concluzie
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
atât politicii cât și cunoașterii, ambele trebuind să fie la fel de prudente. Există într-adevăr un "se méfier" (a nu avea încredere) în "défier" (a suspecta): nu ai încredere în tine îl suspectezi pe celălalt. Violența întinde multiple capcane: este un adversar fără credință și fără lege care provoacă la luptă. Trebuie să ne ferim de capcanele majore care se numesc exagerare și negare, simplisme și ignoranță, iar, în cele din urmă, provocarea este o provocare de a recunoaște, a ști și
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
critica idealismului și prioritatea conferită puterii și politicii. Prin urmare, acest capitol ar trebui să servească drept avertisment: pe cît de mult a fost idealizat adesea idealismul pentru a permite o critică realistă, pe atît a fost demonizat realismul de către adversarii săi și întrebuințat în mod greșit de către susținătorii săi reacționari. Opoziția binară dintre realism și idealism contribuie mult mai adesea la conturarea identității observatorilor și practicienilor, decît la claritatea analitică. Imaginea realistă asupra lumii vrea să fie pragmatică, nu cinică
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a jucat rolul arbitrului, care poate interveni oricînd pentru a opri un "rebel" de pe continent, înclinînd balanța de partea celui atacat. Numai atunci cînd Germania s-a simțit suficient de puternică pentru a-și egala sau chiar a-și depăși adversarii, plus Marea Britanie, atunci politica balanței a eșuat. O mai bună descriere a acestei epoci decît "echilibru" este cea a unei situații de impas cu un arbitru preocupat de status quo. Balanța puterii nu poate însemna nici o politică îndreptată spre echilibru
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
extins garanțiile la nivel global, guvernul american a constatat că trebuie să-și onoreze toate angajamentele dacă vrea ca descurajarea să rămînă credibilă. Dacă într-o anumită zonă, un angajament nu era respectat, acest lucru putea fi o indicație pentru adversar că situația se poate repeta și îl putea încuraja să pună la încercare fermitatea Americii. Orice noi angajamente, fie căutate cu tot dinadinsul, fie acceptate în silă, făceau să pară aproape imposibilă retractarea lor fără a produce consecințe periculoase. Căderea
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
strategia americană a răspunsului flexibil). În afară de aceasta, singura alternativă militară ar fi fost lovitura directă "chirurgicală", care era cu siguranță imposibilă, deoarece ea garanta distrugerea a cel mult 90% din amplasamentele rachetelor, ceea ce ar fi diminuat capacitatea de ripostă a adversarului, dar n-ar fi distrus-o. Urmărind acest model, decizia sovieticilor de retragere - a treia problemă a lui Allison - se explică în mod direct prin blocada însoțită de un ultimatum. Dar rămîn cîteva întrebări, cum ar fi de ce guvernul sovietic
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
le percepea, fără a ține seama de responsabilitățile sale ideologice asumate. Cu toate limitările și excepțiile sale, este coexistența pașnică doar o imagine în oglindă a politicii îngrădirii? La nivel psihologic, ambele presupuneau că forța care provoacă războiul este expansionismul adversarului. La nivelul politicii externe, ambele își concepeau politica în termeni de limitare a conflictelor. Astfel, ele acceptau în general sferele de influență ale celeilalte părți (și de facto doctrinele Brejnev și Monroe) și doar ocazional, dacă riscul era limitat, interferau
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
politica externă. Insistența lui Kissinger asupra atitudinii elitei politicii externe americane nu era doar un mod de a evidenția propria sa formație istorică și perspectiva pe care aceasta i-o crea, nici nu era un mijloc de a-și critica adversarii "birocrați", presupuși a fi mai puțin pregătiți, ca de exemplu secretarul de stat William P. Rogers (Kissinger 1979: 31). Existența unor atitudini împărtășite de către diferitele elite ale politicii externe din fiecare stat era unul dintre lucrurile absolut necesare (vechiului) Concert
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
economică era raportată la un triunghi alcătuit din Japonia, Europa și SUA. Fiind singurul membru al ambelor triunghiuri, Statele Unite jucau rolul principal, pentru că puteau conexa aceste triunghiuri și obține avantaje în ambele direcții: folosind echilibrul economic pentru îngrădirea militară a adversarilor și folosind dependența militară a aliaților pentru concesii economice. Dat fiind caracterul global și interdependent al politicii internaționale, conexarea a devenit un concept central al politicii externe de destindere a lui Kissinger, aplicată deopotrivă prietenilor și dușmanilor. Într-adevăr, destinderea
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
la vechea distincție între valoare și fapt, proprie cercetării empiriste (George 1993: 202 și urm.). Una din consecințe a fost că pluralismul teoretic predefinit a făcut ca acestea să devină chestiuni uzuale academice. Dacă la început disputa paradigmelor făcea ca adversarii realismului să nu fie dați la o parte, cu timpul ea a devenit o binevenită barieră împotriva oricărei critici și o bună justificare pentru rutina academică. Politica sferelor academice de influență s-a acoperit cu o poleială kuhniană întrucîtva științifică
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a testabilității (ca să nu mai vorbim de falsificaționism), fie propria teorie a balanței puterii, Waltz optează pentru cea din urmă. Așa că el n-ar trebui (deși asta face) să facă uz de prestigiul științific al deductivismului pentru a-și combate adversarii. Antireducționism, antibehavioralism sau doar materialism al puterii? Waltz este sincer atunci cînd îi condamnă pe cei care vroiau să construiască teoria internațională din motivele și atitudinile statului sau din natura regimurilor. El îi numește pe acești teoreticieni cînd "reducționiști" (opunîndu-i
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]