31,399 matches
-
meleaguri mult prea mioritice, ca să poată menține o țară pe linia prosperității și mai ales a demnității. Dar am început să văd că nu este chiar așa. Nu pot să neg de fel, gradul uneori nepermis de ridicat al tâmpeniei, afișate la rang de principiu, dar poate că dacă aceasta ar fi totul nu ar fi prea mare necazul acestei țări, fiindcă așa după cum orice proastă își are deșteptăciunea ei, potrivit celor spuse de Cehov, și orice tâmpit ar trebui să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
micuță. Nu a fost nevoie să-l caut cu privirea. Mi-a sărit În ochi din prima, stând singur la masă și uitându-se În gol. Arăta la fel de bine cum Îmi aminteam, la fel de Înalt, la fel de chipeș. Imediat cum mă văzu afișă un zâmbet plăcut. ― Bună, am zis eu. Am Întârziat? ― Nu, eu am ajuns mai devreme, răspunse el ridicându-se să mă sărute pe obraz. Am aruncat o privire fugară la ceasul de la mâna lui. Era ora cinci și zece. ― Am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ascunsă În umbră, dar avea părul lung și negru iar mâinile, de o finețe extraordinară, erau reunite Într-un cerc deasupra capului. ― Alisia, Îmi pare rău că a durat atâta...m-a sunat Beatrice. Ce faci? M-am Întors brusc, afișând un zâmbet nevinovat. ― Au...căzut...m-am fâsticit eu, arătând spre desene. Damian veni lângă mine și mă ajută să mă ridic de pe podea. Încă țineam desenul lui cu două degete. Mi-l luă zâmbind. ― Ce te așteptai să găsești
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
fi crezut. ― Nu, am recunoscut. ― Deci răspunsul e da. ― Da. Adi chicoti. ― Ai mai auzit ceva de la el? Am oftat. Adi așteptă răbdător să-mi găsesc cuvintele. ― Nimic, am șoptit. Niciun semn. Mă ignoră. ― E un dobitoc, declară Adi. Am afișat un zâmbet trist. Probabil o spunea doar ca să mă facă să mă simt mai bine. ― E din cauza a ceea s-a Întâmplat cu Victor În seara aceea. I-am trimis un email În care i-am explicat totul, dar nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Dar mi-ai spus că nu poți vorbi și apoi nu ai mai răspuns niciodată la telefon. Mi-am amintit Îngrozită episodul din autobuz. Fusese el la telefon? ― Mi-am pierdut...am Început eu. ― Telefonul, știu. Ți-am citit emailul. Afișă zâmbetul acela pe care-l iubeam. Sau...iubisem. ― Pe toate, adăugă. Îmi pare rău că n-am putut s-o fac mai devreme, dar ultimul lucru la care mi-a stat gândul În Franța a fost să-mi verific mail-ul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
nu vreau un prieten. Ceea ce era o minciună sfruntată. Nu-l voiam pe el ca prieten. Brigit se așezase în genunchi, cânta frenetic la chitară și privea în tavan cu o expresie de genul „Am orgasm“, pe care chitariștii o afișează în permanență. Din fericire, Luke nu a încercat să mă convingă că am putea să ne întâlnim ca simpli amici. Bărbații trecuți în categoria Greșeli se foloseau adesea de stratagema asta. Se prefăceau că nu-i deranja că le spusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a întrerupt mama. Arăta de parcă era pe cale să leșine. Nu mă simțeam bine deloc. Dacă-i era așa de rușine că eram acolo, voiam să știu de ce mă obligase să mă internez. Judecând după zâmbetul îngrozitor de dulceag pe care-l afișa, am dedus că se văzuseră reciproc. A, bună, Philomena, a spus mama cu același zâmbet cretin. M-am întors. Era femeia pe care o văzusem stând cu Chris cu o duminică înainte. Mama lui, presupusesem eu. Femeia în cauză facea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu sunteți alcoolici sau dependenți de alte substanțe. Pe tot parcursul prânzului am plâns, am plâns, am plâns și iar am plâns. Plâns sănătos, care mi-a desfigurat și înroșit fața. Nu erau genul de lacrimi false pe care le afișasem în fața lui Chris în ziua în care aflasem că Luke mă vânduse. Acum erau lacrimi de neoprit, zguduitoare. Nu puteam nici să respir ca lumea, iar capul parcă-mi plutea. Nu mai plânsesem în halul ăla din adolescență. Simțeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ia ultima felie de Viennetta sau ceva în genul ăsta. Și-atunci Angela n-avea să mai fie așa de dispusă să-i judece pe cei din jur. Mi-era milă de ea. Vineri seara, ca de obicei, a fost afișată lista cu îndatoririle fiecărei echipe. în secunda în care Frederick a prins-o cu o piuneză roșie de pluta avizierului, ne-am repezit cu toții la ea, disperați, ca să vedem care ne era soarta. De parc-ar fi fost o listă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dermot divorțează de mine, mi-a răspuns ea gânditoare. Și, din nu știu ce motiv, amândurora replica aia ni s-a părut așa de haioasă încât am râs până ne-au dat lacrimile. în seara aia, când lista cu echipele a fost afișată, l-am auzit pe Larry - un dependent de heroină de vreo șaptesprezece ani, care fusese într-o școală de corecție pentru molestare fizică gravă - plângându-se: — Nu vreau să fiu în echipa lui Rachel. E așa de agresivă. Chiar sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
într-un alt colț, vreo zece indivizi stăteau în cerc, întinși pe jos, și ascultau înregistrările de la afacerea Watergate. Ici și colo se ițeau perechi de inși care discutau foarte grav și un număr de persoane care stăteau singure și afișau un aer de superioritate și de detașare. Wilt se recunoscu drept membru al acestui ultim grup și alese cea mai neatractivă fată de acolo, pe ideea că ar putea să sară peste introduceri și să intre direct în subiect, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
contează firma, scopul, structura. Chiar și în cazul unei atât de exotice firme... importanța rămâne relația în sistem. De aceea era tovarășul Orest Popescu mai important, de fapt, decât părea și firma mult mai vicleană decât ciudățenia pe care o afișa. N-am fugit de sinistra încercare. Am stat, speram să mă pot distruge repede. Niciodată nu știm cât de puternici suntem în a absorbi otrava. Nici nu-ți dădeai seama când se lăsa dusă de coșmar, de parcă ar fi intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în ultimul moment, ba, adus și în Capitală, să vezi și să nu crezi. Recrutat, probabil. Recrutat, cu siguranță, pentru misiuni delicate, ca toți cei de teapa lui, asta o știa orice mătușică analfabetă din societatea noastră multilateral supravegheată. Spurcăciunea afișează, însă, o obrăznicie de neînțeles! De parcă misiunea sa nu ar fi de nasul vulgului, de parcă i seconferise un grad mai mare decât al colegilor, de parcă banala rețea de ascultare-transmitere în care erau cuprinși cu toții nici nu-l interesa. Îi irita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
căpățânilor scobite din bostani, cu mici spații între ei. Am decis că era un omuleț straniu cu capul ca un dovleac, un filfizon cu mâini fără păr, și numai vocea baritonală, caldă și rezonantă, contrabalansa scliviseala generală pe care o afișa. În timp ce eu ascultam vocea aceea vorbind la telefon, Harry îi făcu un semn de salut cu mâna lui Tom, apoi înălță un deget arătător, anunțându-l pe tăcute că nu mai durează decât un minut. Subiectul conversației îmi scăpa, dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
frumos, Artemis. Îi zâmbește. E nou ? „...și zilele trecute ne-a venit un birou nou și ea și l-a adjudecat imediat...“ Își aduce aminte absolut tot, așa-i ? Tot. O, Doamne. Ce naiba i-oi mai fi spus ? Rămân nemișcată, afișând cea mai plăcută expresie de care sunt În stare, de angajat ideal, În timp ce Artemis se umflă În pene cât poate. Dar banda din mintea mea se derulează frenetic Înapoi, În efortul de a-mi aminti, de-a pune cap la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu poate să-i plesnească inima, fiindcă n-are. Ăsta, domnule, a băgat oameni la pușcărie, a turnat cât a putut, în asta e profesor, în delațiune! Probabil ceea ce am numit deja self respect nu-i permite profesorului să se afișeze în cârciumioara noastră mai ieftină, la Carmen, după cotul liniei de tramvai. Pe mine mă atrăsese totuși la Cavafi umbra văzută din drum a unei fete, pe care acum pot s-o observ din față, cu scurtă de piele maron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
întind antenele. Reiau legătura cu vechii mei prieteni, în căutare de ocazii pentru a juca. Le spun oamenilor că mă dedic ajutorării patriei. O piesă bună promovează conștiința națională, și asta este ceea ce are importanță. Îmi pun voința la încercare. Afișez cel mai larg zâmbet al meu. Ca să am grijă de rochia albastră, port o haină veche. În felul ăsta mă simt liberă să dau din coate ca să-mi fac loc în autobuzele aglomerate. Iau cu mine rochia albastră și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
butonul, va veni în spatele meu și se va aplecă peste umèr, Ce crezi, va merge? Da! da-ul meu repezit, firește cè va merge, cu dreapta manipulând cu dexteritate mouse-ul și cu stânga cuprinzând aproape toatè tastatură, atent la cerințele afișate pe ecran, s-a uitat peste umèrul meu și, nepricepând probabil ce se întâmplè, s-a îndepèrtat, când eu vreau cu orice preț s-o rețin, sè-i simt mirosul de premier jour, ziua de ieri, ziua dintâi! Îi explic ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
îi explic cum se poate intra, de pildè, la muzeul d’Orsay din Paris, ea mè roagè s-o las sè scrie pe un carnețel fiecare mișcare, Deci îi dau adresa, Da! Matei explicându-i câte ceva despre fiecare din comenzile afișate pe ecran, ea aplecatè ușor cu carnețelul în mâini, scrie, google, apoi, search! Din listè alegem Musée d’Orsay! așteptând amândoi, cu privirea îndreptatè înspre ecran, pagina de web se încarcè, eu dând click apoi pe schemă coloratè a muzeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sè nu ne mai vedem!? Și, totuși, înainte de a-mi încheia toate socotelile cu trecutul și de a decide înctro s-o iau, trebuie sè știu unde am greșit, error reporting = E ALL & ˜ E NOTICE, afișeazè toate erorile și toate avertismentele și nu afișa notificèrile, trebuie sè aflu unde anume, în trecutul meu, am luat-o fèrè sè-mi dau seama pe un alt drum, unde și când?! Îmi ridic ochii spre geamul aburit al trenului, afarè ceață deasè a înghițit totul, fècând sè disparè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în mare primejdie de a pierde totul. A fost nevoie de un boșorog, de un republican imbecil ca să vadă adevărul. În sfârșit, a realizat cât de vulnerabilă este poziția lui actuală. Bineînțeles, dacă îl vei întreba, nu va recunoaște asta. Afișează un calm desăvârșit. ― Și războiul? Listele morților sunt cutremurătoare. Ce naiba s-a întâmplat acolo? Cauraincourt își strânse deodată pleoapele, ca și cum ar fi vrut să se apere de o viziune de coșmar. ― Dezastru! Hecatombă de cadavre! țăranii ăia ruși, mujicii... Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
plin de iarbă. Aici se maturau la soare borcanele de castraveți, ca o armată aliniată la zidul de piatră; rădăcinile zăceau, chinuite și contorsionate, uscându-se pe un pat, iar micile fructe sălbatice, disprețuite de toți, în afară de păsări, zăceau deschise, afișându-și miezul cu pete purpurii. Ghimbirul era îngropat sub pământ, ca să rămână proaspăt, lămâile și dovlecii se uscau pe acoperiș, tot soiul de lucruri fermentau în cutii închise ermetic, ardeii iuți și frunzele de curry atârnau de crengile unui copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mai ales că era sigur că expresia i se modifica mereu în fața oglinzii din cauza conștiinței de sine. Însă în același timp era încredințat că nu se putea să fi trăit această emoție, care era mai puternică decât oamenii care o afișau. Ce era oare? Exista dincolo de o persoană și de orice ar fi putut o persoană să simtă luată separat. Tremurau sub impulsul acestei forțe gigantești. Sampath își dădu seama că el însuși putea vorbi unei mulțimi doar dacă era fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
petrecere de nuntă care să dureze două săptămâni... Stop! își zise în sinea lui. Cum să fac așa ceva? Dar ei continuară, și, în cele din urmă, o privire mulțumită se ivi sub cea încruntată pe care se străduia să o afișeze. Când plecară, toate îndoielile îi reveniră în minte și, în noaptea de dinaintea dimineții în care ar fi trebuit să se întâlnească cu Pinky, nu puse geană pe geană. Se suci și se învârti până când cearceafurile îi înfășurară strâns picioarele. Gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Chawla fugi după ei și după Ammaji. Mulțimea de devotați, care spărsese liniile polițiștilor și, în cele din urmă, chiar și polițiștii cei leneși, fără Superintendentul lor, fugeau cu toții, șuierând, icnind disperați. Și Pinky se alăturase goanei. În fața ei, brigadierul afișa o mină neînfricată. Simțea din plin nevoia de a-l apuca de fese. Oare nu-i spuse tatăl său să țintească mai sus decât ea, nu mai jos? Spionul se târî mai departe de-a lungul crengilor și sunetul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]