7,836 matches
-
au sărit să mă scape, speriate, Elenuța cu o verișoară a maică mii, din Dej, care le invitase la restaurant. Nu cred că eram un copil rău și pervers, dar mă mâna un teribil demon vital, un nemaipomenit impuls de afirmare, un individualism acut, poate și o instinctivă tendință de dominare, înfrânate mai apoi de homosexualitatea care mi-a impus timidități și, în fine, de rigorile istoriei. Într-o bună zi, după ce părinții mei s-au împăcat, reluându-și traiul în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Una dintre agențiile Națiunilor Unite (Programme des Nations Unies pour les Etablissements Humains United Nation Center for Human Settlements 2) se preocupă de "habitat" și constată că oamenii se stabilesc și trăiesc în orașe afectate acum de: mondializare, multiculturalism și afirmare etnică, de probleme ecologice create de efecte (ne)urmărite, (ne)așteptate ale creșterii economice, de tendințe demografice și migratorii noi, de "înfruntarea sexelor", de "disoluția familiei", de proliferarea unor noi comportamente privind sexualitatea și procrearea, de schimbarea "piramidei vârstelor", de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
publice, parcuri, clădiri), de a modifica în profunzime ambianța urbană, calitatea serviciilor private și publice (ajungându-se chiar la acțiuni de mediere în vederea stingerii conflictelor de vecinătate, diminuării violenței domestice etc.). În derularea proiectului s-a respectat cu strictețe principiul afirmării competențelor fiecărei părți, iar coordonarea operațională și evaluarea au vizat în permanență pertinența obiectivelor, coerența activităților și impactul favorabil potrivit aprecierilor locuitorilor. S-au constituit tablouri sintetice care prezentau transparent elementele de diagnostic inițiale, programarea tuturor activităților cu sumele aferente
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dominată de viziuni religioase, pragmatice sau științifice care sunt, în același timp, tot atâtea moduri de legitimare a puterii. Jacques Heers a insistat asupra acestui aspect cu referire la orașele Evului Mediu occidental: amenajarea orașului "rezulta, în mod inevitabil, din afirmarea unei puteri. Niciodată nu a fost operă a păcii și înțelegerii armonioase, ci semn al unei victorii, o marcă a cuceririi și a dominației"2. Roger Chartier înfățișează această relație folosind o formulă valabilă pentru toată istoria urbană: "Relațiile sociopolitice
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
la indivizi indiferenți față de orice voință de a-și guverna împreună destinul. Noi nu subscriem optimismului acelor sociologi 3 care, prelungind în felul lor tema tocquevilliană a dezvoltării "egalității condițiilor", identifică în progresia individualismului, nu oboseala democrației, ci o nouă afirmare a indivizilor care trudesc, un "anume grad de conștiință"1 a complexității funcționării democratice a societății. Spre deosebire de Paul Yonnet, nu percepem în societatea de consum [...] o aprofundare, o extindere a procesului de democratizare"2. Asimilarea dezvoltării democratice cu democratizarea moravurilor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dispuneau de servicii sau de consilii destul de dezvoltate pentru a structura o politică de amenajare și de dezvoltare"154. SMEL vor constitui astfel instrumentul privilegiat al statului în procesul urbanizării Franței. Epoca de aur a planificării urbane a coincis cu afirmarea statului "gaullist", preocupat să iasă din incapacitatea guvernamentală care caracterizase regimul precedent. La începutul celei de-a V-a Republici, statul republican părea să aibă mai multă încredere ca oricând în capacitatea sa de a acționa asupra societății. Articularea politicii
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
politici atunci când se interzicea fie o anumită dezbatere, o anumită expoziție, o reprezentație teatrală, fie organizarea unei întâlniri în localul care aparținea municipalității sau era finanțat de aceasta. Aceste dispute ideologice asupra definirii frumosului și binelui au reprezentat ocazii de afirmare a noilor pături în ascensiune față de mica burghezie tradițională."264 Numeroase au fost dotările sociale care au servit drept rampă de lansare acestor noi elite, formării unor purtători de cuvânt ai cartierelor până când ajungeau reprezentanții acestora. O "nouă mică burghezie
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
caracterul din ce în ce mai tehnic al administrării urbane și complexitatea sistemelor acțiunilor municipale (adesea contingente și determinate de problema de rezolvat) dau naștere la nivel local unor nemulțumiri asemănătoare celor iscate în jurul depolitizării așa cum apăruse ea la începutul anilor 1960, concomitent cu afirmarea unui stat technocratic și modernizator. Dacă temerile potrivit cărora locuitorii acordă prea multă încredere primarului lor sunt rar exprimate, folosirea din ce în ce mai amplă a tehnicii în gestionarea urbană riscă să îndepărteze și cetățenii care se arătaseră activi până atunci. Este ceea ce
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
să rămână chiar și în sistemul actual modalitatea cea mai simplă de a exista a unui ales politic. În fața extinderii câmpului de intervenție și a controlului exercitat de agenții economici privați asupra fondului funciar, acestea sunt puncte de ancorare, de afirmare a prezenței și acțiunii autorităților publice. Acest lucru este întărit prin modalitățile de finanțare a puterilor publice, care privilegiază investițiile în detrimentul finanțării funcționării și serviciilor. Puterile publice pot recurge la împrumuturi pentru a asigura finanțarea, știind că implicarea financiară este
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
radicală cu ideea europeană, generată de divizarea, timp de o jumătate de secol, a continentului nostru. Studiul își propune să analizeze originea și specificul Europei, precum și evoluția lentă a ideii europene, până în epoca modernă. Se relevă, de asemenea, modalitatea de afirmare, treptată, a conștiinței identității europene, ea fiind exprimată și prin elaborarea a numeroase proiecte de înfăptuire a unității instituțional-politice a Europei. Aceste proiecte au putut fi valorificate, în practică, în perioada postbelică. Originea și specificul Europei Ideea de Europa a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
dezvoltând ideea personalității și creativității umane în libera ei dezvoltare ca scop și sens al existenței noastre. Noțiunea de persoană are o origine greco-romană, care s-a corelat organic cu conținutul creștinismului evanghelic. Apoi, triburile germanice au favorizat întărirea și afirmarea libertății individuale, ca fundament al alcătuirii și funcționării societăților europene. În acest context, este important de amintit că marele filosof german Hegel a relevat specificitatea Europei prin conștiința libertății individuale apărută în interiorul ei și obiectivată prin voință și acțiune (Hegel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
solidaritate politică și religioasă la nivelul întregii Europe. Este important de relevat că, dincolo de disputele politice și religioase, a existat un spațiu european comun pe plan cultural. În sânul comunităților creștine medievale, cultura clericală își reînnoiește sursele și formele odată cu afirmarea orașelor medievale (secolele XII-XIII), prin înglobarea tot mai largă a valorilor Antichității. Dezvoltarea remarcabilă a arhitecturii romanice și apoi gotice, precum și difuzarea modelelor în întreaga Europă latină ilustrează circulația ideilor și a reprezentărilor tehnice în interiorul aceleiași arii culturale. Astfel, „arta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
totalitatea (universitas) profesorilor (magistrilor) și studenților. Papii le-au acordat studenților și magiștrilor dreptul de a se informa pretutindeni (licentia ubique docendi). Primind studenți din diverse părți ale Europei, universitățile capătă un adevărat caracter european, limba comună fiind latina. Odată cu afirmarea fenomenului renascentist și explorările atlantice, imaginarul european se îmbogățește, oamenii dobândind o nouă viziune asupra spațiului. Ei capătă tot mai clar conștiința vechimii lumii greco-romane și descoperă, prin durata istoriei, semnificația valorilor acesteia. Deopotrivă cu expansiunea în timp, ei dobândesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
federal. În epocă însă, proiectul a întâmpinat opoziții puternice, regele Ludovic al IX-lea al Franței respingându-l categoric, iar Papalitatea mergând până la excomunicarea regelui Boemiei. Mutațiile produse în Europa în timpul Renașterii și marilor descoperiri geografice generează un proces de afirmare a statelor naționale și a suveranității lor. Astfel, Jean Bodin (1529-1596) susține suveranitatea absolută a statelor care nu pot fi reunite într-o singură unitate politică, iar Niccòlo Machiavelli (1469-1527), afirmând aceeași idee, susținea că existența a numeroase state suverane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
se întemeieze federația europeană și se va ocupa, de asemenea, de toate problemele continentului - de la cele financiare până la cele legate de instrucțiunea publică, exercitarea liberă a tuturor religiilor sau colonizarea Lumii Noi. Într-o epocă când lupta pentru formarea și afirmarea unor noi națiuni genera rivalități între statele europene, proiectul lui Saint-Simon avea menirea de a promova unitatea comună a europenilor, pentru a anihila caracterul potențial războinic al statelor-națiune. Dar acest mesaj nu a fost înțeles atunci de factorii politici, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
neîntrerupt, de instituționalizare particulară a culturii, ca și prin conceptul mobile privatisation, Williams rămâne un autor de primă mărime în cercetările asupra televiziunii. Am insistat asupra viziunii despre comunicare a lui Raymond Williams pentru că, cel puțin pentru prima etapă de afirmare și dezvoltare a studiilor culturale britanice, este de departe cel mai semnificativ. Contribuția majoră a lucrărilor de început ale lui Williams este aceea că „regândește înțelesul politic, social și cultural al mass-media” (Peters, 2003, 219), conferă o nouă perspectivă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
și facultăților de comunicare”, subliniază Everett M. Rogers. Aprecierea reliefează explicit că inovația lui Schramm trece cu mult de granițele comunicării propriu-zise: ea deschide un nou orizont pentru disciplinele înrudite, le forțează să se redefinească, înscrie o nouă vârstă în afirmarea interdisciplinarității și, mai ales, instituie un reper nou de care nu mai pot face abstracție nici învățământul, nici societatea. Studiul comunicării nu mai reprezintă o simplă disciplină, ci, așa cum sugerează și Everett M. Rogers, un criteriu de modernitate. Bibliografie Chaffee
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ei de a decide singură și a îmbrățișat păreri ale altora, primite ca atare. Sunt departe de a considera necredința ca pe o greșeală; numai că o asemenea convingere nu mi se pare motivată de nimic, și, la un ateu, afirmarea ei mi se pare că anunță un mare viciu de raționament. Oamenii cuvioși pot fi îndemnați la asta de nevoile imaginației sau ale inimii, iar spiritul lor se poate adapta acestor nevoi fără să se falsifice; însă omul care crede
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
schimbarea. Abandonarea individualității în favoarea gândirii colective, ca și exagerarea rolului grupului în detrimentul individualului sunt tot atâtea exagerări ale modalităților de realizare a schimbării. Specialiștii atrag atenția că, uneori, grupurile devin rigide și constrângătoare, dar nu e mai puțin adevărat că afirmarea unilaterală a perspectivelor individuale de înțelegere a schimbării riscă atomizarea eforturilor și, în final, eșecul. Realitatea semnalează un aspect remarcat de majoritatea psihosociologilor, și anume faptul că, într-o școală există un procent, mai mic sau mai mare, de indivizi
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
schimbări la nivel structural și funcțional; * dezvoltarea personalului (staff development) ce reclamă promovarea procedurilor de formare sau perfecționare continuă a cadrelor didactice și a celorlalte categorii de personal existente la nivelul școlii. Cele două orientări se susțin reciproc: școala facilitează afirmarea și dezvoltarea competențelor profesionale ale cadrelor didactice, acestea oferind la rândul lor susținere pentru dezvoltarea școlii. În ceea ce ne privește, considerăm că nici una dintre cele două dimensiuni ale schimbării nu-și este sieși suficientă. Ele depind în chip funciar una
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
valorilor, scopurilor și intențiilor de acțiune, consistente atât cu interioritatea individului, cât și cu cerințele situației. * reunirea realizărilor eficienței comportamentului cu mediul de viață al participanților. Se subliniază astfel faptul că o organizație "sănătoasă" acordă prioritate manifestării depline a individului, afirmării propriilor valori, nu în detrimentul altora, ci ca modalitate de manifestare deplină a potențialului personal. Rezultatul final poate fi sensibilizarea indivizilor față de grup și anularea conflictelor interpersonale ce pot reprezenta obstacole potențiale în afirmarea organizației. Concret, strategia STL îmbracă forma unor
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
sănătoasă" acordă prioritate manifestării depline a individului, afirmării propriilor valori, nu în detrimentul altora, ci ca modalitate de manifestare deplină a potențialului personal. Rezultatul final poate fi sensibilizarea indivizilor față de grup și anularea conflictelor interpersonale ce pot reprezenta obstacole potențiale în afirmarea organizației. Concret, strategia STL îmbracă forma unor training-uri desfășurate cu 12-15 membri și un moderator și care pun indivizii în situația de a comunica, favorizând astfel trecerea de la indiferență la empatie, de la izolare la interacțiune etc. Argumentul acestei strategii
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
informaționale. La nivelul oricărei organizații, inclusiv educaționale, obiectivele au un caracter general, fiind formulate prin prisma necesităților acesteia. Există, în același timp, și obiective ale indivizilor angrenați în activitățile desfășurate la nivel organizațional, ce reflectă propriile nevoi de dezvoltare, de afirmare. Pot coexista ambele obiective? Da, e imperios necesară această coexistență, deoarece în absența oamenilor organizațiile nu și-ar putea îndeplini propriile obiective. Altfel spus, obiectivele organizaționale "nu trebuie să ignore scopurile și aspirațiile indivizilor ce compun organizația sau să fie
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
și, cu deosebire, nonverbal (gesturi, mimică, chiar tăceri), manipulează o anumită simbolistică, își joacă, asemenea actorilor, propriul rol, viața socială fiind văzută, în acest sens, ca o mare scenă. Cum rolurile presupun interacțiune, în acest joc fiecare individ are tendința afirmării propriului eu, a eu-lui social, încercând să expună lumii imaginea dorită, care-l avantajează în relațiile cu ceilalți. Vorbim în acest caz despre afirmarea anumitor calități personale sau profesionale, de promovarea rezultatelor activității noastre care corespund standardelor etc. De fapt
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
sens, ca o mare scenă. Cum rolurile presupun interacțiune, în acest joc fiecare individ are tendința afirmării propriului eu, a eu-lui social, încercând să expună lumii imaginea dorită, care-l avantajează în relațiile cu ceilalți. Vorbim în acest caz despre afirmarea anumitor calități personale sau profesionale, de promovarea rezultatelor activității noastre care corespund standardelor etc. De fapt, este vorba de manipulare și persuasiune, sau chiar de impunere a autorității. La rândul lor, ceilalți pot accepta aceste lucruri, fie din convingere, fie
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]