6,798 matches
-
o văd, e prea întuneric! Da’ când ai căzut în boscheți o mai aveai pe cap?“... „Nu mai țin minte - i-a răspuns, icnind, fostul adversar. Parcă“... S-au ridicat și au căutat-o împreună. A găsit-o amicul meu, agățată în boscheți. I-a întins-o. „Mulțumesc - i-a spus ăla -, țin mult la șepcuța asta, că o am de la gagic-mea. Da’ tu ce cauți la ora asta pe-aici?“... „Mă duc la o petrecere“... „Fugi! Dacă se întorc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
că, din zona asta, vor veni suficienți bani la buget pentru a acoperi măcar o parte din necesarul pentru creșterea pensiilor. Nu ne rămâne decât să așteptăm alte decizii cu iz socialist ale unui guvern liberal. Care, continuând să se agațe de putere cu disperare, are toate șansele să-și ducă partidul care-l susține sub pragul electoral la viitoarele alegeri parlamentare. ROMÂNII E DEȘTEPȚI Măsura cu care judeci (I) Radu Pavel GHEO Orice s-ar putea spune despre Traian Băsescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
același timp, izolați și neputincioși, liberalii nu pot face nimic pentru a contracara efectul bumerangului pe care îl tot aruncă PSD-ul. Plastic vorbind, ei și-o tot iau fără a fi în stare să se ferească. Culmea e că, agățându-se de ceea ce le-a mai rămas, puterea actuală, nici nu pot face altceva. Ba chiar și renunțând la ea, într-un act eroic, tot e greu de crezut că vor obține ceva. Cele două partide creează astfel un spectacol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
lucrezi pe șef trebuie săți lucrezi subalternii (nici Dracu nuți atât de nebun încât să se pună direct cu El, mai ales că, din câte știu, nu a câștigat niciodată alegerile, fiind eternul perdant, un fel de Vadim), necuratul se agață de agaricii Curții, voalând fluxul de informații pământțcer. Mai exact, îl racolează pe îngerul emisar, cel care duce tolba cu rugăciunile culese de la oameni, îi arată niște poze cu îngerițe în pielea goală la duș, după care îl amenință cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Rebreanu. Burghezii au fost cei care au mers la teatru și au cerut fie adaptări ale unor piese franțuzești, fie producțiuni originale ale teatrului național. Burghezii au intrat în galeriile de artă și au achiziționat tablouri pe care le-au agățat, cu mândrie de proprietar, prin casele și vilele lor. Burghezii au citit cărțile scriitorilor noștri și, în multe rânduri, le-au și sponsorizat apariția. Această burghezie ironizată subțire și batjocorită gros a asigurat consumul cultural și cadrul contractual fără de care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
când l-a cunoscut pe Maurice Béjart. În scurt timp îi devine bun prieten. La 20 de ani toarnă un film inspirat de acesta. A oscilat între ficțiune și documentar. A scris sute de cronici de film și s-a agățat de roman nu din dorința de a publica, ci dintr-aceea de a scrie. Îi place enorm să scrie. Adună mii de pagini. Le asamblează, le reasamblează. În 2005 i-a suflat Goncourt-ul lui Michel Houellebecq. Nu colecționează personaje. Colecționează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
nevoie neapărată de pagini în care mama să fie puternică și prezentă. Nu trebuia să fiu sentimental cu mama, nici să prezint o doamnă în vârstă care tricotează în fața televizorului! Am inventat, prin urmare, scena în care ea se lasă agățată de un tipograf turmentat care credea că fiul este de fapt soțul său... Sunteți un om religios? Religia nu e o cămașă pe care o dezbraci. Religia ți se lipește de piele. Am fost educat de preoți catolici, de iezuiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
un doctor” - este ea doctor sau nu este?). Ce se poate spune despre următoarele rînduri din incipitul descriptiv al povestirii Parfum de crizanteme de D.H. Lawrence, unde întîlnim ambele forme: („ca și cum”; „precum”): Un lujer mare de viță de vie se agăța de casă, ca și cum și-ar înfige cîrceii în acoperișul de țiglă... Ici-colo, lîngă alee, se aflau crizanteme roz, precum haine roz ce s-ar agăța de tufișuri. În acest caz nu putem să observăm aceste forme și să
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
întîlnim ambele forme: („ca și cum”; „precum”): Un lujer mare de viță de vie se agăța de casă, ca și cum și-ar înfige cîrceii în acoperișul de țiglă... Ici-colo, lîngă alee, se aflau crizanteme roz, precum haine roz ce s-ar agăța de tufișuri. În acest caz nu putem să observăm aceste forme și să le interpretăm ca o îndepărtare de narațiune sau ca nesiguranță. Ambele forme introduc metafore, iar un narator care adaugă metafore (deopotrivă pentru cadru, personaje sau acțiune) afirmă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
are vreun raport cu sistemul clivajelor și cu modernizarea. În contextul dezbaterii politice al tranziției, a afirma o legătură între comunism și modernizare ar putea să pară de neconceput: comunismul era deja perceput ca retrograd, antimodern, ca un regim parazit agățat de restul societăților premoderne. Percepția comunismului antimodern este dezvoltată în textele lui Hayek, care devine repede o referintă majoră în Europa Centrală și Orientală: partizan al înlăturării oricărei intervenții a statului în viața economică, el critică socialismul, organizarea publică, sistemele
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
un copil cu Pegeen, vizitează un specialist în fertilizare, e întremat de halucinația perversă a unei vieți normale și senine. Totul în contradicție cu practicile sexuale tot mai expansive ale cuplului, cu episodul erotic în care implică o străină beată agățată într-un bar și cu relația subversivă dintre Pegeen și părinții săi. Disproporția dintre evenimente și semnificațiile lor e atenuată, pe tot parcursul cărții, de senzația paralizantă că, de fapt, singura dramă reală a lui Simon Axler e deopotrivă comună
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
simptome variază în funcție de rezistența soiului, de momentul infecției, de condițiile climatice și de asocierea cu alte virusuri. Pe frunze se observă marmorări, îngălbeniri urmate de arsuri și căderea frunzelor sau chiar distrugerea plantelor în întregime. Frunzele uscate cad sau rămân agățate pe tulpinile care pot prezenta dungi brune alungite. Înălțimea plantelor este mult redusă iar frunzele sunt puternic încrețite, mici, dacă aceste plante provin din tuberculi virotici. Dacă infecția are loc mai târziu apar doar marmorări ale limbului și rareori necroze
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
Cumpără casă/casa/case/casele. ● Inergativele tranzitivizate nu acceptă articularea nominalului obiect direct (intern): Vorbește prostii/*prostiile Plânge lacrimi/*lacrimile amare. ● Inacuzativele tranzitivizate impun articularea nominalului din poziția de complement direct: Coboară scara/*scară/scările Oamenii adaptează alimentația/*alimentație Ion agață haina/*haină în cuier Ion încetinește rimul/*ritm Ion ocolește pădurea/*pădure Ion trece strada/*stradă. Obligativitatea articulării nominalelor din poziția de complement direct al ergativelor tranzitivizate este explicabilă la nivel structural: în poziția de Specificator al VP, poziție prin
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Ortodocși din întreg județul au venit să o atingă pe Maica Domnului de Giurgeni. Simpli credincioși, oameni de afaceri, politicieni, oameni aflați în grele suferințe, copii de toate vârstele și foarte mulți tineri au stat unul lângă altul, în rugăciune, agățându-și speranțele de mâna mângâietoare a Maicii Domnului. „De la Aducerea Brâului Maicii Domnului, cu ani în urmă, venirea icoanei făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, cu cinci ochi și două guri, de la Mănăstirea Giurgeni, a fost cel mai mare eveniment
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
compensație pentru distrugerile din teritoriile ocupate, urmărea de fapt să le împingă țara într-o lungă sclavie. Dezastrul economic și consecințele sale sociale sunt analizate în numeroase lucrări 31. Un popor care este aruncat într-un asemenea abis social se agață de cea mai mică speranță. Cum să te mai miri atunci că a stat să asculte un lider care vocifera cu talent, o calitate care trebuie să-i fie recunoscută? Mulțimile înstrăinate și disperate care îl urmăreau nu puteau să
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
gigantice „forme ale spiritului”, ce nu sunt decât „un alt mod de a gândi”, de a exprima părți, noduri, fâșii, fulgerări sau piscuri ale Inefabilului etern!... Deoarece, azi, această singurătate pare a se pierde, cea În care trupul și spiritul agățat de el se retrage, se rupe și aproape se Întoarce contra celorlalți, vii sau morți, și uneori, dacă are geniu, și contra sa Însuși, Își scoate din sine, așa cum, miraculos, păianjenul se aruncă În gol, având o smintită Încredere În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
am căutat „viitorul” În vise. Dornic, Înfometat de „profeție”, În fiecare dimineață, puneam o „pedală de frână” Între somn și trezie, lăsând magma viselor, diafană ca țesătura meduzelor, să se așeze cu straturile lor succesive și mai ales cu istoriile „agățate de ele”. Devreme, am Învățat și mi-am pus la punct o minimă „tehnică” de a „le surprinde”, visele și „carosele lor palide, fluturânde și legănătoare”, redeșteptând „eroii” care le susțineau, acele „istorii” În care nu puține dintre legile de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
alunecate În subconștient, cum ne Învață psihanaliza. De aceea, folosesc cuvântul „moloz” și uneori le egalizez pe cele „două molozuri”, cel oniric și cel existențial! (Oare așa se Întâmplă și În „vastul teritoriu oniric”, detaliile, vorbele capricioase, amănuntele care se agață de fiecare dată de altă „istorie” sunt cele purtătoare de „vești”, de profeții, de „profeție”?Ă Vorbind de profeție, din punctul meu de vedere cel puțin, deși atras „la Început” de „viitor”, de viitor În ce mă privește, și fiind
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
trecut, XX, care a repurtat mari victorii În sfera socialului, de la lupta sindicală până la drepturile femeii! -, azi sună cumva deplasat, dacă nu chiar „rușinos”, să te Încarci numai cu „gloria individualității”. Noțiuni ca narcisiac, egotist, megaloman sau autist social se agață de cei care par a persifla sau ignora lupta pentru binele comun. Azi Îți trebuie o bună doză de curaj ca să afirmi că nu-ți pasă de soarta Africanilor din centrul continentului lor sau de miile de asiatici care pleacă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nemaifiind acceptate alegerile și un Congres statutar În ’85, devenise o structură ideologică oarecare a regimului, ca și ministerul culturii, căruia Îi era Înfeudată. Or, cum spuneam, În toamna aceea gri a lui ’88, „adaptarea” la realitatea politică și civică agățase pe fețele celor mai „liberi”, mai nonconformiști dintre colegi, măști dintre cele mai bizare. Dinescu, care, după plecarea mea, urma să fie suspus arestului la domiciliu, deoarece se opusese, singurul din colegiul revistei România literară, la măsura grotescă, ce Învia
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
umane, ești confruntat cu aceeași „figură” ce devine tot mai puțin o persoană, ci Îngheață În acea formă aproape sacerdotală - cumva sordid-sacerdotală, e adevărat, dar... totuși! -, voința individuală, „veche”, educată În alte reflexe și prejudecăți esențiale, nemaiavând de ce să se agațe, se prăbușește În acel „gol” de care vorbeam mai sus. Gol pe care „ajutoarele” harnice ale acelei „figuri” atotprezente și aparent indestructibile se grăbesc să-l umple cu „furcile lor de fier și de hârtie!”, cu alte speranțe și reflexe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și ce ți-a făcut pruncul acela ție! apoi în iad Maica Domnului a vrut să te ridice, ți-a întins o funie, dar tu te-ai apucat și i-ai lovit pe ceilalți, care voiau și ei să se agațe, atunci și ea, rămîi acolo, acolo ești bun! moașa din sat și-a făcut casă din omorîre de prunci! stîrnită în noroace clasica tevatură, viața cu universul. Ora 22,40, la peronul gării Salva, cățel după cățel de usturoi, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
subcarpatică olteană, proiectul prin Băbeni Vîlcele la Pitești, avantajele de autoscopie, eu toată săptămîna mi-am făcut planul că noaptea asta o dorm! halta Jupînești, să urcă bagaboantele să danseze, bă, mangă! eram mort de beat și mergeam cu mașina, agățasem două p..., ne băgasem cu ăla în seamă, bagaboante! Craiova miros de urină uscată, el și-a găsit loc și voi ne părăsiți! deschidem geamul, spărtura socială, v-aliniați! cu valiza în mînă, de recrut, bă, nu mai ești pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
repornit scoate miros, mesaj identic la vînzătorul de bere-apă minerală-bere, dar cu ordonarea în lungul trenului, pe clienți, legăturile rîmei cu presa, ziare împăturite, stau de fumat o țigară, culisele pregătite din capul ei, de ce nu rîd sfinții? vereșteanul o agață și pe îndoliată, are mers de personal, e trenul lui P...! sar mulțumită, ia uite, cutii de bere pe jos! copii de pe natura subiectivă, placaje și capete de oameni culoarul, rîde fata măruntă spre jumătatea vagonului, capul obscur de rîmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
la biserică, peste DN 28, în fîșîit de cauciucuri, curburi Bălțați, turnul silozului, stațiunea pomicolă spinări de dealuri fructifere, morman surpat lădițele de lemn, pe linii de siloz vagoane-tip de cereale, dar gloria locului este aschimodia imposibilă care le agață, cutie cu roți, mecanicul abia intră, i-a croit falsă caroserie de locomotivă cu aburi, au rîs și la vopsit, vernil aprins, senin de soare zarea, iarba dă lumina din rouă, defragmentările în elocință prind orașul Tîrgu Frumos, pacea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]