9,447 matches
-
trei minute. Apoi se întinse. În timpul ceasului care urmă, nu reuși să adoarmă cu adevărat. Mai era încă vocea în spate, vocea monotonă a lui Ashargin care repeta mereu cele câteva fraze. Își lăsă spiritul să cutreiere printre amintirile mai amare ale sechestrării lui Ashargin. Ori de câte ori dădea peste un incident care pricinuise o impresie profundă, îi vorbea silențios tânărului Ashargin. Ca și cum la cinci-sprezece ani, la șaisprezece ani, la douăzeci de ani, Ashargin ar fi fost de fiecare dată o entitate trăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
curtea înverzită. își vedea prietenii jucîndu-se acolo, sau pe căutătorii în gunoi, sau vecine care întindeau rufele, și se simțea atît de singur și de puternic încît se gîndea să deschidă fereastra și să sară afară. îl cuprindea o voioșie amară imaginîndu-și cum s-at prăbuși cadavrul lui la pămînt printre ei. în cele din urmă, își auzea cu groază tatăl venind, tram-tram, pe scări, cărîndu-și bicicleta. De obicei, Thaw îi alerga în întîmpinare. Acum o auzi pe maică-sa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mînă. Cealaltă Joy îi dădu un pahar înalt cu o băutură limpede și toate îl urmăriră cum o soarbe. Prima înghițitură îi dădu o senzație moale și anesteziantă, apoi rece și lăptoasă, după aceea subțire și pișcătoare ca menta, apoi amară ca ginul, apoi groasă și caldă ca o ciocolată, apoi ascuțită ca lămîia, dar la fel de dulceagă ca o limonadă. Sorbi din nou, și cursul senzațiilor erau diferite, pentru că în vîrful limbii avea gust de coacăză în amestec cu un sirop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sprijinul nostru. Pe vremea aceea nu ne numeam, desigur, Algolagnics; era pe vremea Corporației Intereselor Materiale. Doamne, ce bandă de pirați erau! Și mineralul în cauză era argintul, care nu pătrunde atît de adînc ca altele, mă urmărești? Lanark zîmbi amar și se gîndi: „Singurul sentiment pe care mi-l trezește este o durere grea, durerea de a fi foarte puțin viu într-un corp burtos, cu păr din ce în ce mai rar. Dar se cuvine ca liderii să fie aproape morți. Oamenii doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vechi. — Și, atunci, cînd mă vei părăsi? — Poate că o să stau cu dumneavoastră. în seara asta, zise Martha uitîndu-se la el fără să-i zîmbească. — Poate! răspunse Lanark sceptic și bău. La început, gustul era oribil de dulce, apoi îngrozitor de amar, așa că-l înghiți rapid. Pe undeva îl auzi pe Powys spunînd: — ... dorește ca imediat consiliul să interzică fabricarea încălțămintei, pentru că pămîntul e ca trupul unei mame, și contactul direct cu ea ne menține sănătoși la minte și trup. Zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pentru jocuri? ― Întocmai, răspunse Gosseyn. Ezită o clipă. El ar fi trebuit să fie cel care pune întrebări. ― Și tu? Tot pentru jocuri, aici? Nu-i trebui mult ca să realizeze că pusese o întrebare stupidă căci răspunsul pe un ton amar nu întârzie: ― Nu fi rău. Eu nici măcar nu știu ce înseamnă A-ul acela cu o linie deasupra. Gosseyn rămase tăcut. În vocea ei ghicise o umilința jenantă. Brusc, personalitatea fetei i se contura: un psihic deformat, dar care nu întârzia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
am profitat de ea. Și dacă împrejurările ar fi asemănătoare, aș proceda la fel. Se va găsi și pentru mine un loc în ierarhia galactică. În actuala perioadă de criză, Thorson pur și simplu evită să-și asume riscul. Expresia amară i se șterse de pe chip. Zâmbi). Ne-am îndepărtat de subiectul discuției noastre... Se întrerupse. Ușa se deschisese și un bărbat în uniformă intră grăbit. După ce închise ușa, i se adresă lui Hardie.: ― Domnule, Mr. Thorson urcă pe scară, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
fotografică. Era o fotografie făcută din față și, fără îndoială era el. Dar ceva nu era totuși în regulă. Îi trebuiră câteva secunde bune să găsească ce. Era o fotografie a cadavrului lui. Gilbert Gosseyn I-ul. Râsul său fu amar. Lăsă ziarul să cadă și se împletici până la scaun. Era bolnav de furie și de ciudă. Fusese cât pe aci să se sinucidă. Și fusese atât de aproape de acest gest, încât putea fi considerat ca și îndeplinit; și acum problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
trei minute. Apoi se întinse. În timpul ceasului care urmă, nu reuși să adoarmă cu adevărat. Mai era încă vocea în spate, vocea monotonă a lui Ashargin care repeta mereu cele câteva fraze. Își lăsă spiritul să cutreiere printre amintirile mai amare ale sechestrării lui Ashargin. Ori de câte ori dădea peste un incident care pricinuise o impresie profundă, îi vorbea silențios tânărului Ashargin. Ca și cum la cinci-sprezece ani, la șaisprezece ani, la douăzeci de ani, Ashargin ar fi fost de fiecare dată o entitate trăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pentru jocuri? ― Întocmai, răspunse Gosseyn. Ezită o clipă. El ar fi trebuit să fie cel care pune întrebări. ― Și tu? Tot pentru jocuri, aici? Nu-i trebui mult ca să realizeze că pusese o întrebare stupidă căci răspunsul pe un ton amar nu întârzie: ― Nu fi rău. Eu nici măcar nu știu ce înseamnă A-ul acela cu o linie deasupra. Gosseyn rămase tăcut. În vocea ei ghicise o umilința jenantă. Brusc, personalitatea fetei i se contura: un psihic deformat, dar care nu întârzia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
am profitat de ea. Și dacă împrejurările ar fi asemănătoare, aș proceda la fel. Se va găsi și pentru mine un loc în ierarhia galactică. În actuala perioadă de criză, Thorson pur și simplu evită să-și asume riscul. Expresia amară i se șterse de pe chip. Zâmbi). Ne-am îndepărtat de subiectul discuției noastre... Se întrerupse. Ușa se deschisese și un bărbat în uniformă intră grăbit. După ce închise ușa, i se adresă lui Hardie.: ― Domnule, Mr. Thorson urcă pe scară, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fotografică. Era o fotografie făcută din față și, fără îndoială era el. Dar ceva nu era totuși în regulă. Îi trebuiră câteva secunde bune să găsească ce. Era o fotografie a cadavrului lui. Gilbert Gosseyn I-ul. Râsul său fu amar. Lăsă ziarul să cadă și se împletici până la scaun. Era bolnav de furie și de ciudă. Fusese cât pe aci să se sinucidă. Și fusese atât de aproape de acest gest, încât putea fi considerat ca și îndeplinit; și acum problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nu s-a depărtat de navă. Poate că am fost nedrepți cu el. Poate că pe planeta asta or mai fi și alte ființe periculoase... Kent, ce planuri ai în legătură cu cadavrul lui Jarvey? Șeful secției chimiștilor răspunse pe un ton amar: - Nu-l vom înmormânta imediat. Pisica asta blestemată căuta ceva în trupul lui. Cadavrul pare intact, dar s-ar putea să lipsească totuși ceva - o să aflu eu ce anume, și atunci o să vă demonstrez vinovăția monstrului, dincolo de orice îndoială. 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Grosvenor se lăsă păgubaș. Deodată, auzi din nou glasul directorului: - Dacă vreunul dintre voi are vreo idee, s-o spună! - Demență spațială! zise cineva. Ideea asta îl enerva pe Grosvenor. Era o noțiune absurdă care continua să circule de atâta amar de ani, de când începuseră călătoriile spațiale. Faptul că unii oameni își pierduseră mințile în cosmos, din pricina singurătății, a fricii și a tensiunii nervoase, nu însemna că suferiseră de o boală specială. O călătorie îndelungată, cum era aceasta, implica anumite riscuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
exclusiv după logică, le vine totdeauna greu să înțeleagă succesul unui Kent, în fața căruia nu au niciodată șansa de a câștiga o bătălie politică. - Nu fidelitatea față de metoda științifică le strică tehnologilor, ci integritatea lor, spuse Grosvenor, cu un zâmbet amar. Adesea, tehnologii înțeleg tactica folosită contra lor mai bine decât o înțelege cel care o folosește, dar nu se pot hotărî să se răzbune prin aceleași mijloace, căci s-ar simți înjosiți. - Vrei să spui că dumneata n-ai asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și sugestii în legătură cu problema în discuție. Propunerea dumneavoastră va fi examinată cu atenție, odată cu celelalte. Vă rog să prezentați cât mai curând formularul completat cum se cuvine. Al dvs. JOHN FOHRAN (pentru dl. Kent) Grosvenor citi mesajul cu un zâmbet amar, Kent îl criticase desigur în fata secretarului, deși se silise, poate, să-și stăpânească ura ce o nutrea împotriva unicului nexialist aflat la bord. Ura aceasta avea totuși să izbucnească odată și odată - probabil într-un moment critic, cum spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
prin releul cel mare, situat chiar deasupra panoului de control. Grosvenor își văzu pe ecran propria față, mărita de vreo zece ori. Pentru prima oară i se rezerva un loc de frunte la o ședință, reflectă el, cu o ironie amară. Mai toți șefii de secții își și ocupaseră locurile în sală. Kent, care avea mâna stânga bandajată, discuta ceva cu căpitanul Leeth. Pesemne însă ca discuția lor era pe sfârșite, deoarece Kent își ridică privirea spre Grosvenor, zâmbind, apoi și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
disperare. Asta era salvarea ei și, ciudat, salvatoare i se părea și pălăvrăgeala servitorilor, și preocupările femeilor, care îi mutau gândurile spre lucruri concrete. Și vizitele lui Costache îi făceau bine, și grija lui care nu obosise încă, de-atâta amar de timp. Acum Costache părea s-o privească uneori pe Iulia așa cum odinioară o privise pe ea. Nu se mira, știa că el poate să vadă omul pe dinăuntru mai bine decât cu razele făcătoare de minuni ale lui Röntgen
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la spate, Nicu simți că botul - fiindcă numele îi venea de la cum îi era făcută gura - îi puțea. — Bă, ăsta, cu mama nebună, hai, fă-te’ncoa cu pomana porcului. Băiatul, care suporta de-obicei agresiunea ca pe-o doctorie amară al cărei gust trece după un timp, își aminti cu groază că tocmai azi avea două lucruri pe care bețivanul nu trebuie să le găsească cu nici un chip: văcuța primită de la Dan, Fira pe numele de botez, și plicul domnișoarei
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la Poliție și sunteți tăcut prin natura profesiei, nu vreau să vă mint. Cheltuiește o avere cu ea. Cucoana bănuiește, dar nu știe precis. Domnul e plecat zilnic, iar doamna are mereu dureri de cap și le face servitorilor viața amară. Dar stați jos, vă rog, încă o dată, iertați-mă, eram cam grăbit, eu sunt mâna dreaptă a domnului avocat, vreau să intru student la Drept, și mergeam să rezolv niște urgențe. Costache îl întrebă despre anunț și ce conținea portmoneul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Nahand ori între grădinile de frasini și ulmi ale Parcului Națiunii. În Tabriz, Omar încercase beția nevinovată a cafelei și a bobului de cacao. „Aidin“ și „Shirin Asal“ fabricau ciocolată pentru întregul Iran, iar Omar se propti în vraja aurului amar al bomboanelor cu miez de migdală și a catifelei brumate pe care tabletele i-o lăsau în gură. Învăța pentru facultate și încercase soiurile de ciocolată pe care turcmenii le făcuseră de demult pentru cafenelele din ținut: cu șofran, cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cei care nu am știut să le dăm drumul la timp, nu le-am înțeles mesajul ascuns. Un eveniment, o persoană vine în viața ta cu un scop, cu o lecție de viață. Chiar dacă darul său e unul dulce sau amar tu i-ai permis să intre în viața ta, tu ai chemat acea situație și tot tu trebuie să-i mulțumești că a venit și să o lași să plece și apoi să-ți vezi și tu de drumul tău
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
Privește această zi prin ochii unui observator detașat: te rog să fii atent la oamenii, situațiile, evenimentele ce vor intra în viața ta și apoi să te intrebi: eu sunt cel ce le-a chemat? Oare aceste fructe dulci sau amare sunt rodul unor semințe plantate în grădina minții mele la un anumit moment din viața mea? Și dacă eu le-am chemat pot eu pe viitor să plantez alte semințe, stă în puterea mea să-mi creez o viață așa cum
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
pe câmpii, Ș-avea sate mari și mici Pline toate de voinici. Ce mai freamăt, ce mai sbucium Când sunând voios din bucium, Chema țara la hotare De - alergau cu mic cu mare, De curgeau ca râurile Și - nnegrea pustiurile. Amar mie-ntr-un suspin Lacrimile vale-mi vin, Cu năframa de le șterg Ele tot mai tare merg. Și frumoasă mai eram Cum n-a mai fost neam de neam. De - aur mi-erau pletele 85 {EminescuOpVI 86} Și le
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
au spus, Inima că mi-au supus. Era mândru și-narmat, Un oștean împlătoșat, Era mândru și voinic, N-avea grijă de nimic. El înnalt și eu înnaltă Ne sta bine la olaltă, Potriviți cu de prisos Eu frumoasă, el frumos, Amar mie-ntr-un suspin Lacrimile vale-mi vin, Cu năframa de le șterg, Ele tot mai tare merg. Auzit-au d-auzit Pețitori din răsărit Că eu stau să mă mărit, Iară cum m-am măritat, Multe neamuri s-au
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]