5,895 matches
-
la el. La amicul nostru. I-ar fi corectat, poate, ceva din carura de halebardier, zămislită acolo, sub Cetatea Neamțului, l-ar fi creionat un pic mai finuț, mai lunecos, mai lipicios, în rest, l-ar fi lăsat așa. Avea, amicul ăsta al nostru, o priză nebună la dame. Dacă se ivea o trăpașă pe mozaicul voievodal din Piața Unirii una pe tiparul lui ne părăsea fulgerător. Stingîndu-și precipitat țigara, cum altfel!, se repezea la standul cu flori și, cu garoafa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
hotărît să faci poza, îți pune în palmă grăunțele primordiale. Într-o secundă, stolul hulpav de porumbei te împresoară, sufocîndu-te ca-ntr-un invers Hitchcock, unul sublin de data asta. Clic!... și fotografia unică-i gata. Bună de arătat, orgolios, amicilor (care, dezolare! îți întind și ei fotografii tot de acolo). Un pictor avantajat de reproducerea fotografică: Țuculescu. Materialele ignobile de care s-a servit freneticul artist, grăbit să spună totul pînă să-l înghită neantul, se convertesc brusc în pietre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din propriile compoziții, față boieresc expresivă, pipă). Pictor mare, de anvergură. Întreținută într-un decorativism de rară calitate. La fel de mare și ca om. Caracter integru, necontaminat de mediul crunților ani staliniști. Nu l-am auzit niciodată bîrfind pe cineva (culmea! amicul său de generație bîrfea continuu și generalizat). "Gheorghiu, îmi spusese odată, de după ușa care nu mi se mai deschisese, nu veni la mine, du-te la Pallady!" Cu modestia autentică a creatorului onest, care știa că dincolo, la Palat, era
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bizarerii arhitecturale, scăpate, cum se vede, de sub orice supraveghere prospectivă. E ca și cum perimetrele tuciuriu bălțate de la Ciurea s-ar insinua agresiv încoace, amenințînd cu sufocarea nobila urbe. O stopare? Slabe nădejdi. 21 septembrie Nu e dezerțiune (cum ar spune, amuzat, amicul neolog), o dezertare lașă de la înfruntările acestui început de toamnă electorală, ci o irepresibilă dorință de altceva, de ceva care să mă mențină în limitele unei normalități cît de cît sănătoase. După care, inevitabila întoarcere. Cu inevitabilele ei constrîngeri. Dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unghiul logicii istoriei (dacă o fi existînd așa ceva), fusese oricum irelevantă: și nefericiții flăcăi ruși și la fel de nefericiții mei frați rămîneau victimele unei abominabile sorți, iar idiosincraziile mele nediferențiat-antirusești (unele de-a dreptul ridicole, atunci cînd interlocutor îmi era bunul amic întru extravagante cogitații) se plasau alături de înțelepciune. Acum? Rușii morți, frații mei morți, medicul militar, bunul prieten morți și ei. De căutat vină cuiva? Terminînd, seara, de citit O Americă înfricoșătoare, dimineața, mă aștept să aud, la radio, vestea că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
geantă neagră, pe umăr, mănuși negre, mers tipic de top-model. Dar și... și... țigară lungă-lungă între degetele lungi-lungi. Neaprinsă. Spectacol stradal. O revăd, întîmplător, după cîteva zile, pe bulevardul Carol: aceeași țigară, stinsă, în dreapta. Accesoriul ultimei mode... Sînt rugat de amicul B. să-i acord noii sale cunoștințe cîteva minute pentru edificare întru pictură. Gracila ființă practică aspra îndeletnicire în taină și și-ar dori o ieșire în lume cu lucrările care s-au tot adunat. Accept și mă aflu în fața
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru mormîntul de la Eternitatea... e foarte frumos. Mulțumesc, zic eu cu modestie... funerară și ne strîngem mîna. În care timp, trecînd șontîc pe lîngă noi, fostul mare chirurg, melomanul octogenar, se-apropie o clipă și-l bate pe umăr pe amicul cu ochi albaștri: Am onoarea, dom' colonel! Baaang. Ce neașteptată compensație. Foaierul teatrului. Pauză. De vorbă, lejer și amuzat, cu Academicianul și cu Actorul. Apare brusc din stînga Generalul. Cel ce făcuse, cîteva zile la rînd, valuri, prin demisia din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu Actorul. Apare brusc din stînga Generalul. Cel ce făcuse, cîteva zile la rînd, valuri, prin demisia din fruntea armatei. Cînd șalupa începuse să ia serios apă. Și cînd era tocmai bine de sărit în altă șalupă. Moment realmente teatral: amicii, înecîndu-se de emoție, îl îmbrățișează pe eroul zilei și tot declamă aferați: Ce caracter! Ce caracter! Mă desprind neutru. Întrebîndu-mă naiv cum dracu' trădarea are, și ea nevoie de caracter. O știre BBC, care, dacă n-ar fi, în realitatea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cutare formă de regim". (Patrick Girard, Don Juanii care ne conduc, Ed. Humanitas, 2000) 29 martie Se recomandă, invariabil, doctor. Și-ți acordă și ție, galant, același titlu. Știe bine că nu-l deții, cum, de asemenea, bine știi că amicul e doctor în... belle arte (dar și în mici coțcării cu tablouri). De altfel, țicneala lui reușește să păcălească pe cei ce cred că insolitul titlu merge perfect cu deraierea de pe terasament. Iar printre persuadații personajului se numără nu numai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sora noastră răpită, Basarabia. Dramatica-i imunitate stătea în chiar schizofrenia atestată de clinica "specializată". Ce lume! Cu humorul său rugos, Alexandru George povestește, în una din paginile... amintiriste (vorba lui Bedros Horasangian), cum prin anii '50, întîlnindu-se cu un amic pictor, stau de vorbă pînă la sosirea tramvaiului; cînd tramvaiul vine și pornește, amicul îi strigă de pe scară: S-a dat drumul la peisaj! Într-o lume picturală cu forjori, sudori și ciobănițe, tractoriști, Eroi ai Muncii Socialiste, Maestri Emeriți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
specializată". Ce lume! Cu humorul său rugos, Alexandru George povestește, în una din paginile... amintiriste (vorba lui Bedros Horasangian), cum prin anii '50, întîlnindu-se cu un amic pictor, stau de vorbă pînă la sosirea tramvaiului; cînd tramvaiul vine și pornește, amicul îi strigă de pe scară: S-a dat drumul la peisaj! Într-o lume picturală cu forjori, sudori și ciobănițe, tractoriști, Eroi ai Muncii Socialiste, Maestri Emeriți ai Artei și Sportului, scutiți cu totul de orice impozit pe venit, cu teme
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al edificiului, seara de iulie cade nonșalant peste șic-parfumata societate invitată, iar alocuțiunilor de real bun gust le urmează cupele de șampanie, licoarea "bășicuțelor care urcă" ar spune Michel Onfray. Apropo de champagne. Ciocnind, repetat, pe fondul rumorii generale, cu amicul C., parșivul conviv îmi îndreaptă atenția către un pîlc mai frust: Îi vezi cum înfulecă? Și, pentru că e vorba de licoarea francă, mă simt pe loc avocatul diavolului și-l frăgezesc pe companionul meu: Crezi, cher ami, că după Revoluția
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Și, pentru că e vorba de licoarea francă, mă simt pe loc avocatul diavolului și-l frăgezesc pe companionul meu: Crezi, cher ami, că după Revoluția Franceză, deci după căderea Vechiului Regim, soarelele de-acolo arătau mult altfel? Be sure! recunoaște amicul. 2 august După '90 sîntem sfătuiți să uităm. Să uităm trecutul recent și să trăim doar prezentul. Sfătuitorul, se înțelege, e moștenitorul direct al regimului pentru care memoria e bună doar dacă e profitabilă. Aflat efectiv la putere, sau pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Carol I, moldovean și el. A fi incult nu e a nu ști că Kierkegaard a scris Conceptul de ironie, ci a-ți stîlci propriul nume. Cum ar fi sunat în gura lui Creangă Moș Nichifor Coțcaríul? 17 august Cu amicul bariton, octogenar, pe bancă, sub ferestre. Trece una din trăpașele tîrgului, sumară, sumară, pas în buiestru, ochelari negri, asasini. Ce spui de dîîînsa!, vocalizează fostul bas al scenei. Trăpașa îi zîmbește: Meeersi! Amicul lăcrimează de plăcere. Trece alta. Tot sumară
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Creangă Moș Nichifor Coțcaríul? 17 august Cu amicul bariton, octogenar, pe bancă, sub ferestre. Trece una din trăpașele tîrgului, sumară, sumară, pas în buiestru, ochelari negri, asasini. Ce spui de dîîînsa!, vocalizează fostul bas al scenei. Trăpașa îi zîmbește: Meeersi! Amicul lăcrimează de plăcere. Trece alta. Tot sumară, tot în buiestru, tot cu ochelari negri. Ce spui de dîîînsa!, se-aude iar pedala basului. Trăpașa întoarce capul și mimează un pupic dulce. Lacrimi. Mai schimbăm vorbe, mai bîrfim, ne mai frăsuim
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
am făcut parte din juriul de premiere. Punct și n-am timp. 8 noiembrie Ne întîlneam de-o viață la Filarmonică și schimbam, în surdină, păreri despre program dar și despre multe altele. Treptat însă, am constatat că vechiul meu amic nu mai e ce fusese. Scurtele noastre întîlniri (fără prea multe vorbe, ca să ne putem înțelege pe deplin) erau de-acum niștre întretăieri precipitate, de parcă am fi trecut unul pe lîngă celălalt fără să ne vedem. Dialogurile noastre pianissime erau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lucru. Poate tot... metafora, nu? 15 noiembrie Dacă îți dorești o imersiune parșivă în temă, nu ezita să iei din raft Timpul regăsit al lui Proust (1871-1922), pigmentatul bestiar al foștilor companioni, acum expunîndu-se dezarmați ochiului sagace al oricum invertitului amic. Impresionismului trandafiriu-sudic al Timpului pierdut îi ia locul un expresionism frisonat-nordic: "Te înspăimînți cînd te gîndești la tot timpul scurs pînă a ajunge la o astfel de revoluție geologică a feței, pînă a putea vedea ce eroziuni s-au produs
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
l-ar mai fi invitat? În ușa atelierului găsesc o invitație. 22 noiembrie Cum nu ne-am menajat niciodată, nici în discuția asta nu era necesar să ne menajăm. Chiar dacă acum implicațiile personale erau de o încărcătură aparte. Dialogurile cu amicul H. s-au așezat, de fiecare dată, în reconfortantă franchețe. Fie ele artistice, literare, mundane. Anul trecut, după ce forțele neocomuniste reveniseră pe val, am simțit nevoia să-i spun ce gîndeam în chestiune, știind că în fibra lui vibra un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
riscul de a nu ne mai putea revedea în obișnuiții noștri parametri. Făceam amîndoi pași printre castanele proaspăt căzute și reluasem, ca de fiecare dată, subiectele picante din romanticul tîrg. Demonul de serviciu îmi tot ciocănea în membrane (în fond, amicul votase, sigur, cu Iliescu sau cu Vadim; pentru mine totuna) și nemaiputîndu-i suporta discreția opțiunii, i-am zis: Dragul meu H., uite, n-am să-ți țin acum o lecție de morală politică, ar fi nu știu cum..., dar una de estetică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mitraliera, nu? De la schimbarea partenerului de dans la cea a partenerului de viață nu-i decît un pas, un pas de deux. Îl detaliază magistral-ironic David Lodge în Schimb de dame. Doi magiștri ai campusurilor universitare, despărțiți de ocean, dar amici, trec unul pe lîngă altul, în zbor de avion, fiecare propunîndu-și să ia locul celuilalt, beneficiind de generozitatea soțiilor care abia așteaptă tentanta schimbare. Parșivul romancier își pune în lucrare întreg arsenalul scriptural, pentru a nuanța, infinitezimal, situarea cazurilor în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sigur e una de virilitate. A spus-o mai pe șleau fudulul Gauguin avînd în vedere chiar fuduliile. Superba Nicole Kidman (pe care, fascinat, am văzut-o săptămîna trecută în lejerul musical "Moulin Rouge"), despărțită de Tom Cruise, își contraria amicii cu schimbarea (nu neapărat intimă) a partenerilor. Cum era văzută la brațul unui bărbat, cum se vorbea de o nouă legătură: "Nicole, o avertizau prietenii, știi ceva, n-am chef să mă bag în chestia asta!" Scenă. Bărbatul cu inima
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dorohoian-evreiescul gest văzut de mine la simpaticii mei concitadini, în micile lor afaceri, dar și în petrecere). Portret donat mai demult Centrului Cultural Francez din Iași, dar împrumutat acum, pentru un timp, și aflat în atelier pentru a-l arăta amicilor. (Normali din toate punctele de vedere. Ca și autorul, evident.) În marea lui delicatețe față de cel despre care știa că este pederast, Mathieu, personajul lui Sartre din L'Âge de la raison spune: Dacă aș fi pederast, nu mi-ar fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ascultîndu-l pe celălalt cu aerul părintelui îngăduitor cu tomnatica odraslă, talentată oricum, dar gesticulînd incontinent. Dinescu, frînîndu-și din cînd în cînd febricitatea în vizibil complexat trac. Întîlnindu-se însă amîndoi de fiecare dată (chiar cu admonestarea glumeț-malițioasă a rezoneurului că gestualul amic e un pic de stînga...) în turniruri vivante, în tentă cordială. Și ca să aduc tonalitatea mai spre zona în care, fatalmente, mă mișc să evoc, tot așa, un cuplu pe cît de firesc profesional, pe atît de bizar comportamental: Catargi-Musceleanu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
colectiv, atît de pregnant după căderea comunismului. E de ajuns în acești ani de confuzii posttotalitare să apară un conflict (de regulă, internațional), pentru ca resorturile unei vulgate atît de bine manipulate de fostul partid unic (al cărui angajat fusese și amicul) să se consume brusc într-o singură direcție: cea antioccidentală, mai precis antiamericană. Nu e greu de aflat dacă facem chiar și cel mai mic efort endoscopic unde se află declanșatorul. În ce zonă a ființei, mde, naționale, infestată jumătate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atît de invidiată. Din aceleași motive. Marota acestui intoxicat folclor rămîne, predilect, nu atît apusul continentului, pe care-și duce, nu-i așa? și ea traiul, cît mult mai îndepărtatul caricaturizat Unchi Sam, îmbuibatul și fudulul de peste Ocean. Care, vorba amicului lector de la chioșcuri, ar merita un retevei în numele tatălui. Să trec peste puseul antimonarhic al amicului lector locomotor, doar aparent discordant, de fapt destul de coerent în mentalul vulgatei din care, cu mîndrie, face parte și pedestrașul meu, și să-mi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]