67,494 matches
-
sau demagogic. În 1909 mă aflam la Berlin, împreună cu prietenul meu, dl. Louis Renault, eminent juristconsult (Jules Cambon era atunci ambasadorul Franței la Berlin, începând din anul 1907 n.tr.), tocmai atunci când a avut loc incidentul de la Casablanca. Lumea își amintește și astăzi de acea nenorocită afacere. Soldați ai Legiunii Străine, chemați de agenții Consulatului German, se aflau pe cheiul portului, gata pentru îmbarcare pe un vapor cu aburi aflat în radă. Ofițerii francezi, folosindu-și autoritatea impusă de legile disciplinei
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Provinciile Unite independente care au intrat în societatea europeană. Richelieu, Mazarin și Ludovic al XIV-lea au dominat politica secolului lor. Toți trei au fost slujiți de reprezentanți de geniu, plini de inteligență, cei mai mulți fiind complet ignorați de mulțime. Ne amintim, de pildă, de Père Joseph, prietenul, confidentul și, deseori, sfetnic al marelui cardinal. Cred că Père Joseph își datorează aprecierea publicului mai puțin talentelor, ci, mai mult, pitorescului "personajului" pe care l-a reprezentat. Dacă ar fi rămas, același domn
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
împăratul Austriei 60, se folosea împotriva lui într-un mod puțin discret, de sora sa, Maria Antoaneta, regina Franței 61. " Nu uitați că, i-a spus într-o bună zi regina lui Vergennes, totuși, împăratul este fratele meu". Îmi voi aminti de acest lucru, i-a răspuns ministrul, dar mă voi gândi cu predilecție la faptul că Monseniorul Delfin este chiar fiul Majestății Voastre". El se bucura de încrederea și sprijinul regelui, însă regina, care îl susținea pe Choiseul, cel mereu
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
dobândească simpatia lumii întregi. La rându-le, au fost bine răsplătiți; în preajma războiului din 1914 nici o altă diplomație nu era superioară aceleia a Republicii Franceze. Nu-i pot numi aici pe toți ambasadorii, însă îmi va fi permis să îl amintesc doar pe acela care, după ce va fi organiziat Protectoratul tunisian, și-a marcat trecerea prin Constantinopol, apărându-i pe creștinii supuși masacrului. Transferat la Londra, el va rămâne acolo mai bine de 20 de ani; cucerise deja prietenia suveranilor, încrederea
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
imaginat că o națiune ar putea renunța la diplomați: aceste persoane nici nu se gândesc să se uite vreodată "pe fereastră", limitându-și orizontul doar la ele însele. Dar națiunile au vecini, deseori indiscreți, uneori chiar agresivi, care, deseori, le amintesc că nimeni nu-i singur pe pământ. Viața economică a unui popor, mai ales când acesta este viguros, influențează zone aflate dincolo de frontierele sale, iar națiunea, pe măsură ce se dezvoltă, își multiplică relațiile cu restul lumii. Este vorba de acel contact
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
și tact în alegerea agenților, aceștia vor putea depăși toate aceste dificultăți. Fiecare epocă le-a avut pe ale sale. Richelieu spunea, de pildă, că anticamera regelui i-a făcut mai mult rău decât tot restul Europei. Trebuie să ne amintim acest lucru, pentru a nu fi descurajați pentru faptul că nu trăim și nu activăm în epoca lui. II Meseria diplomatică nu este una sedentară. Între birourile ministerului de externe și ambasade are loc un neîncetat schimb de personal. Este
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Montesquieu, Cartea XX, Capitolul I, Despre spiritul legilor). Cu puțin timp înainte de a muri, dl. de Talleyrand a pronunțat, la Academia de Științe morale și politice, un elogiu adresat domnului Reinhard; acesta fusese, la rându-i, ministru al Afacerilor Străine. Amintind faptul că dl. Reinhard studiase teologia la Seminarul din Düsseldorf și la Facultatea Protestantă din Tübingen, el a subliniat faptul că studiul îi dăduse forța și suplețea în raționamentul de care a dat dovadă ulterior în toate lucrările ieșite de sub
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
puțin impozantă. Nu este nevoie să mai spunem că acel ambasador, de îndată ce a revenit la ambasadă, s-a grăbit să repare gafa făcută, aranjând lucrurile cu secretarul de stat. Pentru a sfârși cu aceste plictisitoare chestiuni de etichetă, voi mai aminti că ambasadorilor li se dă titlul de "Excelență". Este o uzanță respectată de toată lumea și provine din Italia, de la sfârșitul veacului al XVI-lea. Francezii au depus multă osteneală în a se supune acestui obicei; ei au fost, în consecință
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
liniile directoare ale politicii externe, a afirmat că nu avea în vedere altceva decât eliberarea popoarelor. După 1815, guvernele coalizate au invocat dreptul divin al coroanelor. Prizonierul de pe Sfânta Elena* le-a răspuns, de la înălțimea stâncii sale; el le-a amintit că a dorit să facă din Germania și din Italia mari națiuni unificate, după care a aruncat în mîinile democrației din Europa o armă cea a "principiului naționalităților" pe care secolul al XIX-lea l-a folosit pe scară mare
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
cu galanterie; a luat sfârșit chiar și epoca războaielor mai recente, care nu tulburau ordinea și ritmul obișnuit ale vieții naționale și care nu lăsau o ură "de moarte" în urma lor. Eram copil în perioada războiului Crimeii, în 1855*; îmi amintesc că am urmărit, pe bulevarde, intrarea trupelor sosite din război. Publicul alerga să le vadă ca și cum ar fi mers la un spectacol vesel. Nu s-a mai întâmplat însă același lucru atunci când, în 1919, am asistat la defilarea trupelor aliate
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
decide în scurt timp arestarea și judecarea ei. Ziua de 10 august 1792 a marcat sfârșitul iremediabil al monarhiei constituționale franceze. 89 Sir Arthur Nicolson, al 11-lea lord Carnock (1848-1929). Diplomat britanic de carieră. Dintre funcțiile sale mai importante, amintim: secretar particular al lordului Granville (1872), însărcinat cu afaceri la Atena (1884), Consul General la Budapesta (1888) și la Constantinopol (1893), ministru plenipotențiar la Tanger (1895), ambasador la Madrid (1904), apoi Subsecretar de Stat permanent la Foreign Office, din anul
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de repede, încât trecătorii nici nu avură timp să-și dea seama ce se întâmplă. Mașina porni și își continuă drumul, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca și cum Karina nu ar fi trecut pe acolo. Să recunoaștem că scena amintește de alte celebre răpiri, unele politice, altele mercantile, altele fiind chiar o vendetă. Povestea continuă în același registru, spectaculos, producând o emoție înaltă cititorului: Coborî cuțitul pe piept tăind, rând pe rând nasturii bluzei care ascundea trupul Karinei. Karina se
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
spre bucătărie. Aruncă cuțitul în chiuvetă, deschizând în același timp apa. Băgă mâna sub jetul rece spălând sângele care se prelinsese până la încheietura mâinii. Sângerarea se opri repede, rana fiind superficială. Se întoarse în cameră pentru a dezinfecta rana. Își aminti și de juliturile de la genunchi, făcute cu o zi în urmă, când făcuse slalom printre copaci și crengile uscate căzute pe pământul umed, în disperarea de a ajunge undeva departe, nici ea știind unde anume. Doar cât mai departe de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
genunchi, făcute cu o zi în urmă, când făcuse slalom printre copaci și crengile uscate căzute pe pământul umed, în disperarea de a ajunge undeva departe, nici ea știind unde anume. Doar cât mai departe de locul acela care îi amintea de el, de momentele de pasiune care se consumaseră într-un decor atât de natural. Chicoti, amintindu-și de „întâlnirea” inedită cu bărbatul misterios. Ce o fi fost în capul ei de nu se împotrivise nici măcar o secundă atingerii lui
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pământul umed, în disperarea de a ajunge undeva departe, nici ea știind unde anume. Doar cât mai departe de locul acela care îi amintea de el, de momentele de pasiune care se consumaseră într-un decor atât de natural. Chicoti, amintindu-și de „întâlnirea” inedită cu bărbatul misterios. Ce o fi fost în capul ei de nu se împotrivise nici măcar o secundă atingerii lui? Fusese atrasă inexplicabil de acel bărbat care rămăsese un mister pentru ea din cauza eșarfei care îi protejase
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pe obrajii care îi trădaseră intimitatea gândurilor. Respiră adânc de câteva ori pentru a-și reveni. Era cu fața îndreptată spre pădure, astfel încât nu reuși să alunge prezența lui pe deplin. Aerul curat nu o ajuta deloc să-l îndepărteze, amintindu-i de parfumul lui, simțindu-l aievea. Scutură capul cu violență încercând să alunge gândurile care se întorceau de fiecare dată la el când ceva anume se lega de amintirea lui. „- A plecat, te-a lăsat singură fără să-i
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și ele dezamăgiri în dragoste. Mai au puterea să zboare când suferă? Sau aripile cad grele pe lângă trupul firav, incapabile să se înalțe? Ea se născuse cu aripile frânte, sau se frânseră atât de devreme încât nici nu-și mai amintea momentul? Cafeaua se răcise în timp ce admirase firava vietate, iar pata maro de pe bluză îi atingea pielea ca o monedă rece. Intră în casă, se schimbă și-și termină de băut cafeaua în fața ferestrei deschise. Florile din straturi, pe care le
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu prietena ei și plecă liniștită acasă. Karina își luă cănița din care ceaiul împrăștia o aromă acrișoară de fructe de pădure prin aburii care se ridicau ca într-un dans senzual spre nările ei. Nu-i plăcea ceaiul, îi amintea de spital, alte amintiri urâte ale copilăriei, dar adora parfumul lui care o ajuta să se destindă oricât de încordată sau nervoasă ar fi fost. Parfumul acela aromat, acrișor îi reamintea de pădure. Scoase jurnalul din dulăpiorul în care îl
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
a lui o afecta atât de mult. O agita, o bucura și o întrista în același timp. Un amalgam de sentimente o copleșeau nu numai când simțea prezența lui, ci și atunci când se gândea la el. O răscoleau fiori doar amintindu-și vocea lui. Aceeași întrebare se întorcea mereu și mereu în gândurile ei: cine era el, Străinul? Și cu cât se străduia mai tare să afle, cu atât se adâncea mai mult în întuneric. Ca și cum el nu-i permitea acest
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și tristețe. Se opri pentru un moment pentru a privi în jur. Nu fusese atentă la drumul parcurs pe străzile aglomerate ale orașului în tot acest timp, nu văzuse nimic și se trezise într-o zonă complet necunoscută. Nu-și amintea să mai fi văzut magazinele care o îmbiau cu tot felul de mărfuri, cu reclame insistente pentru a le trece pragul. Nici nu era de mirare la cât de rar ieșea ea din casă. Nu-i plăcea insistența reclamelor, o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
explorarea chipului Karinei, o destinse. O toropeală plăcută îi cuprinse mintea și trupul încordat. Ciripitul vesel al vrăbiuțelor ce se jucau sărind din ramură în ramură, o readuse în prezent, oprindu-i hoinăreala prin câmpuri cu verdeață și flori parfumate, amintindu-i că trebuia să iasă la cumpărături. Garderoba ei sobră în nuanțe care îi accentuau depresia, trebuia schimbată neapărat. Găsi cu greu o ținută adecvată pentru acea zi călduță de primăvară, pentru a ieși în oraș. Răscolind prin dulapuri în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
-i vadă chipul nici de această dată, și cât de aproape fusese. Dacă ar fi fost atentă la ce se întâmpla în jurul ei l-ar fi recunoscut. Dar el o văzuse și totuși nu se apropiase de ea. Atunci își aminti de cuvintele scrise în scrisoare: „- Deocamdată așa e mai bine pentru noi.” Scrisoarea. Cea mai recentă pe care o primise. Uitase de ea. Deschise poșeta și scoase plicul pe care îl găsise în acea dimineață în cutia poștală. Îl desfăcu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ar fi vrut să nu se termine atât de repede. În drum spre acasă, fredona în gând frânturi din versurile melodiilor pe care le cântase cu atâta patimă împreună cu artiștii. Mai făcea și câte un pas de dans, apoi își amintea că e pe stradă și că nu e politicos să te manifești astfel oricât de bine te-ai simți, oricât de fericit ai fi. Chicotea când trecători încruntați o priveau ciudat, auzind în spate: „asta nu-i normală!”. Nu era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
repede cu o bluză neagră și o pereche de pantaloni de aceeași culoare. Se strâmbă în oglindă văzându-și imaginea desprinsă parcă dintr-o secvență dintr-un film de înmormântare. „- Tu porți doliu? Te văd mereu îmbrăcată în negru.” Își aminti că-i spusese într-o zi o cunoștință întâlnind-o întâmplător prin oraș. Nu, nu purta doliu. Aceea era culoarea care o atrăgea de fiecare dată când își cumpăra un obiect de îmbrăcăminte. Poate că în acele momente, în subconștient
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să cumpere ziarul pentru a continua cursa cu obstacole prin anunțurile de angajare, sperând că până la urmă va reuși să găsească ceva acceptabil. Era optimistă, deși eșuase de fiecare dată când încercase până atunci. Cutia poștală o făcu să tresară, amintindu-i de scrisorile anonime pe care le găsise și care o tulburaseră profund. Întinse mâna tremurândă, nesigură spre cutia metalică ce scârțâia enervant la fiecare atingere. Plicul alb se ivi în fundalul deschizăturii întunecate. Îi scrisese. Din nou. O cuprinse
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]