6,246 matches
-
adică de transfigurare, de transmutație ontologică, de operă așadar, în sensul unei alchimii existențiale (Art d’Amour). În alchimie athanorul simbolizează inima, centru al ființei umane, adică al microcosmosului, replică a universului concordantă cu acesta. Nu e vorba, evident, de „amor platonic” și de o depreciere a sexualității. Craig ̀ și mărturisește ̀ în mai multe locuri puternica emoție sexuală în prezența anumitor femei ; nu e simplă pornire instinctuală (e și asta, firește), sau „animalică”, așa cum se exprimă atâția farisei, ci
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
al anticilor față de femeie, adică mai exact desconsiderării ei în plan social. În Evul Mediu condiția juridică a femeii nu s-a ameliorat aproape deloc, dar cea socială a câștigat enorm prin cultul Madonei și instituția cavalerismului : de aici apariția amorului courtois, idealizat în poezia trubadurilor, în legende ca a lui Tristan sau a lui Lancelot. Mai târziu au apărut filozofii „libertini” și senzualismul, atât filozofic, cât și „galant”, apoi romantismul, pe urmă școala naturalistă și în cele din urmă Freud
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
virilă redevine o temă „culturală” și Montaigne, de pildă, vorbind de prietenia dintre el și Etienne de la Boétie, o tratează în spirit și cu referințe antice. Trebuie să remarcăm că la Grecii antici prietenia virilă făcea loc și așa numitului „amor grec”, despre care Montaigne spune : (Ess., I, cap. XXVIII). Caracterul ambiguu al prieteniei la Greci apare ca de la sine înțeles în dialogul lui Platon, Lysis sau despre prietenie. Dialogul acesta e plin de arguții sofistice aduse pe de departe pentru
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
scrie Albert Camus (La mer au plus près, în L’été). În piesele acestea e vorba de dragoste împărtășită și definitivă, care umple o viață, o transfigurează și-i dă valoare absolută, transcendentă. Nu sunt comedii sentimentale, nici „drame de amor”, cu atât mai puțin de alcov. Eugen Ionescu și-a exprimat în mod decis plictiseala pe care i-o inspiră „la préoccupation du cocuage”, chiar dacă cel ce a introdus-o în literatură se numea Racine. De trei secole, spune el
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
alcov. Eugen Ionescu și-a exprimat în mod decis plictiseala pe care i-o inspiră „la préoccupation du cocuage”, chiar dacă cel ce a introdus-o în literatură se numea Racine. De trei secole, spune el, literatura se preocupă de psihologia amorului, din lipsa de adevărată dragoste (Antidotes, p. 231). Dragostea adevărată nu e niciodată utopică, teoretică, abstractă. Ea nu poate izvorî decât din imediata apropiere ; numai așa se poate extinde și asupra omenescului ̀ ntreg, numai ea poate înțelege și dragostea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
aude plânsu-și ”, în care comentatorul vede lirismul plutonic eminescian, nu e vorba de plâns ca efect al unei emoțiuni depresive individuale, ci de un plâns cosmic, cu sensul resorbției în sine a Creațiunii, în ultimă esență a Erosului originar („L’Amor che move il sole e l’altre stelle”) sau a acelui Logos spermatikos din cosmogonia gnostică. E totuși vorba de „depresiune”, dar în alt înțeles, în acela de încetare a tensiunii generatoare, de dizolvare a tuturor concrețiunilor, deci în înțelesul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai prejos de lucrările pe care le public, un fel de scrisori deschise, unde, pe lângă lipsa talentului, a răgazului de a gândi și compune, se amestecă aceeași jenă față cu publicul de care mă desparte o prăpastie, sentiment datorit probabil amorului propriu, timidității, autoanalizei și nesociabilității mele”. Adevărul este că articolele și studiile lui propriu-zise, nu „de serviciu”, sunt „necalofile”, scrise nu în pripă dar repezit, se simte asta, în pas cu mersul gândului, fără căutare dar cu găsirea cel mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vii/ cum toamna strugurii-n vii./ E încă-n viață tot ce moare,/ ah, moartea viitoare !/ .../ Și plin de carne, alb, curat/ este scheletul care va fi-mpușcat./ Soldat, de glonț să fii îndrăgostit/ atunci când de din el vei fi pierit./ Amor suav, revino, du-te/ pentru războaiele pierdute ”. Cântecul se numește Imn. Îmi amintesc de începutul altuia, cântat de Frățilă : „Lătrau caii, lătrau caii...”, deschizând abrupt, alarmant, aprehensiunea unui sfârșit de lume : cai care latră, caii, toți caii, ce larmă sinistru
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
̀ îi era imputabilă „omisiunea”. În colecția eseuri si confesiuni au apărut: Carlo Maria Martini, Umberto Eco - În ce cred cei care nu cred? Alexandru Paleologu - Bunul-simț ca paradox Alexandru Paleologu - Despre lucrurile cu adevărat importante în pregătire: Ion Vianu - Amor intellectualis
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dezamăgire - înțelesesem că mi se dăduse un prilej să fug, vroiau să scape de mine, încărcându-mă cu vinovăția de a fugi în timpul unei călătorii împreună cu colegii mei. Tot de la unchiul Umberto știam că numele „Roma” citit în oglindă înseamnă AMOR. Acest cuvânt mă atingea în mod special: René jubila de fericire și făcuse un plan inteligent ca să mă „kidnapeze” pentru totdeauna. Colegii mei au înțeles totul și făceau tot felul de aluzii, vorbind pe la spatele meu, tracasându-mă cu glume
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
bucurat mereu succes, fie la Timișoara, când încă mai erau bani pentru deplasare, fie în străinătate. Distribuția a fost alcătuită după cum urmează: Adina TudosăWaletin-Weisenberg, cu siguranța muzicală cu care ne obișnuise odinioară, a conturat o Leonora stăpânită de patima unui amor sincer pentru vrednicul Trubadur. Cu o știință a cântului, a învins dificilele încercări la care Verdi supune uneori cântăreții, chiar de la începutul multor opere. Rolul Manrico, realizat de Daniel Mucedu-Magdal, prin interpretarea din seara respectivă, a amintit de marii tenori
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
artiști în formare (de etnii diferite), care au realizat un spectacol de succes! Acesta este primul spectacol de gen pe teren nedesțelenit, în Maroc! Tema spectacolului a fost, cum era și firesc, dragostea și s-a intitulat L'AMOUR Enchanté (Amorul Fermecat)! Spectacolul a cuprins, în fapt, o istorie a etapelor prin care a trecut amorul din antichitate până azi și a cuprins cele mai îndrăgite cântece de dragoste din lume, de ieri și de azi! Povestea scenică a amorului fermecat
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
primul spectacol de gen pe teren nedesțelenit, în Maroc! Tema spectacolului a fost, cum era și firesc, dragostea și s-a intitulat L'AMOUR Enchanté (Amorul Fermecat)! Spectacolul a cuprins, în fapt, o istorie a etapelor prin care a trecut amorul din antichitate până azi și a cuprins cele mai îndrăgite cântece de dragoste din lume, de ieri și de azi! Povestea scenică a amorului fermecat (după ideea talentatei Johanna Rusu) e un proiect ce și-a găsit susținători abia după
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Enchanté (Amorul Fermecat)! Spectacolul a cuprins, în fapt, o istorie a etapelor prin care a trecut amorul din antichitate până azi și a cuprins cele mai îndrăgite cântece de dragoste din lume, de ieri și de azi! Povestea scenică a amorului fermecat (după ideea talentatei Johanna Rusu) e un proiect ce și-a găsit susținători abia după doi ani, când cei patru români de bază au ajuns la concluzia că cei pe care îi îndrumă (în canto, balet, pian după specialitatea
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
final s-a ajuns (inspirat) prin cânt, la dragostea de Dumnezeu: O happy Dei, Ziua fericită când Isus ne-a spălat păcatele! Acest cânt este al unui anonim și a fost interpretat de toți cei cincizeci de căutători ai tainelor amorului. Interpreții, de religii diferite, musulmani, evrei, creștini, s-au unit în final cu dăruire, într-o rugă comună. De altfel, la această cutezanță de succes a celor patru români, sau alăturat alți sufletiști, tot români, unii concepând și pictând decoruri
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
lucra gratis la CNSAS, dată fiind plăcerea de a avea la îndemână, "spre studiu, demascare și executare", dosarele calde, parfumate și chemătoare, ca niște Seherezade, ale neamurilor, prietenilor, cunoștințelor, șefilor și colaboratorilor, inamicilor și concurenților mei "profesionali, ideologici și de amor" de până la 22 decembrie'89. Și câți "telectuali" de vază ajunși pe acolo nu s-au bucurat de acest "regal", "pe sticlă și în cerneală", până a intervenit "Declararea, ca neconstituțională, a Legii de funcționare a CNSAS" și aprobarea Ordonanței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
criminalul la locul crimei. De fapt, ca să fiu cinstit, eu n-am nimic cu Ahil, cu mânia lui, cu Troia și Homer, eu având propria-mi mânie, care n-are de-a face cu aia a lui, pe bază de amor, dar m-am legat de grec așa, ca să am și eu un model, ca tot omul. Căci dacă stau și mă gândesc bine "speța" lui Ahil e fleac pe lângă a mea și l-aș pofti pe Homer să mi-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
tragă, peste ani, un șir întreg de năpaste, de la "calul" de ebonită, cu doar două copite-receptor și emițător, care și atunci, ca și astăzi, aidoma mie, a făcut și face ravagii în eter, în destinele multora, în cariera profesională, în amor, la "Servicii", la instanțele de judecată... "Cântă, zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil peleianul"... Despre "speța" lui Ahil, Homer face vorbire în Cântul I al Iliadei, eroul apărând apoi și în celelalte 23 de cânturi și 15337 de "hexametri" care compun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
room-service", asigurată de "cooperator", merita o recompensă pe măsură! Nu știu ce-o fi gândit și o fi simțit Iulius Cezar la trecerea Rubiconului, rostind memorabilele cuvinte Alea iacta est (zarurile au fost aruncate), dar eu, după "declarația adolescentină de amor" de mai sus, formulată, e adevărat, în termeni nu prea "diplomatici", m-am simțit aidoma lui Ahil peleianul, gata să mă înfrunt cu muritorii și nemuritorii, în apărarea cauzei mele! În ceea ce mă privește, pusesem punct unei situații delicate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cel transformat pentru a-și cuceri iubitele în lebădă, ploaie de aur, taur, ceea ce, recunosc, nu mi-a reușit! Turnătoria îmi amintește și de un banc de pe vremuri cu celebrul Radio Erevan: "Un ascultător întreabă dacă se poate să faci amor în Piața Roșie din Moscova. Răspuns: în principiu se poate, dar veți primi cam multe sfaturi de pe margine"! Și de la militarii chilieni cam ce "sfaturi" puteam primi: "culcat, sculat, târâș, pe brânci, pe genunchi și coate, drepți, pe loc repaus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
la Termopile, ceea ce s-ar fi soldat pentru numitul Săvescu Alin cu o suită de contuzii, fracturi, plăgi tăiate sau împușcate și perioade îndelungate de spitalizare, cu cheltuieli suportate de către poporul român. Exclus! Mai precizez că m-am căsătorit din "amor", că aveam o soție adorabilă dacă și bătrânul "cotoi" Pinochet a venit "glonț" la ea și a sărutat-o..., cu care, în pofida acuzelor "cooperatorilor", voi sărbători anul acesta jumătate de veac de când "ne-am pus pirostriile"! Îmi pare rău, tovarăși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
deseori marii nebuni sunt grafomani, rebuturile sunt de regulă. Nu totdeauna, totuși. Personalitatea morbidă, mai ales schizofrenică, se poate revela interesant tocmai prin distorsiunea artistică și prin licența logică. Iată un exemplu de poezie a unui schizofren paranoid: "Mare. Piatră. Amor. Frunze de ciocârlie. Vânt. Am inventat un motor Care m-a salvat de pământ. Carburant sum, esse, fuit Vorbe, adică energie. Sunt, nefiind, infinit. M-am înmulțit cu 1000". Exemplele pot continua: aceeași extravaganță, aceeași surprinzătoare disociație, caracterul criptic, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
întreabă de ce s-a sinucis Mișa, fetița îi răspunde cu dispreț: "Prostule, pe atunci, sublocotenenții, când erau îndrăgostiți, își trăgeau un glonț în inimă. Așa era atunci". * "Așa era atunci." Afirmația nevinovată a fetiței ilustrează categoric adevărata realitate despre evoluția amorului. Nimic nu mai este ca în trecut", spun bătrânii. Plictisitoarea observație, atât de stereotipă încât devine agasantă (dar bătrânii devin de nesuportat tocmai pentru că au dreptate), exprimă un adevăr absolut; până și apele, și furtunile, și pădurile s-au schimbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Într-o după-amiază, cu toții am învățat perfect "Vater Unser der Du bist in Himmel", lecție ratată trei ani de-a rândul. Georgescu -figură cum se spune acum "contestată", care era un libertin și "golan" declarat a învățat o poezie de amor în nemțește și i-a pus-o în teză, cu dedicație, semnându-se cu tupeu. Domnișoara G. s-a înroșit, nu a spus nimic. Georgescu nu a pățit nimic, nu a fost eliminat, cum eram siguri că se va întâmpla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
metal. Am ajuns unde nu aveam ce să caut, la Caransebeș, acolo am aflat de "sfârșitul războiului". Cred că am fost primul român care a plâns în avans destinul care ne aștepta. Dar, de fapt, plângeam, din dragoste. Pe atunci "amorul era un lucru foarte mare"; pasiunile au o istorie a lor; astăzi este cu totul altfel. Evenimentele care au urmat au fost foarte triste, mai triste decât durerea mea care, cu timpul, s-a uitat. Pe Edith, cu toată familia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]