14,847 matches
-
Denys l’Aréopagite (Le Pseudo-), în DSp III, 1957, 244-429 (important și pentru studiul extraordinarei influențe exercitate de acest corpus de-a lungul secolelor); S. Lilla, Introduzione allo studio dello Ps. Dionigi l’Areopagita, Aug. 22 (1982) 533-577 (cu o amplă bibliografie). Dintre monografii, rămâne fundamentală R. Roques, L’univers dionysien, Cerf, Paris, 1954 (și ed. ulterioare). Totodată: M. Schiavone, Neoplatonismo e cristianesimo nello Pseudo Dionigi (Pubblicazioni dell’Istituto di filosofia dell’Univ. di Genova), Marzorati, Milano 1963; E. von Ivanka
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nenumărații psalmi și numeroasele cântări, scrise de frații întru credință încă de la începuturi, prin care preamăreau Cuvântul lui Dumnezeu, pe Cristos, pe care îl considerau Dumnezeu”. Probabil însă că, în aceste cazuri, termenul „imn” trebuie înțeles într-o accepție mai amplă, în mod generic, ca un „cânt de laudă pentru Dumnezeu”, fără legătură cu o structură poetică regulată; cea mai mare parte a imnurilor primitive, care provin din cercuri gnostice, pare să fie constituită mai degrabă din proză ritmică decât din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în vedere obiceiul de-atunci de a distruge sau, oricum, de a nu difuza cărțile neortodoxe. Oricum, Fotie (și acesta e un lucru foarte important care atestă atenția pe care el însuși a acordat-o acestei opere) a făcut un amplu rezumat al scrierii, oferindu-ne liniile esențiale ale acesteia. Alte elemente de Istorie bisericească se găsesc în textele cele mai disparate: de exemplu, din Patimile Sfântului Artemie care a fost martirizat în vremea lui Iulian Apostatul, scriere întocmită de un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ceea ce se întâmplase în sânul Bisericii după conciliul de la Calcedon, iar Zaharia relatează ceea ce a aflat și a citit în timpul studiilor sale la Alexandria și Berit, ca și ceea ce putea să găsească în documentele care îi erau accesibile. Narațiunea e amplă, cu deosebire interesantă atunci când prezintă evenimentele din Egipt și Palestina, în timp ce partea consacrată celorlalte regiuni ale imperiului e plină de lacune și mai săracă. Perioada istorică de care se ocupă Zaharia e limitată: se întinde din 450 până în 491, anul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în afară de istoria Bisericii, narațiunea lui Evagrie rămâne oarecum dihotomică, oscilând între cele două subiecte tratate, în timp ce cărțile a patra, a cincea și a șasea sunt mai omogene și conținutul e axat pe istoria civilă. Relatarea este cam prolixă, fără îndoială amplă și senină, însă stilul e agreabil și tinde spre un ton arhaizant pentru că idealul stilistic al autorului e Tucidide; în consecință, selecția lexicală e foarte îngrijită; Fotie remarcase și el acest lucru. În cartea a doua și a treia unde
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
număr de 13 cântări din Vechiul și Noul Testament s-au păstrat într-o catenă care conține cântări biblice. Scoliile lui Esihie sunt interesante și pentru că reflectă tipicul liturghiei în Biserica din Ierusalim. A ajuns până la noi, tradus în latină, un amplu Comentariu la Levitic care pare să fi fost compus în anii 430-450, la Ierusalim sau în împrejurimile sale. Cum comentariul s-a păstrat în traducere latină, în text apar referiri frecvente la Vulgata latină a Bibliei, referiri ce trebuie considerate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de omilii consacrate acestui text profetic. Dintre acestea, o parte însemnată este dedicată istoriei Suzanei și, în ansamblu, constituie dovada unui interes accentuat pentru conținutul moral al cărții. Există și fragmente de exegeză ale primului capitol din Matei, însă mai amplu și cu un conținut mai bogat este Comentariul la Evanghelia după Ioan, alcătuit din scolii care s-au păstrat în Catene. Acesta are forma unui comentariu aproape complet și pare să fie o solidă lucrare de exegeză. Amoniu a examinat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de exegeze alese privind Cântarea Cântărilor, analoagă ca formă cu cele dinainte; titlul (exegeze „alese”) i-a făcut pe cercetători să presupună că, la fel ca în cazul Catenei despre Optateuh, Procopios ar fi alcătuit mai întâi o catenă mai amplă, iar apoi ar fi scris o versiune mai scurtă a acesteia. Totuși, acest comentariu e lung și conține multe citate din Grigorie de Nyssa, Chiril din Alexandria, Origen, Nilus din Ancyra și alții; - o Epitomă de exegeze alese privind Pildele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o catenă de citate. Observațiile au forma unor note pe marginea diverselor fraze din testul sacru, după ce acestea au fost citate împreună cu întreaga pericopă; aceste note au caracter lingvistic sau se referă la conținut. Pot apărea însă și considerații mai ample care uneori sunt dezvoltate și ajung până la dimensiunea unor scurte tratate dogmatico-polemice. Ecumenius este adeptul exegezei de tip origenian. Scriitorul nu menționează nici un comentariu la Apocalipsă anterior operei sale, chiar dacă citează diverși exegeți, iar printre autorii pe care pare să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
astfel, opera lui se sustrage frivolității și inegalității presupuse de existența boemă, prin masivitate și prin cultura și spiritul de rigoare artistică și filologică ce-i stau la bază. Poetul a debutat editorial târziu, în 1957, cu Legenda cerbului. Acest amplu poem nu constituia decât o foarte mică parte din creația lui de până atunci. Era însă reprezentativ pentru ceea ce scrisese, ca și pentru ceea ce avea să mai scrie poetul, care, începând cu Balade (1967), își inserează în volume textele anilor
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
Zaharia ș.a. Se publică, de asemenea, proze scurte de Otilia Georgescu, Costică Șt. Alexandrescu, Benedict Teodorescu, Ovidiu Maxim, T. Iliescu, T. Oroveanu, D. Teodor ș.a. Un loc important în cuprinsul publicației îl ocupă critica literară. Stelian Cucu colaborează cu studii ample despre N. Iorga, Ion Creangă și B.P. Hasdeu, iar elevii N. Protopopescu, Dumitru C. Mihăilescu, Emil Furnică ș.a. își exersează receptivitatea comentând creația lui Tudor Arghezi, Al. Macedonski, Nichifor Crainic, Camil Petrescu, Mircea Eliade și recenzând cărți de G. Călinescu
GLAS TANAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287289_a_288618]
-
lingvistice” ș.a. Discipol al lui Ovid Densusianu (pe care avea să îl evoce într-un patetic necrolog), G. se dedică încă din studenție, cu stăruință și deosebită chemare, evidențierii straturilor celor mai vechi ale limbii române, prilej pentru a face ample incursiuni în istorie, istoria culturii, folcloristică, literatură română veche, romanistică, filologie comparată. Luminarea etimologiei unor toponime sau expresii, a unor structuri sau forme de limbă antrenează în cercetările sale ample reconstituiri de datini, obiceiuri și fapte de viață, pe fundalul
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
celor mai vechi ale limbii române, prilej pentru a face ample incursiuni în istorie, istoria culturii, folcloristică, literatură română veche, romanistică, filologie comparată. Luminarea etimologiei unor toponime sau expresii, a unor structuri sau forme de limbă antrenează în cercetările sale ample reconstituiri de datini, obiceiuri și fapte de viață, pe fundalul cărora proiectează elementele analizate, spre a le surprinde adevărata semnificație. Nu întâmplător, unul dintre cele mai importante studii îl va intitula Cuvinte și lucruri (1922). Lucrările sale docte l-au
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
Diverse aspecte ale vieții cultural-literare din Bucovina sunt ilustrate și în alte rubrici: „Personalități istorice și culturale bucovinene” (în special, suita de articole despre ierarhii Bucovinei, semnată de Mircea Lutic), „Arhiva Bucovinei”, „Restituiri”, „Aniversări bucovinene”, „Dialoguri cu bucovinenii”. G.B. publică ample grupaje de versuri (Arcadie Suceveanu, Grigore Bostan, Dumitru Grinciuc, Ilie Motrescu, Ștefan Hostiuc, Vasile Levițchi, Vasile Tărâțeanu, Dumitru Mintencu, Lucia Nenati-Olaru, Marcel Mureșanu ș.a.). Rubrica „Artă, folclor, etnografie” cuprinde studii ale lui Grigore Bostan (Teatrul popular în spațiul carpato-nistrean. Substrat
GLASUL BUCOVINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287291_a_288620]
-
exegeții importanți ai marelui dramaturg. În ciuda stilului ușor accesibil, cu tente de romanțare și abordări reportericești, contribuțiile interpretative sunt indubitabile. Ordonată în trei secvențe dispuse cronologic, materia reface drumul vieții și al operei într-un context istoric, social și cultural amplu. Analiza poeziilor și a pieselor are în vedere aspecte multiple - ideație și semnificații, personaje și structură, câștiguri formale și corespondențe istorice sau contemporane, teatru și actori ș.a. - și prilejuiește numeroase opinii originale: preluările din Giordano Bruno, bunăoară, demonstrează plusul de
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
îngerul (1994), Pătratul umbrei (1995). Obține Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1993), Premiul revistei „Cronica” (1994) și Marele Premiu al Festivalului de Poezie de la Petroșani (1995). Poet al generației ’80, G. cultivă mai multe tipuri de discurs, oscilând între construcția amplă, bine întemeiată pe anumite structuri metaforice, și schema poetică simplă. De asemenea, își organizează textele fie în serii de catrene și distihuri, fie în formule libere, care nu impun nici o constrângere formală. Este adeptul combinațiilor lexicale inedite, deși nu are
GIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287282_a_288611]
-
Eça de Queirós Crimă părintelui Amaro, 1968. Acest important autor de la finele veacului al XIX-lea s-a bucurat de altfel de atenția ei statornica, parte dintre cele mai importante scrieri ale sale transpuse de G. fiind însoțite și de ample prefețe sau postfețe. Traducătoarea va urmări în genere un program bine articulat de familiarizare a cititorului român cu marile nume ale literaturii de expresie portugheză (lusitane, braziliene și chiar galiciene). Între autorii selectați se numără, printre alții, Fernăo Mendes Pințo
GHIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287272_a_288601]
-
se crede reprezentat: folclorul, arhetipul țăranului, substratul traco-dacic. G. a debutat editorial în 1957, cu volumul Pâine și sare, un „roman în versuri”, după cum precizează subtitlul, având ca model epicul versificat extins, specific poeziei militante a epocii. Înfățișând în tablouri ample viața satului tulburată de procesul colectivizării, scrierea, marcată de imperativele ideologice ale perioadei, anticipează câteva dintre constantele unui portret al autorului: predilecția pentru epos, evocarea și elogierea civilizației sătești, un limbaj poetic aspru, reconstituind stadiile arhaice ale acestei civilizații, evidențiindu
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
invocate Muma-Zeiță, Maica-Mumă, Sfântul Gineceu. Poate fi admirat și chipul poetului, socotit a fi Marele Mut, preot „al unui oracol vorbind în dodii”, „zeu arlechin”, „preot hilar”, „bolnav de cât avea închis în minte.” Avatara (1972; Premiul Academiei Române), un poem amplu, în treizeci și patru de părți, relevă starea de spirit provocată de descoperirea unor spații noi, urmare a călătoriilor în Cuba și în Republica Democrată Vietnam. Dorul de țara de baștină capătă uneori accente patetice, care nu sunt specifice lirismului „greoi” al
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
versuri din autorii chinezi (dintr-o traducere anonimă, apărută în 1924), susținând și prin titlul cărții că textele sale sunt replici. Scripturile (1983), ca și Cenușile, ar fi interpretarea unor vestigii arheologice (monede geto-dacice). Notele explicative completează, printr-un discurs amplu, evocarea „Daciei hiperboreene”. Joaca jocului (1984) și Și mai joaca jocului (1985) transcriu obiceiuri, ritualuri străvechi asociate ludicului folcloric. Condica în versuri (1987) evocă personalități istorice și locuri ce păstrează obiceiuri vechi. Versurile lui G. încearcă să reactiveze o mentalitate
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
cosmos și logos se dovedesc indisociabile, iar această lume supraviețuiește în vatra satului. Motivul regresiunii nu se confundă cu un paseism melancolic și languros, lirica fiind marcată de tensiuni dionisiace convertite într-un expresionism violent și defulate într-un discurs amplu. Poetul a publicat și o carte de versuri pentru copii, Țara rândunelelor (1963), precum și un volum de eseuri, Cultul Zburătorului. Opiniile autorului despre lumea miturilor autohtone (1974), în care sunt examinate și prezentate statuetele din betoane arhaice descoperite la Istrița
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
Romanul surprinde atmosfera de o irepresibilă debusolare, caracteristică perioadei postbelice, când noua ordine nu e altceva decât sursa unor continue mistificări. Romanul Lumina din adâncuri (1988) certifică talentul de povestitor al lui G., care construiește secvențe narative prin îmbinarea descrierilor ample cu stilul colocvial, asamblate printr-o temă recurentă în proza sa - legătura strânsă dintre vii și morți. Autorul încheagă o pseudofilosofie întemeiată pe ideea că cei vii sunt prelungiri ale celor dispăruți, iar atrofierea acestei relații este sursa vidului existențial
GHILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
puse în discuție, fără să bănuiască însă imposibilitatea concilierii lor. Ion Ianoși, în Socialismul și valorile estetice (21/1961), se ocupă de tragic, Vera Călin scrie articolul Despre și pentru comic, satiră, umor (10/1962), Matei Călinescu este autorul unui amplu comentariu intitulat Critica literară și actualitatea. Problemele literaturii în lumina Congresului al III-lea al PMR (14/1961), în care se poate citi, printre rânduri, o delimitare de jdanovismul dogmatic, profesat în continuare, cu sârguință, de S. Damian ori de
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
sinteză, preocuparea lui cea mai insistentă rămânând aceea de a identifica miturile drapate în varii tipuri de scriitură modernă. Northrop Frye și C.G. Jung sunt aplicați și în interpretarea Luceafărului eminescian, din volumul Steaua din oglinda visului (1983), cel mai amplu comentariu consacrat până acum poemului (300 de pagini). Cu sugestii importante din Marin Mincu („Luceafărul”, 1978), care l-a și acuzat public de plagiat pe G., Luceafărul/Hyperion e înțeles ca figură-proiecție, prin oglindă și vis, a inconștientului Cătălinei și
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
proze fantastice” (Mateiu I. Caragiale, 1995). În personajele din Craii de Curtea-Veche eseistul vede „fantasmele unui suflet grav rănit”, aflat „în exil”. Ulterior, autorul se întoarce la Eminescu, proiectând o vastă lucrare, în patru volume, proclamată cam prezumțios „cel mai amplu efort interpretativ de la G. Călinescu încoace” și intenționând să dea „un nou Eminescu”. Din ambițiosul proiect au apărut doar primele două volume, cuprinzând eșafodajul teoretic și o parte din descrierea operei. Instrumentarul terminologic cu care operează G. aici este de
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]