6,930 matches
-
Cinematografic, ținea de Mosfilm-ele cu comandanți de pluton severi, purtători de bărbii energice, bine ridați prin canonadele și noroaiele care i-au dus de la Stalingrad la Berlin, fiecare rid corespunzând unei decorații pe piept; avea și o franceză adânc rusificată, aspră în consoane, pe care de câte ori o aud îmi aduce începutul din Război și pace - după cum încercasem să-i explic de la Bacău încotro, el cerându-mi lămuriri, adică de ce mi se pare extraordinar ca Tolstoi să înceapă romanul în limba franceză
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
teatral, ne-am dat acordul nostru deplin și ne am angajat să facem din indicațiile secretarului general al partidului un program clar pentru activitatea instituțiilor noastre, pentru fiecare dintre noi.“ (Contemporanul, 6 august 1971) „Din istorie vine, ca pe-o aspră cărare de munte Pândită de capcane, vânată de primejdii, Pe care, copil, a-nvățat să le-nfrunte Încingând toate armele De cavaler ne-nfricat al nădejdii. A crescut odată cu timpul rănit De fulgerul ideilor, de întrebările mântuitoare. Pravilă i-a fost
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pe chipul Lui nemuritoare semne săpate în statui și le adun cum raze pătrund biruitoare în patria cea nouă scăldată-n nimb de soare.“ („Omul nemuritor“, Contemporanul, 22 ianuarie 1982) „A fi revoluționar în truda vie A bobului zvârlit cu asprul har, A scoate minereu, a sta ca-n glie La fluviul de oțel curgând prin jar, Ea răspunde țării spre mai bine Bărbatului de rază și dreptate, Sub steagul căruia bat piepturile pline De cutezanța rarelor carate.“ („E o înfiorare
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
un aer de puternică încredere, o garanție că «visul de veacuri al omenirii», comunismul, se va înfăptui, într-un viitor ce nu mai este atât de îndepărtat, pe meleagurile Carpaților românești.“ (Luceafărul, 22 iulie 1972) „Crudul meu Tată, Crudul și asprul și pătimașul meu tată, București, oraș aș prăbușirilor, Oraș al cutremurelor, al bombardamentelor, Crudul meu bătrân Tată Care m-ai pedepsit, Dacă n-aș ști că ești orașul celor mai frumoase toamne, Că ești orașul Revoluțiilor Române, Că ești inima
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
e-o torță Ce arde fără istov spre-a birui amarul, Urmând înalta pildă prin care temerarul Bărbat din fruntea țării ne-arată: - Nu e forță Să n-o putem înfrânge când țara e unită, Când ne-nvestim durerea cu aspra-nverșunare De comunist, ce știe că omul e mai tare Decât natura însăși, cumplit dezlănțuită.“ („E ceasul greu și aspruă“, Scînteia, 12 martie 1977) DRĂGAN Ion, prof. univ. dr. „Fiecare expunere a secretarului general al partidului constituie un eveniment în
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
din cărți, istoria cu i mare îmi părea un bloc uriaș de granit în care se învălmășeau ani, secole, domnitori, războaie, victorii și din care nu puteam să desprind nici o așchie, darămite un colț. Pentru că era de nepriceput, înalt, abrupt, aspru și rece la pipăit, pietroiul ăsta îmi stârnea doar neplăcere și teamă, ca o problemă grea de algebră. Așa că m-am bucurat când m-am văzut scăpată de el. Dar abia după ce istoria cu i mare a dat buzna peste
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
transforma în fiecare an garderoba. Bucățile de pânză albastră, decolorate, prinse în cuiuțe la geamuri în toropeala verilor moldovenești. Soba construită cândva, pe la jumătatea anilor ’80, cu cahle luate de la demolări. Vată cu câlți și maroniul murdar de hârtie igienică aspră. * În gura mea, cele mai grele trei silabe din viața unui om au o dezamăgitoare ușurătate de a fi. Teiubesc nu știu să spun și poate nici n-aș vrea, dar, habar n-am cum se face, lipsa lui lasă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
a găsit o colegă care avea o cunoștință care cunoștea o tipă care la rândul ei știa un tip... și așa am ajuns să fac a doua vizită la ginecolog. De data asta, era o zi de primăvară, cu vânt aspru. Am intrat într-un spital împreună cu o cucoană pe care n-o cunoșteam, dar care s-a dat drept mătușa mea. Lasă, că te tratează altfel, dacă îi spun că mi-ești nepoată, o să vezi că e mai bine. Ea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pedepsit. Când eram bătuți amândoi, fratele mai mic, Costel își revenea repede și pleca din nou la joacă, dar eu mă ascundeam în spatele casei unde îmi plângeam nefericirea și dura mult până să-mi revin. Mama a fost o femeie aspră și scotea repede nuiaua pentru orice flecușteț. Acest lucru avea să aibă urmări mai târziu; în anii adolescenței, după șocul pubertății, am devenit un timid cu complexe de inferioritate în fața fetelor. În perioada copilăriei, împreună cu alți copii, aveam obiceiul să
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
cu câlții (csepii) câștigăm porția împăratului și pâinea noastră. Banii pentru porție știm că-i dăm în mâna comisarului, dar că merg în caseria împăratului sau altundeva, aceea n-o mai știm, însă experimentăm aceia că o încasează cu execuții aspre, așa că cheltuielile noaste cu datul de bani de potcoavă, vin, vinars, fân și ovăs, întrec o treime din porție... 2. Slujba la cetate, în deosebi dusul lemnelor de foc e mare povară pentru noi.... 3. Când vine postășit greu în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în planurile strategice ale imperiului, dar în compania a 7-a a acestui regiment erau cuprinse sate din preajmă ca Scorei, Porumbacu de Sus și Porumbacul de Jos, care în această postură deveniseră sate grănicerești special organizate cu legi militare aspre, precise. Avantajele materiale oferite de imperiu prin noul statut pe care aceste sate îl căpătaseră, a permis și o îmbunătățire considerabilă a vieții spirituale a locuitorilor acestor sate, făcându-i să se îngrijească și de școli și de biserici. De
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Ioane! Radu Gyr (pentru aceste versuri, poetul a fost acuzat de incitare la răscoală și condamnat la moarte de un tribunal comunist) Dar în pofida faptului că oamenii satului practicau atâtea și atâtea meserii care aveau menirea să le înlesnească existența aspră, pentru că viața numai astfel poate fi trăită demn, ei, cei ce s-au păstrat locului, au fost și încă sunt înainte de toate Țărani, așa cum e scris aci, cu majusculă, titlu de mândrie pentru românii de pretutindeni și dintotdeauna. Au fost
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
John Fowles, Iubita locotenentului francez 45. F.M. Dostoievski, Frații Karamazov 46. Ian McEwan, Amsterdam 47. Petru Cimpoeșu, Simion liftnicul 48. George Orwell, Ferma Animalelor 49. Ilf și Petrov, America fără etaje 50. Haruki Murakami, La capătul lumii și în țara aspră a minunilor 51. Cătălin Dorian Florescu, Zaira 52. Charles Bukowski, Femei 53. Jack Kerouac, Pe drum 54. N.V. Gogol, Mantaua • Nasul • însemnările unui nebun 55. Nora Iuga, Sexagenara și tînărul 56. José Saramago, Evanghelia după Isus Cristos 57. Marguerite Yourcenar
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
școala familială și cea instituțională își află loc înțelegerea, îngăduința și chiar toleranța, în școala vieții educația este coercitivă, dură și în multe cazuri necruțătoare. Aici nu funcționează pedagogia duhului blândeții, nici permisivitatea, nici mila. Greșelile sunt sancționate prompt și aspru. Dacă, de exemplu, nu îți lucrezi bine pământul pentru că îndrăgești umbra și somnul, atunci mănânci prost, umbli cu pantalonii rupți în fund și privești cu jind la cei ce au belșug pe masă și avuție în casă. Sau, dacă la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mai și certe când aceștia se întreceau cu hârjoana și cu năzbâtiile. Așa-s femeile, gândea Dumitru Dascălu, mai iuți la mânie și mai slobode la vorbă. Lui îi era dragă soția chiar și în momentele mai tensionate, când vorbele aspre ale Mărioarei se îndreptau și spre el, cu justificată pornire. Vrednică femeie era Mărioara. Harnică, pricepută, înțeleaptă și iubitoare, ținea casa ca paharul iar copiii curați, bine hrăniți și bine struniți. Îi sorbea din priviri, i se umplea inima de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
molime, Iașul atinge, pe la mijlocul secolului trecut, o strălucire care în circumstanță poate fi privită ca o adevărată minune. Încă pe la 1785, abatele conte d'Hauterive, fost secretar al prințului Alexandru Mavrocordat și care a lăsat multe relațiuni interesante, deși destul de aspre uneori, despre Iași și despre Moldova, spunea în memoriile sale: Înfrumusețindu-se prin stabilirea în el a atâtor boieri (care la acea epocă își părăsiseră locuințele de țară), Iașul se umple tot mai mult de negustorime și de meșteri străini; în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Micle), Dim. Nanu, Gh. Silvan și M. Strajan. Jumătate din ei dispăruți. La 14 Ianuarie 1905, Prasin moare în plină tinerețe și vigoare, victimă a generozității și cavalerismului său. Provocat la duel de ziaristul Scântee, pentru o ripostă, poate cam aspră, totuși meritată, în cursul unei polemici în legătură cu o recentă conferință literară a lui Catulle Mendès la Iași, Prasin acceptă cartelul și întâlnirea avu loc a doua zi dimineața, într-una din aleile Copoului. Scântee era miop; mâna lui nesigură; ceața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
explică unitatea de spirit, armonia cuprinsului său variat. Chiar versurile, cele mai multe din ele, și sunt destule, căci toți scriam versuri, erau simple improvizații, în mediul, în atmosfera, în căldura aceasta. "Improvizații. Se și vede!" ar spune un judecător ursuz și aspru. N-o contest. Dar nici n-aveam pretenții. Și orice lucru trebuie judecat în raport cu natura și cu destinația sa, în raport cu intenția celui de la care vine. Astfel, fantezia noastră crease, pentru un anumit colț de pagină, o mică piesă în versuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
eveniment pentru cei mai buni, primirea în rândurile organizației de „Pionieri”. Desigur și eu speram să fiu făcut pionier. N-a fost să fie așa, nu mai rețin din ce cauză dar acasă am fost muștruluit la modul cel mai aspru. A doua zi în drum spre școală am leșinat și m-am prăbușit într-o urmă de roată de camion, plină cu noroi. Grupul de copii a mers mai departe la școală lăsându-mă acolo, inclusiv așa zisul frate mai
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de către Hera, eriniile Îi retrag harul, Însuși soarele, zice Heraclit, nu va depăși limitele care i-au fost fixate; dacă nu, eriniile vor ști să-l readucă pe orbita sa. Aceste actrițe invizibile ale tragediilor sînt păzitoarele unui drept străvechi, aspru și strict. Nimic mai firesc ca În fața areopagului atenian acuzarea lui Oreste să fie susținută de erinii, dacă Apolo a preluat apărarea. Altceva izbește totuși aici. Este prima oară cînd destinul este dat În judecată! Procesul lui Oreste este un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se oprea să cugete și să-și spună: „Ce-ar fi dacă aș face și eu ceea ce au făcut Sfântul Francisc și Sfântul Dominic?”. Se gândea la multe altele care i se păreau bune și-și propunea să facă lucruri aspre și grele. Când își punea în gând toate acestea, găsea în el ușurința de a le înfăptui. Toate cugetările sale îl făceau să-și spună: „Sfântul Dominic a făcut cutare lucru, deci trebuie să-l fac și eu; Sfântul Francisc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se gândea la lucrurile lumești simțea o mare plăcere, dar când, obosit, le lăsa deoparte, se simțea gol și nemulțumit; dimpotrivă, când se gândea să meargă desculț la Ierusalim, să mănânce numai ierburi și să facă tot felul de pocăințe aspre pe care văzuse că le făcuseră sfinții, nu numai că era consolat în timp ce stăruia asupra lor1, dar și după ce le lăsa deoparte rămânea mulțumit și bucuros. Însă nu-și dădu seama de aceasta și nici nu se opri să cântărească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fie drumul mare, nu cel spre sat. Ajuns într-un sat mare înainte de Monserrat 2, dori să-și cumpere de acolo veșmintele cu care avea să plece în pelerinaj la Ierusalim. Își cumpără deci pânză de sac groasă și foarte aspră, din care își făcu o haină lungă ce-i ajungea până la glezne. Își făcu rost de un toiag și de o ploscă, atârnându-le de șaua catârului. Își cumpără și niște opinci, dar nu încălță decât una, nu de dragul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
granițele țării noastre și au fost adoptate în spitale de renume din străinătate. Pe mulți chirurgi tineri i-a ajutat să se descopere și să fie descoperiți. Dr. Paul Trosc a iubit și a suferit mult: era mândru dar modest, aspru dar bun. Și-a ostoit suferințele în artele frumoase. Personalitate de incontestabilă complexitate, este cunoscut în cercurile iubitorilor de frumos ca talentat violonist și lutier, pictor și poet inspirat. Culoarea pânzelor sale mângâie retina iar versurile nu suferă modificări. Ca
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
din realitatea unei vieți impregnată cu miasme. E și un mijloc de caracterizare a personajelor. Dincolo de întâmplările „casnice” ori impuse de evadarea într-o altă lume, întâlnim în carte normalul în sens de zbaterea cerută de viață și oricât de aspră nu e niciodată totuși, ultima zvâcnire, că încearcă să guste „tot mai lacomă din otrava visării” (pag. 18), nu înseamnă nicidecum decepție la Ica Grasu ci un nou salt spre viitor. Sunt autori de mare talent care-și descoperă târziu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]