7,167 matches
-
moneda se rostogolește fluid peste degetele lui. Uită-te în stânga, spune norul. Omul fără față întoarce capul și vede un om cu bot de lup. Contrastul cu ochii lui blânzi e nimicitor. Mâinile îi sunt acoperite de păr negru și aspru, iar gesturile lui sunt elegante. Parcă ar fi un maître d’hotel, cu o ținută necorespun zătoare. Lupul uman ține în mâna stângă un pistol supradimensionat. Iar țeava nesfârșită a pistolului țintește spre inima omului fără față. Uită-te în
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
înspre ea, cu nasul în mătasea artificială, încercînd să mă poarte după ea în felul acesta, încă pe jumătate îmbrăcat, peste drum și acasă, cît mai repede posibil. În panică, nu a mai ținut seama de trafic. Am simțit căldura aspră a pietruielii în tălpile goale și am auzit clopoțelul furios al tramvaiului. Vagoanele s-au șters de noi. Mama a rămas încremenită, suspinînd și tremurînd, după care și-a venit în fire. Pe refugiu, mi-a pus șosetele și pantofii
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
drept afirmare a propriului potențial. Haosul din trupul meu era nimic față de haosul pe care opt trupuri laolaltă îl pot determina. S-a petrecut o săptămînă mai tîrziu, prima noastră apropiere de apă, în larg. Același cer cenușiu, același vînt aspru, din cînd în cînd o părere de ploaie. Vîsla pe care fiecare dintre noi o avea în mînă devenise un animal neîmblînzit; devenise un dușman, dreaptă și rigidă cum era, părea să se onduleze ca să-i scape deținătorului său, în vreme ce
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lungul cheiului, peste pod, pe Smaragdstraat, făceam colțul și intram pe ușa din față. În vreme ce duceam la gură hrana care fusese păstrată caldă pentru mine, pe plită, încheieturile și antebrațele încă îmi tremurau de la efort. În pat, îmi trăgeam pătura aspră peste umerii înțepeniți. Cădeam repede într-un somn fără vise și mă trezeam mulțumit, dar încă înțepenit. Iar la ferestre erau flori de gheață, care nu fuseseră în intenția arhitectului. Schneiderhahn nu a apărut la antrenamente. Doar prima oară ne-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Cu ramurile lor subțiri se aplecau unii către alții, dar fuseseră plantați la distanță și erau prea mici ca să-și poată atinge vecinii. Muzica războinică din difuzoare era, pur și simplu, aruncată pe lîngă urechile noastre, în înaltul cerului. Lumina aspră cădea peste noua tribună. Competiția de vîsle era amenajată în mjlocul peisajului oferit de parc ca o felie străină de apă, cu balize în culori strălucitoare, marcînd cele șase culoare, și margini drepte. Albia fusese săpată de șomeri, care, de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
voi și poate răposatul, Dumnezeu să-l ierte. Vă spun deschis : Nu-l duc la groapă așa cum cere datina, până nu faceți cum v-am spus, căci sunt obligat să respect Directiva UE. E clar? Se adresă pe un ton aspru, poruncitor. - Păi, de ce părinte, ne faci una ca asta? Strigă Ilie, feciorul de vreo 60 de ani al decedatului. Cel din coșciug nu auzea și nu înțelegea ce se întâmplă cu el, că doar morții nici nu aud și nici
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de copil așteaptă nerăbdător răspunsul meu. - Bine, nepoate, astăzi voi începe a-ți spune povestea vieții mele, căci am trăit multe și am trecut prin vârtejurile vieții ca un pom răsărit care dă roade, rezistă la căldura soarelui, la gerul aspru al iernii, la vânturile care-l bat uneori liniștit sau la furtunile care se dezlănțuie ca și la vifornițele iernii. Ca să ți le spun pe toate, miar trebui 1001 de nopți ca în basmul oriental al Sherezadei. Ai citit basmul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
uscat la soare, apoi îi băteau și obțineau boabele. Cum din trei-patru snopi nu se obținea o cantitate mare de boabe de grâu ca să le ducă la măcinat la moară, oamenii le măcinau la râșnițe de unde scoteau o făină mai aspră din care făceau turte sau pâine dospită cu drojdie făcută când fierbea vinul în butoi. Și tare gustoase mai erau turtele și pâinea aceasta! Noi aveam o râșniță făcută de tata, o moară în miniatură, cu piese găsite la tancurile
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
roata ce trebuia învârtită peste cea de jos, iar capătul de sus se sprijinea de o grindă. La morișca noastră se scotea o făină bună care trecea ușor prin sită, rămânând doar puțină tărâță, pe când celelalte râșnițe scoteau o făină aspră, pe care unele femei nici nu o mai cerneau și făceau turtele, pâinea sau mămăliga cu tot cu tărâță. În primăvara cu foamete, erau căutate urzicile, alte buruieni cum ar fi loboda pentru borș, ștevia și foile de ceapă verde. Dacă în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
se fură din averea poporului 600 de kilograme de struguri. Cum practica dura două săptămâni, face un calcul pe un caiet și spune că ceapeul înregistrează o pierdere de peste 7 tone de struguri. Apoi mi se adresează pe un ton aspru. - Tovarășe director, toți elevii să-și golească strugurii din găleți și de mâine nu vă mai permit să lăsați să ia struguri pentru acasă. Îl voi sancționa pe șeful de fermă, pentru că a aprobat această hoție. - Tovarășe primar, îi răspund
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
plin gustul dulce al victoriei, pe care o savura cu sorbituri mici, plescăind din limbă. "Acum sunt propriul meu stăpân. Liber să aleg între viață și moarte. De fapt, să aleg drumul către moarte, gândi Carol, pipăind în buzunar frânghia aspră și bucata de săpun pe care le ținuse mult timp ascunse sub saltea și pe care le luase pe neobservate între două sclipiri ale farului. A ajuns ca libertatea să fie condiționată de singurătate. Abia acum, fiind singur, mă simt
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și întârziai cât se cuvine pe sunetul "h". Avea pieptul larg și pântecelele supt, de parcă n-ar fi avut viscere, ci doar un enorm plămân, șoldurile îi erau vânjoase, coada tăiată scurt, așa cum se cuvine, iar blana era cafenie și aspră, cu firul scurt. Caninii încălcându-i buza inferioară, botul bont și pielea fălcilor căzută îl făceau să semene cu un bătrân general în retragere. Astfel de câini sunt folosiți la vânarea bourilor sălbatici. Aleargă pe lângă ei, le sar în cârcă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
grea și crâncenă a războiului, generația mea a simțit din plin toate stările sufletești emoționale ale unor oameni foarte tineri atunci, care au răspuns prezent la chemarea PATRIEI. Departe de cei dragi și de meleagurile natale, în ritmul trepidant și aspru al vieții de război, înfruntând nesiguranța și moartea în orice moment, în scurtele perioade de relaxare între confruntări, am constatat și simțit pe viu marea mângâiere sufletească a doinelor cântate cu sufletul, cu inima și acel DOORRR! tulburător până la transfigurare
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mea de ostaș începător la Școala de ofițeri din Bacău, când pentru o vină oarecare m-a pedepsit și m-a înjosit ca demnitate umană - strivindu-mă cu dispreț ca pe cea mai umilă și efemeră vietate. Deși eram sub asprele legi cazone, în disperarea mea, i-am amintit că tocmai unul ca mine îi pusese condeiul în mână și a ajuns ofițer. Acest episod l-am redat clar în „Călător... prin vâltoarea vremii”. Să nu mi se ia în nume
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în chinez, să se ofere voluntar pentru teste de medicamente sau să viseze că o doare măseaua? Asemenea gânduri, îndoieli și neliniști Contesa nu avusese niciodată până acum. - Deci ai plecat! Contesa se apropie de oglindă: trei peri blonzi și aspri îi ieșiseră deasupra buzei de sus. Plus unul în barbă. Încă nehotărâtă, se aruncă cu fața în perna pufoasă pe care se odihnise atât de puțin capul chelios al lui Popa. Nu avea nici măcar puterea să plângă. Simți o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Mișu, din cauza căruia se afla în pușcărie! Sorinel luase pentru a doua oară, de data asta post mortem, calea Americii: portretul lui Zelea se zgâlțâia neliniștit la două ore de zbor de New York. Cu sufletul golit, nea Ovidiu sărută mâna aspră și cam păroasă a Maicii, îl pupă pe frunte printre gratii pe Horațiu și plecă împleticindu-se, sub efectul ultimei minuni de doi litri. Maica se uită lung la Horațiu. Privirea ei, chiar și din spatele ochelarilor fumurii, îl străpunse până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
îl pupă pe frunte printre gratii pe Horațiu și plecă împleticindu-se, sub efectul ultimei minuni de doi litri. Maica se uită lung la Horațiu. Privirea ei, chiar și din spatele ochelarilor fumurii, îl străpunse până în suflet, iar mustața parcă mai aspră ca de obicei îi inspira o severitate absolută în privința plăcerilor trupului. „Acum între noi”, părea să zică bătrânica, și Horațiu se gândi cu frică la visele păcătoase cu Mariana, la minciuna pe care i-o zisese mamei în clasa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și de atunci Slavko nu a mai știut nimic de ea. Se încălzi și aproape adormi lângă puloverul lui roșu, când mâneca stângă se întinse spre fața lui ca să-i mângâie cicatricea adâncită în obraz. Își recunoscu degetele noduroase și aspre, dar lăsă palmele să-i atingă urechea și apoi gâtul plin de zgârieturi și de vânătăi. Își închipui că e mâna oricui, pe el nu-l interesa, de vreme ce era învăluită în pulover. Se roti puțin și îmbrățișă puloverul ca pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
publică, în stradă, înainte de toate cele convenționale, ipocrite. Absurd ne apare mai curând gestul omului de bun-simț, care se socotea scandalizat de conduita lui Diogene. Iar scandalul inițial ajunge pentru noi altceva, o enigmă. Se șterge aproape fără urmă conturul aspru sau insuportabil al celor de primă instanță. Dar se poate vorbi totuși despre ceva elementar, de primă instanță? Să vedem în acest sens un alt caz, o narațiune ce merită atenția interpretului de astăzi. De exemplu, întâmplarea stranie a unui
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
el nu lăsa să-i scape prilejul de a-l arăta băieților și de a primi laude, care de care mai meșteșugite, însoțite de nelipsita frază în astfel de ocazii: ― Frumos palton, mă Dane, dar păcat că are stofa cam aspră... Ca să se-nmoaie puțin, ar trebui s-o uzi, mă, că altfel se rupe repede! Trebuie să faci cinste, ce mai! ― Bine, dom'le! răspunse Noica Dan încîntat. La ieșire mergem la cofetăria "Zamfirescu"! Gata! Dar lucrurile s-au petrecut
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
când pe alta pe canapea. Pe oaspete Îl culcase În tindă, așternându-i pe laviță o plapumă veche pe care o folosi În loc de saltea, acoperind-o cu lenjerie curată, dar destul de ponosită, iar de Învelit, Îl Înveli cu o cergă aspră adusă din pod. Mașa insistase să-i ofere canapeaua, vizitatorul Însă o refuză politicos, spunând că nu a venit aici ca să se lăfăiască În huzur și nici să ia locul nimănui. Dimpotrivă, oaspetele dorea să-și odihnească oasele pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lui Pratt este, din chiar primul moment în care apare ca topos în romanele sale grafice, un spațiu la fel de paradoxal și încărcat de eresuri ca și Caraibele cu aromă de voodoo și candomble. Aici totul este posibil, iar din vânturile aspre ale deșertului se pot ivi vrăjitori ce invocă demonii și amazoane. Cush, cel care revine, salvându-l de la moarte pe Koinski, duce cu sine și un enigmatic mesaj din partea unui dispărut Corto Maltese. Veștile despre marinar trimit și la șoimul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Nimic nu poate supraviețui din edificiul european în acest teritoriu dominat de umbre. Somalia și Ogadenul sunt complementul fantasmatic al Africii de Est în care rătăcesc Ann, Daniel Doria și locotenentul Tenton. Odată cu scufundarea sa în Cornul Africii, un ținut aspru, bântuit de furtuni și de pulsiuni mistice, Pratt scrie și rescrie epopeea în care se amestecă vocația gnostică și gustul de a-și revizita propria biografie. Somalia și coasta dinspre Marea Roșie și Aden sunt porțile de intrare către lumea ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Iubirile lor sunt intense, iar sfârșitul lor este crâncen. Rând pe rând, timp de decenii, „Legiunea Străină” furnizează culturii populare pretextele de a visa. Marlene Dietrich și Catherine Deneuve sunt doar două dintre femeile ce își încrucișează destinele cu legionarii aspri și romantici. Viața se scurge între lupte și săruturi și nimic nu este mai dramatic decât legăturile ce nu pot opri inevitabila despărțire. Trecând peste această moștenire glamour ce acordă Legiunii aura ei de farmec decadent, proza lui Battaglia este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
romantici. Viața se scurge între lupte și săruturi și nimic nu este mai dramatic decât legăturile ce nu pot opri inevitabila despărțire. Trecând peste această moștenire glamour ce acordă Legiunii aura ei de farmec decadent, proza lui Battaglia este cronica aspră și demitizantă din care gesturile teatrale dispar, fiind înlocuite de gloanțe și sânge. În Algeria anului 1921, legionarii sunt detașamentele ce urmăresc fantasmaticele grupuri de rebeli ai deșertului. Făpturi ale mirajului, ei apar și dispar, nu înainte de a semăna moartea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]