7,010 matches
-
Kai-shek, sprijinit de Statele Unite ale Americii, iar Uniunea Sovietică a creat imediat o alianță cu nou-formata Republica Populară Chineză. Chiang Kai-shek și guvernul său KMT s-au retras pe insula Taiwan. Confruntat cu revoluția comunistă în China și sfârșitul monopolului atomic american, în 1949, administrația Truman a reacționat rapid, extinzând Politica de stăvilire a comunismului. Apoi, oficialii Statelor Unite au extins politica de stăvilire a expansiunii comunismului în Asia, Africa și America Latină, în scopul de a contracara mișcările revoluționare naționaliste, de multe
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
Stalin, Hrușciov l-a atacat, Mao l-a apărat pe defunctul lider și l-a tratat pe noul lider sovietic ca fiind parvenit și superficial, acuzându-l că și-ar fi pierdut avântul revoluționar. China a detonat prima sa bombă atomică la 16 octombrie 1964 și prima sa bombă cu hidrogen la 14 iunie 1967. La rândul său, Hrușciov, deranjat de atitudinea lui Mao față de războiul nuclear, vorbea despre liderul chinez ca despre un „nebun cocoțat pe tron”. După această afirmație
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
a fost descrisă, mai târziu, de astronautul Frank Borman ca fiind „doar o luptă în Războiul Rece”. Primele succese sovietice au avut loc încă înainte de izbucnirea Războiului Rece, când sovieticii, cu ajutorul lui Klaus Fuchs, au reușit să afle secretele bombei atomice britanice. Panica roșie (1947-1957) și McCarthysm-ul au distrus multe rețele de spionaj. KGB nu a reușit să reconstruiască cele mai multe dintre rețelele sale ilegale din SUA distruse de Panica Roșie și de McCarthysm. Totuși, spionajul sovietic a repurtat un succes
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
după ce armata coloniala olandeză s-a predat, ca urmare a căderii orașelor Hong Kong, Manila și Singapore. La 1 aprilie 1945, trupele americane au debarcat în Okinawa. Curând după acesta, pe 6 august și pe 9 august, Statele Unite au lansat bombe atomice asupra a două orașe japoneze, Hiroshima și Nagasaki. Câteva zile mai târziu, la 14 aprilie 1945, japonezii s-au predat Forțelor Aliate. Această ocazie a oferit poporului indonezian posibilitatea de a-și proclama independența. La trei zile după predarea necondiționată
Proclamarea independenței Indoneziei () [Corola-website/Science/299107_a_300436]
-
ale cantității chimice implicau numărul lui Avogadro, termen istoric strâns legat de constanta lui Avogadro, dar definit în mod diferit: numărul lui Avogadro a fost inițial definit de Jean Baptiste Perrin ca numărul de atomi într-o gram-moleculă de hidrogen atomic, adică un gram de hidrogen. Acest număr este, de asemenea, cunoscut sub numele de în literatura germană de specialitate. Constanta a fost mai târziu redefinită ca fiind numărul de atomi din 12 g de izotop de (C), și încă mai
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
târziu redefinită ca fiind numărul de atomi din 12 g de izotop de (C), și încă mai târziu generalizată ca legătură între cantitatea de substanță și greutatea moleculară. De exemplu, la o , 1 gram de hidrogen elementar (H), având numărul atomic (și de masă) 1, are atomi de hidrogen. În mod similar, 12 g de C, cu numărul de masă 12 (numărul atomic 6), are același număr de atomi de carbon, . este o cantitate adimensională și are aceeași valoare numerică a
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
cantitatea de substanță și greutatea moleculară. De exemplu, la o , 1 gram de hidrogen elementar (H), având numărul atomic (și de masă) 1, are atomi de hidrogen. În mod similar, 12 g de C, cu numărul de masă 12 (numărul atomic 6), are același număr de atomi de carbon, . este o cantitate adimensională și are aceeași valoare numerică a lui Avogadro dată în unități de bază. În contrast, constanta lui Avogadro are dimensiunea inversului cantității de substanță. Revizuirile setului de bază
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
folosit uneori pentru constanta lui Avogadro, și în literatura de specialitate de limba germană ambele constante pot purta același nume, distingându-se numai prin unitatea de măsură. Determinări precise ale numărului lui Avogadro impun măsurarea unei singure cantități la scară atomică și la scară macroscopică folosind aceeași unitate de măsură. Acest lucru a devenit posibil pentru prima dată când fizicianul american Robert Millikan a măsurat sarcina unui electron în 1910. Sarcina electrică pe molul de electroni este o constantă numită și
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
fizice și proprietăți. De exemplu, după valorile 2014 CODATA, ea stabilește următoarea relație între constanta gazului ideal "R" și constanta Boltzmann "k", și între "F" și sarcina elementară "e", Constanta lui Avogadro intră și în definiția unității unificate de masă atomică, u, unde "M" este . Cea mai veche metodă precisă pentru a măsura valoarea de constanta lui Avogadro s-a bazat pe . Principiul este de a măsura , "F", care reprezintă sarcina electrică transportată de un mol de electroni, și să o
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
și se bazează pe dizolvarea argintului metalic din anodul unei celule de electroliză, în timp ce prin ea trece un curent electric constant "I" pentru un timp cunoscut "t". Dacă "m" este masa de argint pierdută din anod și "A" este masa atomică a argintului, atunci constanta lui Faraday este dată de: Oamenii de știință de la NIST au elaborat o metodă de a compensa argintul pierdut din anod prin cauze mecanice, și au efectuat o de argint folosit pentru a-i determina masa
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
a argintului, atunci constanta lui Faraday este dată de: Oamenii de știință de la NIST au elaborat o metodă de a compensa argintul pierdut din anod prin cauze mecanice, și au efectuat o de argint folosit pentru a-i determina masa atomică. Valoarea lor pentru constanta Faraday convențională este "F" = , ceea ce corespunde la o valoare pentru constanta lui Avogadro de : ambele valori au o incertitudine relativă standard de . Comisia de Date pentru Știință și Tehnologie (CODATA) publică valorile pentru constantele fizice pentru
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
de . Comisia de Date pentru Știință și Tehnologie (CODATA) publică valorile pentru constantele fizice pentru utilizare internațională. Ea determină constanta lui Avogadro din raportul dintre masa molară a electronului "A"("e")"M" și masa de repaus a electronului "m": Masa atomică relativă a unui electron, "A"("e"), este o cantitate direct măsurată, iar , "M", este o constantă definită în SI. , cu toate acestea, se calculează din alte constante măsurate: Cum poate fi observat în tabelul de mai jos, principalul factor limitativ
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
Avogadro este utilizarea de . Cristalele unice de siliciu pot fi produse astăzi în unități comerciale cu extrem de mare puritate și cu defecte minime ale structurii cristaline. Această metodă definește constanta lui Avogadro ca raportul dintre volumul molar, "V", și volumul atomic "V": Celula unitate de siliciu are o structură cubică cu 8 atomi, iar unitatea de volum a celulelor poate fi măsurată prin determinarea unui singur parametru al celulei unitate, și anume lungimea uneia dintre laturile cubului, "a". În practică, măsurătorile
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
fie și ea evaluată și luată în considerare. Siliciul apare în trei izotopi (Si Si Si), și variația naturală a proporțiilor lor este mai mare decât alte incertitudini ale măsurătorilor. "A" pentru proba de cristal poate fi calculată, întrucât masele atomice relative ale celor trei nuclide sunt cunoscute cu mare precizie. Acest lucru, împreună cu densitatea "ρ" măsurată a eșantionului, permite determinarea volumului molar "V": unde "M" este constanta de masă molară. Valoarea 2006 CODATA pentru volum molar de siliciu este 12
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
intrau și ele în contradicție cu valorile constantei Planck calculate din măsurătorile cu balanța wattului, deși acum se crede că se cunoaște sursa discrepanței. Principala incertitudine rămasă din primele măsurători rezidă în măsurarea compoziției izotopice a siliciului pentru calculul masei atomice deci, în 2007, a fost crescut un singur cristal de 4,8 kg de siliciu îmbogățit izotopic (99.94% Si), și din el s-au tăiat două sfere de un kilogram. Măsurătorile de diametru pe sfere sunt repetabile în limita
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
, câteodată numit și tabelul periodic al lui Mendeleev, cuprinde într-o formă tabelară toate elementele chimice, aranjate în funcție de numărul lor atomic (adică după numărul de protoni dintr-un atom) și în funcție de configurația electronică și unele proprietăți chimice recurente. Acest aranjament conduce la identificarea anumitor „tendințe periodice”, astfel că elementele din aceeași grupă au proprietăți chimice asemănătoare. În general, în aceeași perioadă
Tabelul periodic al elementelor () [Corola-website/Science/299184_a_300513]
-
din tabel. Majoritatea predicțiilor s-au dovedit a fi adevărate pe măsură ce noi elemente au fost descoperite. De atunci, tabelul periodic al lui Mendeleev a fost dezvoltat și corectat, întrucât noi elemente au fost sintetizate sau descoperite. Toatele elemente, de la numărul atomic 1 (hidrogen) la 118 (oganesson) au fost descoperite sau sintetizate, cele mai recent adăugate în tabel fiind nihoniul, moscoviul, tennessinul și oganessonul (au fost confirmate de către IUPAC pe 30 decembrie 2015), completând astfel toate cele șapte perioade. Primele 94 de
Tabelul periodic al elementelor () [Corola-website/Science/299184_a_300513]
-
IUPAC pe 30 decembrie 2015), completând astfel toate cele șapte perioade. Primele 94 de elemente există în natură, deși unele au fost observate în cantități infime și au fost sintetizate în laborator cu mult înaintea descoperirii lor. Elementele cu numerele atomice cuprinse între 95 și 118 au fost doar sintetizate în laborator sau în reactoarele nucleare. Sinteza elementelor cu un număr atomic peste 118 este planificată. De asemenea, numeroși radioizotopi sintetici ai unor elemente răspândite în natură au fost produși în
Tabelul periodic al elementelor () [Corola-website/Science/299184_a_300513]
-
fost observate în cantități infime și au fost sintetizate în laborator cu mult înaintea descoperirii lor. Elementele cu numerele atomice cuprinse între 95 și 118 au fost doar sintetizate în laborator sau în reactoarele nucleare. Sinteza elementelor cu un număr atomic peste 118 este planificată. De asemenea, numeroși radioizotopi sintetici ai unor elemente răspândite în natură au fost produși în laboratoare. Fiecare element chimic are asociat un unic număr atomic (Z), care reprezintă numărul de protoni din nucleu. Majoritatea elementelor au
Tabelul periodic al elementelor () [Corola-website/Science/299184_a_300513]
-
în laborator sau în reactoarele nucleare. Sinteza elementelor cu un număr atomic peste 118 este planificată. De asemenea, numeroși radioizotopi sintetici ai unor elemente răspândite în natură au fost produși în laboratoare. Fiecare element chimic are asociat un unic număr atomic (Z), care reprezintă numărul de protoni din nucleu. Majoritatea elementelor au un număr diferit de neutroni în atomi diferiți, aceste variante fiind numite izotopi. De exemplu, carbonul are trei izotopi naturali: toți atomii de carbon au șase protoni și majoritatea
Tabelul periodic al elementelor () [Corola-website/Science/299184_a_300513]
-
1% au șapte neutroni și un procent foarte mic au opt neutroni. Izotopii nu sunt separați în tabelul periodic: ei sunt mereu grupați, reprezentați împreună, sub același nume. Elementele care nu au niciun izotop stabil, au trecute în tabel masele atomice ale celui mai stabil izotop, iar în acest caz ele sunt scrise între paranteze. Grupa este coloana verticală din tabelul periodic. Grupele sunt considerate cea mai comună cale de a clasifica elementele. În unele grupe, elementele au unele proprietăți similare
Tabelul periodic al elementelor () [Corola-website/Science/299184_a_300513]
-
Ca rezultat, halogenii formeaza acizi cu hidrogenul, de ex. acidul florhidric, acidul clorhidric, acidul bromhidric, acidul iodhidric, toate în forma HX. Aciditatea lor crește cu numărul perioadei. Știind grupa și perioada unui element, îi putem stabili configurația electronică și numărul atomic. De exemplu să luăm elemetul situat în perioada a 3-a, grupa VII A (a 17-a). Știm că elementul are 3 straturi ocupate cu electroni și că pe ultimul strat are 7 electroni, deci configuratia va fi: K:2e
Tabelul periodic al elementelor () [Corola-website/Science/299184_a_300513]
-
-a, grupa VII A (a 17-a). Știm că elementul are 3 straturi ocupate cu electroni și că pe ultimul strat are 7 electroni, deci configuratia va fi: K:2e L:8e M:7e. Având configurația electronică , putem afla numărul atomic adunând toți electronii, deci numărul atomic va fi 17. Având numărul atomic putem afla numele elementului, în acest exemplu: Clor. Din configurația electronică putem afla ce ioni formează elementul. Acceptând un electron, elementul formeaza 1 ion negativ, deci este un
Tabelul periodic al elementelor () [Corola-website/Science/299184_a_300513]
-
-a). Știm că elementul are 3 straturi ocupate cu electroni și că pe ultimul strat are 7 electroni, deci configuratia va fi: K:2e L:8e M:7e. Având configurația electronică , putem afla numărul atomic adunând toți electronii, deci numărul atomic va fi 17. Având numărul atomic putem afla numele elementului, în acest exemplu: Clor. Din configurația electronică putem afla ce ioni formează elementul. Acceptând un electron, elementul formeaza 1 ion negativ, deci este un halogen. Pe baza ionului format îi
Tabelul periodic al elementelor () [Corola-website/Science/299184_a_300513]
-
straturi ocupate cu electroni și că pe ultimul strat are 7 electroni, deci configuratia va fi: K:2e L:8e M:7e. Având configurația electronică , putem afla numărul atomic adunând toți electronii, deci numărul atomic va fi 17. Având numărul atomic putem afla numele elementului, în acest exemplu: Clor. Din configurația electronică putem afla ce ioni formează elementul. Acceptând un electron, elementul formeaza 1 ion negativ, deci este un halogen. Pe baza ionului format îi putem stabili valența (1) și electrovalența
Tabelul periodic al elementelor () [Corola-website/Science/299184_a_300513]