6,162 matches
-
a fost încălcat de câteva triburi ale lor, care, în încercarea de a-și deschide drum pentru a jefui provincia, continuă să ne provoace și să ne atace. — Galbiana va rămâne aici, pe loc - Mucrus continua să se tragă de barbă. Am ordonat deja fortificarea castrului. Dacă vrem să atacăm, trebuie să folosim întreaga legiune, și tu știi cât durează și câte vieți omenești costă războiul. În plus, nu am primit de la Galba un ordin cu privire la eventuale acțiuni de război împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întoarcem. Dacă se întâmplă vreo nenorocire, pierdem puțini oameni. — Bine, generale - Antonius se ridică. Îngăduie-mi numai să schimb echipamentul manipulului. E zăpadă, iar oamenii mei trebuie să fie cât mai ușori cu putință. De acord - deodată, Mucrus își lăsă barba în pace și ridică mâna, făcându-i semn că poate pleca. Îi voi spune prefectului armelor să-ți dea tot ce-ți trebuie. Se aplecă repede deasupra hărților din fața sa. Imediat ce Antonius ieși din Pretoriu, Errius îi veni în întâmpinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
decât orice mesager, ca să ne aducă o veste gravă. La calendele lui ianuarie, legiunile din Germania Inferior, în loc să-i jure credință lui Galba, l-au ales imperator pe Vitellius. Consternat, Mucrus lăsă să cadă mâna pe care o dusese la barbă. — Imperator? Vitellius, imperator? mârâi. Dar avem deja un împărat, pe Galba! — Legații Flavius Valens, Caecina Alienus și alții au trecut de partea lui Vitellius, care probabil va trimite ambasadori să ne ceară sau să ne impună o alianță. E hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
profitabile decât pacea. — Valerius Mucrus... Dar legatul nu putea fi oprit. — Adu-ți aminte că, dacă cel aflat la putere e corupt, corupția se întinde ca lepra, ajungând să întineze conceptul de cinste și regulile civile - gâfâia, smulgându-și furios barba. Când cel aflat la conducere e corupt, când este un exemplu de decădere morală, cinstea suferă o jignire... o injurie... Virtutea e batjocorită, modestia ajunge vrednică de dispreț... — Ascultă-mă, interveni Antonius cu glas domol. Trebuie să înțelegem că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fundul pieței. Oamenii se agitară și se dădură în lături. Un bărbat înainta călare pe un cal alb, drept în șa, cu părul fluturându-i pe umeri. O bandă îi acoperea ochiul stâng; celălalt ochi scruta mulțimea, albastru și mândru. Barba blondă, deasă îi ajungea până la piept. La șold avea atârnată o sabie, iar în mână ținea o torță. — Potrivit cărui obicei? repetă cu glas tunător. Îl urma un șir de cavaleri, unii tineri, alții bătrâni, ce mergeau unul lângă altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iubeai pe Velunda... Tu ești un om blând, zise un tânăr războinic, aranjându-și pe umăr haina scurtă din blană. Valerius ținea cupa în mâini, dar nu luă nici o înghițitură. — Omorâți-mă. — Cum să te omorâm? întrebă alt preot, netezindu-și barba. Ne cunoști doar: îi pedepsim doar pe cei pe care îi găsim vinovați. Tu ne ceri să-ți luăm viața pentru că acum ți se pare că fără Velunda nu poți trăi? Nu, am fi complici la slăbiciunea ta. Știi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
învoielile cu legiunile din Pannonia și Illiria. Sau cu cele din Africa, mai ales cu Vespasianus. Nu te alia cu cei care vor fi învinși. Aliază-te cu Vitellius, învingătorul, ziseră în încheiere. — Ce spun prezicătorii voștri? - Julius își mângâie barba blondă, lungă. Din câte știu eu, ieri-dimineață Vitellius a părăsit orașul în carul său luxos, împodobit cu ghirlande, în fruntea unei armate de bucătari și soldați... Din câte știu, multe statui ecvestre ale lui, care fuseseră ridicate în orașe, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mesager la Otho. Avea să-l informeze că războiul civil era iminent. Războiul îi va îngădui să-l elimine pe omul acela respingător din fața lui. Nu avea să procedeze ca Julius Civilis, care, potrivit tradiției germane, își lăsa părul și barba să crească și nu și le tundea până când nu-și înfigea pumnalul în inima celui pe care-l ura. Antonius avea să-și cultive ura în minte, zi și noapte. Era convins că, nu peste multă vreme, urma să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ales o moarte curajoasă. Tocmai el, care era atât de efeminat, și purta perucă pentru a-și ascunde chelia, și în fiecare dimineață își punea pe față o mască din miez de pâine îmbibat în oțet, ca să nu-i crească barba. Îi plăcea să aibă fața netedă, ca o fată. Eu știu, pentru că l-am cunoscut bine. Și totuși, a avut curajul să se sinucidă ca un erou din vechime. Antonius și Titus tăceau. — Soldații au plâns mult timp lângă trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îi fugări pe vitellieni. În cele din urmă, ajunse victorios sub zidurile Cremonei. Soarele asfințea. — Luna... Antonius abia își mișca buzele arse de febră. — Luna a fost de partea noastră. — Antonius... Titus ridică lampa ca să vadă mai bine chipul generalului. Barba nerasă îi întuneca obrajii supți. Ochii sticloși din cauza febrei priveau câmpul de bătălie de lângă Cremona, acoperit de cadavre sub cerul de octombrie. În lumina blândă a asfințitului văzu cu ușurare armata flaviană care se apropia. Galopă spre legații săi, convocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
devină pereche, ea îl are în ea și alături , gr ăindu-i: „Te-am admirat secole-ntregi fără tutun și fără legi, bărbat grozav gemând de haos, iatac, chilie și pronaos. Biserică cu sfinți bețivi beci cast de idoli primitivi. Cu barba ta de stele bete ai desfetit atâtea fete care-au plecat, râzând năuc să fete cântecul de cuc. Ai spart pocalul sub călcâi și nimeni nu ți-a spus ...rămâi! Frumos și mârșav Împărat de clopot nedesferecat, cum călăreai pe
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ns cu o funie, cu capul gol și iarna și vara, cu picioarele desculțe, iar iarna numai în iminei, fără altă încălțăminte, cu un snop de lumânărele de ceară în mâni, mic de stat, oac heș, blând la față, cu barba mică, cu părul des, trecând pe ulițe și pe drumuri, Lumânărică, timp de 40 de ani a străbătut satele și orașele Moldovei, cântând cu duioșie: „Lumânărele, dr agel e mele!”... N-a fost om în toată Moldova care să nu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
întocmai ca și cel mort la 1843 , Ti tinaș umbla și el îmbrăcat în suman, încins cu o funie, cu capul descoperit, cu căciula subsuoară, în picioare cu imenei, mij loci u la stat, smolit, cu părul des și cu barba deasă, cărunt, bătea satele, orașele și cânta și el: „Lumânărele, dragele mele!”... Calimah mărturisește că pe Titinaș nu l-a cunoscut bine, deși când venea la Iași stătea în gazdă la mătușa Marghiolița Muruz, născută Negri, mătușă a lui Alexandru
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și a lui Ștefan al cincilea 1458, poartă în sigiliul lor capul bărbos al bour ului, cu stea între coarne, la care capul, mai în urmă din neghibăcia artiștilor, ce nu cunoșteau ființa unui bour, ci numai pre boul dumestic, barba o prefăcură în un fel de ornament arab esc, ce și astăzi se înseamnă pe la marcele mezo moderne, deși mărturia cea mai puternică este chiar numele, căci nu numai documentile și cărturarii, ci chiar țăranii, vorbind de Marca țării, o
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
așa cum germana o prinsese de la un franțuz de la mititica din Austria care o învățase de la un scoțian venit din Australia ca să-nvețe de la un spaniol franceza vorbită. Și? Și n-a învățat-o. Era greu de cap. îl ținea de sub barbă așa, ca matale, de teamă c-o să-i cadă pe jos. Da cu ce ocazie pe la noi? Io, dragă domnule, am fost trimis de Sus să vă anunț că nați plătit lumina. Lumina? Ezact. Pe naiba, exact, că-s la
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
66 Noapte de Crăciun frumos așezată peste cuplul Ionescu de la șase, ambii sforăind lin și monoton după tactul pendulei. Și ne-am opri aici cu descrierea dacă n-ar apărea din nimic al treilea personaj, un individ cu cizme roșii, barbă albă, rubașcă roșie, mustață albă, căciuliță roșie, nas roșu și mai roș și pe dincolo. După ce îi trage o pereche de palme părintești domnului Ionescu și un singur ghiont doamnei, personajul zice: Bună seara. Copiii dorm? Sigur că dorm cum
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Întîrzia o oră În urmă cu o sută de ani, așa că m-am lăsat păgubaș. N-avea rost. Trebuia să evadez dintr-o asemenea lume perfectă. Am Încercat cu artele plastice, cu plastilina, cu muzica, cu psihiatria, mi-am lăsat barbă, m-am ras În cap, am băut cu determinare, ca la carte, n-am mai băut, mi-am cumpărat ceas cu alarme folclorice, greier, pupăză, cuc, cameră video, aspirator, casetofon electric, descriu toate acestea pentru a Înțelege și cititoarele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de stabilitate. De valoare. Un simțămînt zglobiu. Visul meu nu a fost dintotdeauna literatura. Am mers mult și cu trenul. Așa că aici e locul să spun că băieții cu vise sînt deplasați. De regulă se deplasează la psihiatru. El poartă barbă, iar Freud le explică lucruri amuzante din punct de vedere austriac despre complexe, castrări, uneori comerciale, ontologie, orbire, vagin, luminița de la capătul lui (de cele mai multe ori, becul orelistului). Visele mele sînt În proporție de nouăzeci la sută erotice și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Am mai schimbat cuvinte cu Daniel Bănulescu, un foarte Înzestrat poet care scrie acum o proză singulară de excepție, merge și vorbește singur la Neptun pe faleză, Paul Vinicius și Doru Mareș (se ivea din cînd În cînd, Învăluit În barbă cu portțigaret) și Angela Martin, care nu venea la cenaclu dar care, potrivit răpăielilor unor tobe apărute la Rancas, a fost primul meu critic avizat. În vreo doi, trei ani am reușit să mă Împrietenesc oarecum cu Radu Sergiu Ruba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
timp rezonabil de gîndire, de ce m-aș fi externat, cînd la spital erau atîtea bucurii, insecte, infirmiere, supă. Asistente prelungi. Pe care-am Încercat să le hipnotizez, dar medium n-am reușit să fiu nici măcar cu sora șefă, care-avea o barbă mică. Și dezaprob părerea bunului meu prieten de la TÎrgoviște, urît oraș, potrivit căreia „luasem pe umerii mei durerile complicatei mașinării omenești”. Care mașină, care dureri, care umeri. Eu n-am umeri. Am o privire gri, intermitentă. Ea mă-mpiedică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
așteaptă legiunile romane ca Într-o pictură sumbră să li se-ntoarcă solul trimis pentru negocieri În pădure, la sălbatici, se-ntoarce săracu’, dar fără cap, barbarul uriaș cu aere de șef și secure primitivă, Înspăimîntător, cu blană de urs, barba și pletele Îngălbenite de conviețuirea cu natura, Învîrte supărat capu’ solului În mîna-i enormă răcnind spre legiuni ceva incomprehensibil, În germana acelor timpuri, care s-ar putea traduce totuși printr-un vă fut muma-n cur, mare greșeală, că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
frenetic. Zgomotul sec al loviturilor, acoperit la un moment dat de un țipăt pătrunzător. Sonor: Călușarii. Tăiat la: Cadru exterior: Scena de mai sus se repetă, compozițional identic, cu o altă femeie, un bătrîn ce poartă ochelari, un tînăr cu barbă. Planuri detaliu: Lovituri În abdomen, degete rupte, frunți sparte. Sonor: „Vrem liniște”, strigă un miner În timp ce cară cu mare forță pumni În figura unui adolescent. Gros-planuri: O tibie fracturată ieșind prin țesătura unor pantaloni; doi dinți pe caldarîm; stropi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Adagio, violoncelele expun o temă gravă ce se va repeta În bas fragmentar pentru a reveni integral În epilogul mișcării. Deasupra acestei teme („Obrăzniciile și urmările metafizice ale domnului Andrei Cornea” un titlu inspirat, din care lipsește clitorisul omului cu barbă albă, reiese afinitatea pentru metafizică a multor muzicieni contemporani, dar nu se Înțelege ce urmări poate avea un domn), trombonul solist cu modulații arhaice al lui Radu Theodoru desfășoară plenar una dintre acele melodii tipice pentru arta calomniei. Linia este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o dubă. Doar atît face poliția, probabil atît i s-o fi spus să facă: cară răniți. Pe 1848, hoardele se deplasează rapid, imprevizibil, duhnind a violență. VÎnează studenți, elevi, de fapt orice fel de tineri cu părul lung sau barbă sau ochelari, pe motiv că-s intelectuali, În pregătire, oameni cu privirea limpede, pe motiv că-s liberali, bătrîni, pe motiv că se droghează, femei, fără nici un motiv. Cum e zărit un individ din categoria suspecți, grupele de șoc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să fie și doi ani mai tîrziu În Taxi Driver al aceluiași regizor, unde face un rol ceva mai expresiv și cu vreo patru minute mai lung, tot alături de Keitel dar mai ales alături de De Niro și chiar Scorsese, cu barbă. Despre care-am aflat abia acum două luni citind Scorsese despre Scorsese că Îl Întruchipa pe dracu, eu nu m-am prins, cu toate c-ar fi trebuit, doar este cel care-i dă lui De Niro ideea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]