8,717 matches
-
și Șifonier deschis. Atunci când, pentru o altă poezie, a primit un premiu mai mic, el a cumpărat îndată pentru iubita lui o fustă și pentru el un palton. De acum încolo credea că este poet. Și iată cum a continuat basmul: Poetul, care pe lângă asta era și sculptor și plămădea găini, păsări, pești, precum și alte dihănii, a dat curs, cu poeziile în geantă, unei chemări telegrafice care i-a fost trimisă în primăvară în locuința lui din pivnița unei vile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să vină de îndată pe malul altui lac, mult mai mare, pe Wannsee și în Casa Rupenhorn, fiindcă acolo se întrunea, la invitația lui, Grupul 47. Textul redactat cu concizie se încheia cu un ordin: „Aduceți poezii!“. Pentru a face basmul mai credibil, să adăugăm: Unul dintre membrii juriului concursului de poezie mă numise talentat și mă recomandase bărbatului pe nume Richter ca participant la întrunire, dar, până atunci, acela ezitase să mă invite. Astfel, poetul i-a dat tinerei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
talentat și mă recomandase bărbatului pe nume Richter ca participant la întrunire, dar, până atunci, acela ezitase să mă invite. Astfel, poetul i-a dat tinerei sale soții, care era dansatoare, un sărut, a luat cu el, ca să dea curs basmului, șapte sau nouă poezii, s-a urcat în autobuz, a găsit Casa Rupenhorn și a intrat în vila masivă, impunătoare, în care înainte locuise un ștab nazist, pe la începutul după-amiezii, când membrii grupului înființat în anul 1947 tocmai făceau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în care înainte locuise un ștab nazist, pe la începutul după-amiezii, când membrii grupului înființat în anul 1947 tocmai făceau o pauză de cafea și discutau inteligent unul cu altul și unul pe lângă altul; și așa ceva ar putea apărea într-un basm, de pildă la Andersen. Despre existența grupului și despre ceea ce îl lega, eu, sculptorul care credea că este poet, știam numai lucruri vagi, din ziare. Despre anul ‘47, însă, aveam imagini consistente, care se sprijineau pe experiență: atunci, când cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de pe Wannsee se aflau mese acoperite cu fețe de masă la care ședeau domni și doamne. Ei beau cafea, mâncau chec și spuneau lucruri inteligente. Deoarece eu nu-l cunoșteam pe nici unul dintre poeții adunați aici, m-am așezat, pentru ca basmul să poată continua, la una dintre mesele libere și am început să mă gândesc, foarte probabil, la anul 1947, la începutul căruia Academia de Artă din Düsseldorf era închisă din cauza penuriei de cărbuni; atât de aspră a fost iarna aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pietrar Göbel. Aceea ținea o capră pe nume Genoveva, pe care în primăvara lui ‘47 fusesem nevoit s-o duc de funie la păscut, prilej cu care făcusem o figură tristă. Povestea cu capra îmi apărea în amintire, ca un basm, comparabil cu acela care tocmai începuse acum, chiar dacă nu mai făceam o figură tristă, ci mai degrabă una de ins conștient de sine, care nu avea nimic de pierdut, doar de câștigat tot ce și-ar fi putut dori, comparabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu mai făceam o figură tristă, ci mai degrabă una de ins conștient de sine, care nu avea nimic de pierdut, doar de câștigat tot ce și-ar fi putut dori, comparabil cu acel soldat lăsat la vatră care, în basmul Tabachera al lui Andersen, își găsește fericirea. Ceea ce vedeam și trăiam părea să fie în mod miraculos ireal sau era o realitate incredibil de intensă. Oricum, îi cunoșteam pe câțiva dintre cei adunați acolo după nume. De Heinrich Böll citisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îmi plăcuseră. De Wolfgang Koeppen și Arno Schmidt citisem ceva mai mult, dar ăștia nu făceau parte din grup. Böll și Eich erau cu câțiva ani - interbelici și de război - mai bătrâni decât sculptorul care se credea poet. Apoi, pentru ca basmul să primească un nou impuls, la masa mea s-a așezat un bărbat rotofei cu sprâncene stufoase și a început să mă privească sever. Voia să știe ce căutam eu în mijlocul scriitorilor care beau cafea și în același timp spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am netezit telegrama cu invitația și i-am prezentat-o, a mai pierdut ceva din aerul sever. „Care va să zică, dumneavoastră sunteți. Corect, pentru după-amiaza asta ne mai lipsea un poet.“ Apoi, bărbatul pe nume Richter, care și-a făcut apariția în basm precum un alt rege Drosselbart și care mă invitase mărinimos ca să umplu un gol, dar pe a cărui față nu se putea citi că în curând avea să devină tatăl literar adoptiv al tânărului poet mi-a spus că imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Seminarul din Freising, atunci când stăteam pe vine sub foaia de cort în lagărul de la Bad Aibling, mi-a citit dintr-o cărticică îmbrăcată în negru chestiile lui religioase cu o voce atât de scăzută și aproape aburoasă, încât, pe parcursul unui basm cu totul altfel țesut, eram ispitit să cred că din ăsta n-avea să se aleagă niciodată nimic. Și totul a decurs așa cum fusese anunțat de unchieșul Richter din basm. Când, înainte de Bachmann, unul, necunoscut mie, a citit proză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
voce atât de scăzută și aproape aburoasă, încât, pe parcursul unui basm cu totul altfel țesut, eram ispitit să cred că din ăsta n-avea să se aleagă niciodată nimic. Și totul a decurs așa cum fusese anunțat de unchieșul Richter din basm. Când, înainte de Bachmann, unul, necunoscut mie, a citit proză și după el un altul, de asemenea necunoscut mie, a avut de oferit un alt text în proză, toți cei care citiseră abia de apucaseră să-și strângă manuscrisele, că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe când era încă ucenic cioplitor în piatră, pater Stanislaus, care păzea biblioteca din căminul Caritas de pe Rather Broich, îi citise poezii de Georg Trakl, care erau foarte triste, foarte frumoase și lesne de imitat. Unul dintre criticii care apăreau în basmul ce nu voia să se mai termine nu era Kaiser, dar se numea așa, iar prenumele era Joachim. Putea să fi fost de o vârstă cu mine, dar vorbea - deși cu un ușor accent din Prusia Orientală - atât de „bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cioplitor în piatră de atunci, douăzeci de ani, numai că apoi, pe când eu încă mai ciopleam calcar, învăța - ca student al lui Adorno la Frankfurt pe Main - să vorbească exact ca din carte și să analizeze totul, până și dialectica basmelor lui Grimm, s-a purtat acum ca o piatră capabilă să se înmoaie și era plin de elogii la adresa tuturor poeziilor lui Bachmann: „Evoluția spre marea formă“ se recunoaște cu certitudine. Lucruri asemănătoare îmi spusese de altfel și pater Stanislaus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și a început să le citească membrilor Grupului 47, „tare și clar“, așa cum fusese sfătuit în timpul pauzei de cafea, propriile poezii, șapte sau nouă la număr, printre ele și Șifonier deschis, Drapel polonez și De trei ori Tatăl nostru. Și astfel basmul și-a aflat urmarea: A fost odată un sculptor tânăr care-și făcea pentru prima oară apariția ca poet. A făcut-o fără nici o frică, fiindcă era sigur de poeziile lui însuflețite de aerul Berlinului. Și pentru că, așa cum fusese sfătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu tot cu prenume; așadar, celui căruia mai târziu i-am dedicat o povestire, Întâlnirea din Telgte, i-a fost dat să audă care era numele meu. Când tânărul sculptor, care mai nou era acceptat ca poet, s-a ridicat de pe scaun, basmul tot nu voia să se termine. Imediat s-a văzut înconjurat de o jumătate de duzină de lectori de edituri, care se prezentau ca „Editura Hanser, Piper, Suhrkamp, S. Fischer“. Ei au înhățat cele șapte sau nouă poezii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
primiți vești de la noi...“ - „Cât de curând o să fiți căutat...“ - „Vă vom căuta negreșit...“ -, astfel încât era ispitit să creadă că, peste puțin timp, pentru el avea să înceapă, dacă nu epoca de aur, atunci măcar una de argint. După care basmul nu a mai vrut să se împlinească până la capăt, căci n-am mai auzit nici o vorbuliță de la lectorii editurilor atât de generoase în promisiuni. Doar cineva cu o siluetă parcă înclinată din cauza vântului, care se recomandase ca Walter Höllerer, editor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai întâi acolo și - „e de la sine înțeles“ - să fie la rândul lor plătite separat. Ah, ce bine că sărmana mea mamă mă învățase atât de devreme să fiu pragmatic când era vorba de bani. Dar atunci când, pe urmă, pentru ca basmul să se încheie, am semnat contractul, în care pentru concepția grafică a coperții îmi era asigurat un onorariu separat, am trecut cu vederea, în febra bucuriei cu care așteptam prima carte a tânărului autor, clauza opțională, paragrafele tipărite mărunt, în conformitate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Țărâna-nghețată sub lună le este patul și tihna Dar jocul frenetic prin alb nu mai cunoaște odihna Ascult suflarea lor vie în zori când stelele-apun Să-și lepede chipul lucind cuminte-n oglinda de scrum Abia cuprind cu privirea basmul difuz de-afară Și-aproape simt cum pe umeri tainică ziua coboară Șoptind așez rugăciunea cuminte pe-altarul de nor Iar ochii se-anină de cer cu lacrimi cernute ușor
Feerie de iarn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83262_a_84587]
-
și răcoarea plăcută îl îndemnă să se așeze pe banca fixată cândva de bunicul său lângă trunchiul pomului, pe atunci tânăr și mult mai subțire. Stinghia de sus făcea corp comun, acum, cu trunchiul. Aici era cândva lumea lui de basm. Aici visa în voie. Își aminti că adormea înainte de a se termina fiecare poveste spusă de bunicul ori de mama sa. Întotdeauna întreba, a doua zi, despre cum se termina povestea „de ieri” și, din această cauză, povestea „de azi
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
singur pentru prima oară, iapa la păscut. „Bine-bine! dar cum să povestesc eu acasă întâmplarea asta? Cine mă crede pe mine?... Oare nu mi s-a părut? A cui a fost vocea? Caii nu vorbesc niciodată ca oamenii. Poate... în basme, dar eu nu sunt în basm...” Să nu povestești nimănui ce s-a întâmplat. Va fi bine, crede-mă! Tudorel s-a oprit brusc. S-a întors și s-a uitat lung la Bătrâna. Nu știa ce să creadă. Era
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
păscut. „Bine-bine! dar cum să povestesc eu acasă întâmplarea asta? Cine mă crede pe mine?... Oare nu mi s-a părut? A cui a fost vocea? Caii nu vorbesc niciodată ca oamenii. Poate... în basme, dar eu nu sunt în basm...” Să nu povestești nimănui ce s-a întâmplat. Va fi bine, crede-mă! Tudorel s-a oprit brusc. S-a întors și s-a uitat lung la Bătrâna. Nu știa ce să creadă. Era convins, cel puțin acum, că vorbise
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
așezat într-o poziție numai de el știută pentru a afla ora exactă. „Aoleu, ce mă fac! Două ceasuri tot am întârziat... Mama mă va certa. Și bunicul... Bunicul va fi supărat și trei zile nu mi va spune nici-un basm... El nu mă ceartă, dar numi vorbește. E mai rău așa... Ce mă fac eu acuma?” A scos două pietricele din buzunar și lea zvârlit cu putere pe oglinda apei, una câte una. A fost mulțumit să vadă că au
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
uneori te supăr, Dar, ne-ncetat, tu m-ai iubit! Eu te-am văzut plângând cu jale Când, grav bolnav, am fost la pat. În nopți întregi tu, nedormită, Durerile mi-ai alinat. M-ai învățat ce-i poezia, În lumea basmului m-ai dus, Iar toate hainele frumoase Tu ai muncit și mi-ai adus. Din mâna ta am luat creionul Și-am scris, apoi am socotit, Cu-aceeași mână până-n școală Tu m-ai condus când m-am mărit. De-
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
la joacă în aer liber cât mai mult. În clasa a doua, m-au învățat să caut povești. Am învățat să citesc mai bine pentru că eram curios și părinții nu aveau timp să stea mereu lângă mine. Apoi am căutat basme, legende și povestiri istorice. Acum, în clasa a treia, mă descurc foarte bine de unul singur. Dar nu mai pierd timpul cu desene animate. Nici cu jocurile pe care le-am descoperit. Vreau doar să citesc pe carte. Nu pot
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
spre micii și marii cititori, mesaje care au un profund Marian Malciu 108 caracter educativ. Moralistul din autor reușește să se strecoare, cu multă abilitate în sufletul copilului, să-i construiască un univers special, un univers aflat, când pe tărâmul basmului, în plin onirism, când în imediata apropiere a realității. Drumul dintre carte și computer, la cititorul copil, trece prin Lumea copilăriei, cea fragedă și de care toți ne amintim cu nostalgie, amintindu-ne și nouă de Vacanța de Crăciun sau
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]