7,134 matches
-
emigrarea românilor din sudul Dobrogei, dar nu și a românilor din restul teritoriului Bulgariei. Diplomația bulgară a consimțit să negocieze pe baza principiului privind schimbul de populații, pentru a nu face să eșueze negocierile, dar și la presiunea Germaniei. Reprezentanții bulgari au cerut mai întâi ca emigrarea să nu fie obligatorie. Ei nu au acceptat schimbul tuturor bulgarilor din România față de românii din sudul Dobrogei, deoarece nu era echivalent. Atunci, partea bulgară a propus o soluție de compromis, care combina schimbul
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
să eșueze negocierile, dar și la presiunea Germaniei. Reprezentanții bulgari au cerut mai întâi ca emigrarea să nu fie obligatorie. Ei nu au acceptat schimbul tuturor bulgarilor din România față de românii din sudul Dobrogei, deoarece nu era echivalent. Atunci, partea bulgară a propus o soluție de compromis, care combina schimbul obligatoriu cu emigrarea facultativă. În cele din urmă Tratatul de la Craiova din 1940 stipula: În paralel mai erau de rezolvat problemele tehnice legate de acest transfer. După ample tratative, s-a
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
legate de acest transfer. După ample tratative, s-a ajuns la un acord prin care proprietățile imobiliare rurale, care aparțineau emigranților, deveneau proprietatea statului din care emigrau. Spre deosebire de schimbul obligatoriu, clauzele care priveau emigrarea facultativă au fost impuse de reprezentanții bulgari, ale căror scopuri vizau posibilitățile altor bulgari din România (din afara Dobrogei) de a emigra în Bulgaria. Diplomații români s-au pronunțat împotriva emigrării facultative și, în special, împotriva echilibrului forțat al numărului de emigrați, deoarece România voia să-i păstreze
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
menține zona Caliacra - Balcic, care fusese unul din locurile preferate ale Reginei Maria și unde era înmormântată inima reginei. La 9 august 1940 regele Carol al II-lea mai trimitea instrucțiuni lui Eugen Filotti să insiste asupra acestui punct. Partea bulgară a fost intransigentă în această privință, și după cedarea Cadrilaterului, inima reginei a fost reînhumată la Castelul Bran. Poziția română la negocieri era slăbită nu atât din cauza presiunii Germaniei, cum este frecvent relatat, ci din cauza presiunilor Uniunii Sovietice. După ocuparea
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
După ocuparea Basarabiei în 1940, Uniunea Sovietică vedea în Bulgaria o țară mai prietenoasă față de URSS decât România și de aceea considera că era în interesul ei să aibă o frontieră comună cu Bulgaria. În consecință, diplomația sovietică încuraja partea bulgară să nu se mulțumească numai cu Cadrilaterul ci să ceară toată Dobrogea. O asemenea soluție mai prezenta și alte avantaje potențiale pentru Uniunea Sovietică, deoarece Delta Dunării nu făcea parte din Dobrogea, menținerea suveranității României asupra gurilor Dunării era mai
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
Cea suplimentară (aprilie-mai 1941) s-a efectuat pe baza unui acord adițional și a antrenat încă 3.600 de bulgari si 4.700 de români. Numărul total al emigranților a fost de circa 65.000 de bulgari, instalați în Dobrogea bulgară, și circa 88.000 de români, stabiliți în cea mai mare parte, în Dobrogea româneasca. Dar Eugen Filotti nu se mai ocupa de aceste urmări ale tratatului. El primise o nouă însărcinare care avea să se dovedească și mai dificilă
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
oculul Prutului, ținutul Ismail și au fost înregistrați 1 preot, 1 pălămar, 2 văduve, 1 burlac, 49 de bărbați și 44 de gospodării. Prin decretul Senatului Rusiei din 1819 peste 2 mii de desetine de pământ arabil erau dăruite coloniștilor bulgari de peste Dunăre, în total 40 de familii. Însă, bulgarii nu au staționat la Brînza ce s-au dus mai departe, în adâncul Bugeacului. În 1827 satul era locuit de 45 de familii de moldoveni (99 de bărbați și 103 de
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
Slavilor între ei, și prin evoluția separată (în nord și în sud) din Proto-Română în Română și în Aromână. Lexicologia arată că limba română prezintă o puternică influență slavă, maghiară și timpuriu germană, iar majoritatea elenismelor au tranzitat prin intermediarul bulgar, pe când limbile din sudul Dunării prezintă o influență slavă mai slabă și o influență directă traco-iliră și grecească antică târzie. Sigurele Românii populare care se datorează unor migrațiuni atestate sunt grupul Istro-Românilor și Vlahia moravă. Ceilalți, fie ei Români sau
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
bizantin Kedrenos ; mai înainte nu este menționat deoarece cronicarii bizantini denumeau indistinct "Ῥωμαῖοι" (Romei) toți băștinașii peninsulei balcanice supuși ai împărăției bizantine, indiferent de limbile lor greacă, proto-albaneză sau protoromână. În secolul al XI-lea, războiul crunt dintre Primul imperiu bulgar și împăratul bizantin Vasile al II-lea Bulgaroctonul adică „ucigașul de bulgari” provoacă deplasări de populații relatate de cronicarul Ioannis Skylitzes, prin care legătura dintre Vlahii nord- și sud-Dunăreni este definitiv întreruptă, o mare parte dintre cei sud-Dunăreni, strămoșii direcți
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
Albania centrală sau la frontiera între Republica Macedonia și Grecia. În secolul al XII-lea, răscoala Asăneștilor duce la întemeierea unui regat aromâno-bulgar denumit în cronicile vremii [1185] "Regnum bulgarorum et valachorum" și numit de istoricii moderni "Al doilea Imperiu bulgar". Acest regat este înlocuit, după șase decenii de existență, de cele două țarate bulgărești din Vidin și Târnovo, precum și de o serie de despotate și cnezate în Macedonia, Dobrogea și câmpia Dunării de jos. În perioada Evului Mediu, Aromânii au
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
București”. În data de 24 noiembrie Grupul „Kosch” (Divizia 217 infanterie germană, Divizia 26 infanterie turcă și Divizia de cavalerie von der Glotz) a înaintat viguros pe direcția Zimnicea - Drăgănești-Vlașca - București, iar o grupare secundară (Diviziile 1 și 2 infanterie bulgară) a înaintat pe direcția Zimnicea - Giurgiu ocupând orașul Giurgiu în seara aceleiași zile. Pe direcția principală atacul a fost oprit de către Divizia 18 infanterie română pe aliniamentul format de valea râului Teleorman. Cu scopul de a intoarce apărarea diviziei, un
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
de naționalitatea lor sau de țara de origine. Această situație s-a schimbat doar în secolul al XIX-lea, în 1830 fiind evidențiat într-o statistică oficială care numără "câți sârbi locuiesc aici în orașul Ploiești, toți dintre ei fiind bulgari" (Giurescu, p.269). Se presupune că sârbii au sonstituit marea majoritate a trupelor de mercenari cunoscute ca "seimeni", dat fiind faptul că nucleele lor au fost atestate documetar ca fiind formate din ""seimeni" sârbi" în timpul unei revolte a lor din
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
kaj" și "ča": Unii lingviști consideră un dialect aparte cel numit torlakian ("torlački"), vorbit de sârbi în sud-estul Serbiei și de carașovenii din Banatul românesc (județul Caraș-Severin). Alți autori includ această variantă regională în dialectul štokavian. Graiurile "torlački" și graiurile bulgare de vest, care se aseamănă cu ele, au făcut, până la o epocă relativ recentă, obiectul unor dispute de fapt extralingvistice între lingviști sârbi și bulgari, primii considerând toate aceste graiuri pur sârbești, iar ceilalți afirmând despre ele că sunt pur
Diasistemul slav de centru-sud () [Corola-website/Science/306100_a_307429]
-
județul Caraș-Severin). Alți autori includ această variantă regională în dialectul štokavian. Graiurile "torlački" și graiurile bulgare de vest, care se aseamănă cu ele, au făcut, până la o epocă relativ recentă, obiectul unor dispute de fapt extralingvistice între lingviști sârbi și bulgari, primii considerând toate aceste graiuri pur sârbești, iar ceilalți afirmând despre ele că sunt pur bulgărești. În realitate este vorba de un continuum dialectal, aceste graiuri fiind de tranziție între cele două limbi. 2. Există și o diviziune supradialectală după
Diasistemul slav de centru-sud () [Corola-website/Science/306100_a_307429]
-
mulți autori publicându-și lucrările atât în greacă (limbă a culturii din Balcanii la acel moment) cât și aromână scrisă în alfabetul grec. În 1770, aici a apărut primul dicționar al celor 4 limbi balcanice moderne (greacă, albaneză, aromână și bulgară). Acțiunile din 1769 ale otomanilor au fost doar începutul unei serii de atacuri, care au culminat cu atacul din 1788 al trupelor albaneze conduse de Ali Pașa asupra orașului, atac care s-a soldat cu distrugerea completă a localității. Supraviețuitorii
Moscopole () [Corola-website/Science/306094_a_307423]
-
Macedoniei, (care fusese pricipalul obiectiv al războiului, în special orașele Ohrid și Bitolia). Rămânând doar cu o ieșire neînsemnata la Marea Egee și cu doar un port de mică importantă (Dedeagaci), țara a fost obligată să abandoneze proiectele pentru instaurarea hegemoniei bulgare în Balcani. În ciuda faptului că s-a aflat în tabăra învingătorilor, cucerind importantul oraș Salonic, Grecia a fost puternic nemulțumită. Grecia primise și portul Kavala și teritoriul de la est de acesta în urmă insistentelor regelui Constantin I și a șefilor
Tratatul de la București (1913) () [Corola-website/Science/306111_a_307440]
-
Bulgaria și România au întreținut relații bilaterale călduroase de la independența simultan câștigată în 1878, datorată în parte și acțiunilor militare române la Plevna și Grivița, până în 1913 (la care trebuie adăugat că Țara Românească, apoi România îi susținuseră pe "comitagiii" bulgari încă din 1821). Resimțită de bulgari ca o „trădare” a acestei prietenii, ofensiva militară română împotriva Bulgariei în 1913 și consecința sa : anexarea Cadrilaterului de către România, au stârnit în Bulgaria un val de indignare și de antiromânism virulent, care a
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
prezintă perioada românească în Cadrilater ca fiind o „cruntă ocupație militară”, și redau prezența românească în zonă (îndeosebi la Balcic) ca fiind o colonizare, în timp ce cărțile de istorie românești interbelice prezentau Bulgarii ca fiind un popor „crud și sălbatec”. Istoricii bulgari nu mai recunosc caracterul multinațional al Țaratului Vlaho-Bulgar din sec. XIII, afirmând că acesta era excluziv bulgar în sensul de astăzi, etnic, al cuvântului, și extind acest punct de vedere și asupra despotatului Dobrogea din sec. XIV. În occident antiromânismul
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
îndeosebi la Balcic) ca fiind o colonizare, în timp ce cărțile de istorie românești interbelice prezentau Bulgarii ca fiind un popor „crud și sălbatec”. Istoricii bulgari nu mai recunosc caracterul multinațional al Țaratului Vlaho-Bulgar din sec. XIII, afirmând că acesta era excluziv bulgar în sensul de astăzi, etnic, al cuvântului, și extind acest punct de vedere și asupra despotatului Dobrogea din sec. XIV. În occident antiromânismul a îmbrăcat trei forme : Autori foarte diferiți ca opinii și filozofie, de exemplu Titel Constantinescu, Neagu Djuvara
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
urmat chemarea lăuntrică și a intrat frate la Mănăstirea Cernica. Pe 12 noiembrie 1808, tânărul Constantin este tuns călugăr sub numele de Calinic, iar după o lună este hirotonit ierodiacon la Biserica Sfântul Nicolae de la Cernica, de către cărturarul și mitropolitul bulgar Sofronie al Vranței. În anul 1813, după ce epidemia de ciumă ucisese și mulți preoți, Calinic a fost hirotonit preot împotriva voinței sale și a devenit duhovnicul și marele ecleziarh al Mânăstirii Cernica. A servit ca duhovnic nu numai a călugărilor
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
ȚSKA Sofia este un club de fotbal din Sofia, Bulgaria, care joacă în A PFG, prima divizie a fotbalului bulgar. Echipa susține meciurile de acasă pe Stadionul Bălgarska Armia cu o capacitate de 22.015 locuri. În octombrie 1923, cluburile "Athletic Sofia" și "Slava Sofia" au format noul club "AS-23", sub patronajul Ministerului Războiului. În 1931, AS-23 a câștigat primul
PFK ȚSKA Sofia () [Corola-website/Science/306275_a_307604]
-
susțină necesitățile. Acesta a fost un fapt atât de neobișnuit în acele vremuri pentru un episcop grec, că populația chiar nu l-a recunoscut pe Ambrosie că este grec. Circulau zvonuri că ar fi de fapt slav și mai ales bulgar. Populația bosniacă îl considera un om sfânt, datorită marii sale griji față de poporul păstorit. El nu iubea arginții și cerea poporului să fie calm și să nu facă revolte pentru a nu suferi apoi masacre din partea turcilor. Noul conducător al
Ambrosie Popovici () [Corola-website/Science/304792_a_306121]
-
militari români au comis o serie de greșeli strategice în aplicarea principiilor luptei armate: "Din punct de vedere militar, strategia română n-ar fi putut să nu fie mai rea. Alegând Transilvania ca obiectiv prioritar, armata română a ignorat armata bulgară din spatele ei. Când ofensiva din munți a eșuat, înaltul comandament român nu a ținut cont de principiul economiei de forțe prin crearea unei rezerve mobile, cu care să respingă ulterior înaintarea lui Falkenhayn. Românii nu au respectat nici principiul masării
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
considerentul că românii, care încă luptau conform doctrinei apărării terenului cu orice preț si nu anihilării forțelor vii ale inamicului, nu vor accepta o amenințare directă asupra Capitalei, în spatele forțelor din Transilvania, amenințare care nu era serioasă în fapt, armata bulgară neavând capacitatea de a angaja forțe semnificative la nord de Dunăre, în condițiile în care avea masat grosul forțelor pe frontul de la Salonic. La 15 septembrie 1916, regele convoacă la Periș un Consiliu de Război la care participă primul ministru
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
Independent însă de aceste considerațiuni generale, de ordin strategic, trecerea Dunării pe la Flămânda, considerată în sine însăși, prezintă un interes netăgăduit, pentru că avea la bază o concepțiune strategică din cele mai îndrăznețe”". La 1 septembrie 1916 armata a 3-a bulgară a trecut frontiera bulgaro-română și a înaintat spre Dobrogea. Generalul rus Andrei Medardovici Zaioncikovski și trupele sale au sosit în grabă pentru a întări frontul aliat româno-rus, în încercarea de oprire a armatei lui Mackensen mai înainte ca acestea să
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]