10,800 matches
-
gândurile. Deci fusese rob, urechea stângă era despicată într-un anume fel, cum o taie turcii când robesc băieții de mici copii, are barba deasă, deci nu este eunuc, - o, Doamne, ce-mi trecu prin gând, eunucii nu se pot călugări - și este tânăr, o frumusețe care venea dintr-un fel de seninătate și siguranță pe care el Cantacuzinul, spătarul, fratele lui Șerban Vodă, n-o avea. — Ești mulțumit de ceea ce vezi? întrebă încet părintele. — Sfinția ta, de unde ești? — Mi-am
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au luat de Crăciun pe tata și l-au sugrumat la Snagov, și după vreo trei ani ni l-au trimis otrăvit pe fratele meu Drăghici de la Istanbul, de i-am astrucat trupul la Comana, la mânăstire. — Doamne miluiește, și călugărul își făcu larg semnul crucii. Câtă nenorocire! Cu adevărat vale a plângerii este lumea aceasta. Doamne, izbăvește-ne de mânia păgânilor! — Care păgâni, preacucernice? Grecii, în spatele omorurilor stau grecii noștri, frații noștri dreptcredincioși. Fiecare grec mai avut din Istanbul îndoapă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
moșiilor, sărăcuțele, că dacă pe vodă Șerban îl mazilește, cine urcă pe tron în locul lui îi ia toată averea și, cum scrie mama, ,,îi rămân copiii săraci“. — Și? — Mama dă testamentul mitropolitului, care-l pecetluiește martor fiind... — Constantin Brâncoveanul, spuse călugărul zâmbind. — Îți vine a râde, pentru că nu-l știi pe vodă Șerban și pe nevastăsa, bulgăroaica... Șerban este în stare să o scoată pe mama că și-a pierdut mințile și să ne amenințe pe noi până ne ia tot
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cheme Sinaia. Să mă ajuți să-mi țin legământul. — Acum, hai să ne rugăm! Se lăsară amândoi în genunchi pe iarbă; printre spinii cei cu minunate flori roșii și peste armoniile ce izvorau din genuni se ridica vocea severă a călugărului: ,,Doamne al puterilor, fii cu noi, căci pe altul afară de Tine, ajutor întru necazuri, nu avem, Doamne al puterilor, mântuiește-ne pe noi”. Acasă Întors la Ierusalim, spătarul Mihai, curtenitor, le-a însoțit pe cele două femei peste tot pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
discuția fiind condusă discret de stolnicul Cantacuzino, patriarhul ațipind mereu, ca la fiecare deșteptare să mormăie tânguindu-se pe nas ,,Doamne miluiește”, Mihai și Ianache se retraseră în bibliotecă. După câteva minute, în înserarea scurtă, pe poarta patriarhiei ieșeau doi călugări; cel cu barbă căruntă, ceva mai tânăr, avea un mers vioi, chiar grăbit, celălalt mai bătrân, cu barbă scurtă albă, părea supărat și bombănea mereu, cerându-i tovarășului de drum să meargă mai încet. — O să mă însoțești. Nu se face
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
supărat și bombănea mereu, cerându-i tovarășului de drum să meargă mai încet. — O să mă însoțești. Nu se face să mă duc singur. — În primul rând nu înțeleg de ce te duci. Ți-am spus că și ea este urmărită, șopti călugărul bătrân. Întoarce capul după mine și fă te cămi spui ceva. Uită-te în lungul uliței. E cineva după noi? La patriarhie bătea toaca de vecernie. Cei doi aproape alergau pe străzi spre port. Din când în când, încercând să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am chemat. În fiecare zi după nopțile așa petrecute mă sculam bolnav și medicii se certau între ei, neștiind ce să-mi facă. Astă noapte m-am hotărât și iată toată dimineața m-am simțit renăscut. Alt om. Pe chipul călugărului se citea deopotrivă milă și îngrijorare. — Nu te uita așa la mine. O să le pun pe toate la cale. A venit și Brâncoveanu, cu el mă împac. Îmi pare rău că am amânat să-l primesc pe Ahmed baș-capegiul. Oare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cum? Poruncește să-mi aducă de mâncare, să pună focul că mi-a intrat frigul morții în oase și ziua încă nu s-a sfârșit. O să vină al doilea logofăt. Are de lucru cu mine. Întâi au venit patru frați călugări de la Mitropolie, l-au spălat, l au miruit și l-au îmbrăcat pe domn cu caftanul de sărbătoare și cu mantia domnească pe deasupra. I-au pus în mâinile aduse pe piept o cruce de argint și l-au întins pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
răsplătește-i încrederea ce a avut-o în măria ta, vărsând lacrima de cuviință când îl vei duce mâine pe ultimul drum. Aș dori să-i ai alături pe frații, copiii și nepoții răposatului. Mâine în zori vor veni părinții călugări, îl vor ridica pe voievodul Șerban și l vor duce în biserica domnească, unde se va sluji sfânta liturghie, apoi vom porni cu toții să-l ducem pe ultimul drum spre Cotroceni. Acolo se va face prohodul și se va înmormânta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru mâine și să pun un popă de la biserica Bunei Vestiri să-i citească stâlpii. Mitropolitul se ridică în picioare și se îndreptă spre ușă. Se întoarse spre cei adunați, îi binecuvântă și ieși. Avea în gură un gust amar. Călugărul diacon care-l aștepta alături de dorobanțul de pază se uită îngrijorat la mai-marele său. Theodosie încercă să și controleze ținuta, dar o oboseală inexplicabilă îi trăgea umerii în jos și-i dădea un aspect șovăielnic în mers. În speranța că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o resimțea, grăbi pasul în așa măsură încât firavul diacon alerga ca un cățel în urma lui. A doua zi, 29 octombrie, în fața bisericii domnești cu hramul Bunei Vestiri, dis-de-dimineață, când încă nu se luminase de ziuă, începură să se adune călugării de la toate mânăstirile din București. Veniseră și stareții și arhimandriții de la mânăstirile din jur, de la Mărcuța, Plumbuita, Comana, Mărgineni și Snagov. O mulțime de bărbați îmbrăcați toți la fel, cu anterie negre din aba groasă, cu potcapuri negre, diferite după
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
răspundeau mahalalele și din nou așa, până când toate ulițele s-au umplut de lume. La sfârșitul liturghiei, opt monahi greci și opt monahi de la mânăstirea Radu Vodă, primii pe partea dreaptă, ceilalți pe partea stângă, au ridicat năsălia cu coșciugul. Călugării s-au grupat și s-au rânduit după ranguri, grecii și străinii pe partea lor, iar cei de la mânăstirile Radu Vodă, Mihai Vodă și Sfântul Gheorghe pe partea cealaltă. „Aghios o Theos”, cântau monahii greci când Io Șerban Cantacuzino ieșea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vodă? — Nu, și nici el nu știe de unde îi veneau știrile, doar Hamie, dar acum s-a rupt firul. — Crezi? — Așa se pare. — Știi, egumenul de la mânăstirea Sfânta Ecaterina s a ținut de vorbă, mi-a trimis un om, un călugăr, pentru metocul Sinaia. — Antim? — Da. Îl cunoști? — Nu este bun pentru metoc. Nu e făcut să stea în pustietăți. Are școală multă. S-a călugărit la Sfântul Munte, la mânăstirea Ivir. E o poveste lungă cu el. Dacă-i poveste
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acesta, de după marama ușilor împărătești, făcu un semn cu capul; vodă începu cu glas baritonal, pe un ton foarte înalt: — Cămara Ta, Mântuitorule... Valuri, valuri veneau glasurile învățăceilor ținând isonul din strana dreaptă. La octavă, grave, soseau vocile bărbătești ale călugărilor din strana stângă. Când ultimul copil își trimise cu un oftat nota cristalină spre înălțimea cupolei, din altar reluă cântarea arhimandritul pe un ton mai scăzut, în grecește, apoi Filotei, iar la sfârșit toți trei, vodă de pe tron, arhimandritul din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
amândoi deodată în biserică, urmați de patru diaconi în stihare negre de catifea bordate cu argint în jurul gâtului și la mâneci. În urma lor venea doamna, între Constantin și Radu. Ștefan pășea preocupat între cele două domnițe îndoliate. În jurul Sfântului Epitaf călugării începură tânguit, cântarea: — „În mormânt, viață, pus-ai fost Tu, Doamne...” De pe partea cealaltă a mesei răspundeau cu versetul următor în grecește monahii de la mânăstirea Sfântului Ioan. Și tot așa. În fața tronului doamnei, Bălașa și Smărandița se jucau cu lumânările
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în gând o părere de rău că întrerupsese joaca celor mici. Atunci, Bălașa întoarse capul spre el, ridică ochii luminați de lumânare și-l învălui într-o privire fericită. Zâmbea cumva fără să-și încordeze buzele și era tare frumoasă. Călugării ajunseseră la sfârșitul Prohodului. Acum povesteau cum „neamurile toate” înmărmurite asistă la înmormântarea Celui fără de moarte. La ocolitul bisericii în urma epitafului, familia Brâncovenilor venea prima, apoi Bălăcenii și Cantacuzinii deopotrivă. Pe urmă ceilalți. Domnul îi simțea pe toți venind în urma
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stolnicului și, văicărindu-se turcește, ceru permisiunea să ducă de acolo bolnavul pentru a-i aplica tratamentul necesar. Prințul Constantin dădu un ordin scurt și un dorobanț din gardă dispăru pe ușa rămasă deschisă pentru a se întoarce cu doi călugări pe care Pylarino îi declară ajutoarele lui și, într-o atmosferă conspirativă, luându-l pe domnitor de subsuori, dispărură prin mica ușă laterală a spătăriei cu stele. În spătărie acum marele stolnic Constantin avea cel mai înalt grad, așa că preluă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de călărie înșeuați mergând la pas ținuți de căpestre. Pe drum se făcea un spațiu liber după care veneau mulțime de preoți în odăjdii strălucitoare, cu cruci sau cu cădelnițe, iar după ei, ca o a doua gardă voievodală, înaintau călugării mânăstirilor din București. Să fie o mie? se întrebă Selin pașa pe gânduri. Clopotul cel mare bătea să se spargă. Curând se ivi prima caretă deschisă trasă de patru cai negri; în ea erau vodă cu cei trei fii al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ne-am face Selin aga fără cai? Bărbații aceștia își jură să fie caști cât timp fac parte din ceată și, în joacă, cred că se transformă în cai, dansând ca să îmbuneze un zeu al cailor, devin un fel de călugări credincioși acestui zeu. Eh, Selin aga, ce ne-am face fără cai? — Măria ta, zise Kuciuk Selin și se închină în fața domnitorului, care curtenitor îi răspunse cu un zâmbet sincer, rugându-l pe Ștefan să-l însoțească pe imbrohor până la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la trup și-și depășise frica de cai. Îi dăruisem o iapă arăbească blândă... Porneam amândoi călări de la Târgoviște până la cotul Dâmboviței, la mânăstire la Nucet. Este acolo în trapeză o icoană a Maicii Domnului, zugrăvită în zid. Ne aduceau călugării greci nuci sparte prăjite în cuptor când scoteau pâinea, și miere și apă rece din fântână... Se închina la icoană și vorbea cu Maica Sfântă cam așa: „O să fie fată și o să-i zică Măriuța și o să fie bălaie ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nădejdea lui frate său, beizadea Gheorghe, la dânsa era! Au mai rămas, din cei care s-au sfătuit în taină astă-vară, mitropolitul Antim și cu mine. Dar ce o fi cu sfinția sa, că mă face să aștept atât? Trecând un călugăr prin preajmă, spătarul Mihai își exprimă dorința de a fi scuzat în fața sfinției sale că nu mai avea răgaz să zăbovească așteptându-l. Da, evident, pe el, Constandinul Stancăi îl putea ierta, dar pe mitropolitul Antim robit de ieniceri la vârstă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bazileu cu daruri de cărți sfinte și odoare, „spre slava lui Dumnezeu”, spunea el. Acum privea biserica mânăstirii și cele trei turnulețe ale paracliselor incluse în clădirile care adăposteau spitalul cu spițeria, casa doftorului, școala cu odăile dascălilor și chiliile călugărilor. Toate îndoielile i se stinseră, admirând silueta zveltă a bisericii; da, într-adevăr răposata nevastă-sa avea dreptate, lucrul pare neterminat, îi trebuie un zid de jur-împrejur ca la cetăți, ca la hanul mânăstirii Sfântul Gheorghe. Un zid puternic, cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și mărăcini imaginând cununa de spini a lui Iisus. — Ia loc, spătare Mihai, și prelatul arată spre jilț, eu o să stau pe laviță; doar o clipă, să-mi iau rucodelia: asta este lucrul de mână recomandat de sfinții părinți pentru călugări. Munca la cărți are prea multe ispite și nu lasă libertate sufletului să se roage... Rucodelia aduce multă împăcare. Sfinția sa luă dintr-o firidă un sipețel pe care, deschizându-l, scoase din el o pânză pe jumătate brodată cu fire
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la ruși. Mâine în zori pleci cernit la Târgoviște, după ce ai grijă să afle tot târgul că te duci să vezi cum îi ține sfinția sa sărindarul Bălașei, Dumnezeu s-o ierte. De la Târgoviște, seara iei drumul Hurezilor în straie de călugăr, domnia ta călare pe un cal și cu un măgar încărcat cu desagi cu cărți bisericești, iar printre ele hârtiile. La Hurezi pui meșterii să toarne piatră de mormânt pentru mine și sub piatră... Cred că turcul nu face nimic până la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dar luna plină făcea drumul ca de cretă. De prin crânguri privighetorile își înălțau trilurile vestind vară timpurie. Nu mergeau prea repede și Ștefan era îngrijorat că nu o să ajungă la timp la Hurezi, când din urmă îl auzi pe călugăr cum își îndeamnă măgarul să oprească. Să facem o ectenie, fiule, descalecă, am ajuns la crucea de la Gemenea. De la înălțimea calului prințul căută în jur și într-adevăr văzu crucea conturându-se albă pe întunericul pământului acoperit de frunzele căzute
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]