7,208 matches
-
curioase maniere ale lui Vladimir în efectul amenințării care putea veni pe ordine ierarhică: I-o fi făcut cu degetul ministrul economiei capitaliste: domnule, comportamentul acesta învechit nu cadrează cu manierele unui manager din timpurile noastre! Da' păi ce crezi: chefurile lui mai puteau fi îngăduite? Ce, ăștia din Securitate dorm? Doar nu s-au culcat pe Laura victoriei! comentau ei, cu glasuri acre... Hohotele de râs și concluzia strămoșească da' ia mai dă-l și pe ăsta în puzzlele 'mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
interzis la Yalta, cât și la Potsdam, al așa-numitului Partid Național Socialist al Muncitorilor din Germania. Instrumentiștii intonară, asurzitor și fără tragere de inimă, respectiva bucată, atacând-o pe ritm alert de polca. Pelerinul o ascultă și el, fără chef, deși Svetlana îl amenința mereu cu toiagul de tambur-major, convocându-l la audieri oficiale, știind că imaginea aceasta avea să i se estompeze, dar că, simultan, poseda neîndoielnica particularitate de a-i reveni, aidoma, într-un alt vis. Se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
albă șed nemișcați ca și altădată, iar leii înaripați străjuiesc depărtările. Era misiunea Svetlanei să întâmpine cu alămurile fanfarei pe oaspeții de la Sans-Souci, care năvăleau, acolo, în hoarde, pentru a-i împiedica pe acești naivi și zbanghii, puși pururea pe chefuri, să constate tristețea serbărilor din imensul domeniu lăbărțat în necuprinsul Bărăganului și în resturile Codrilor Vlăsiei. Așteptând la o coadă interminabilă, Pelerinul, interesat de un Mausoleu de marmură roșie, pe care corifei cu stetson îl situaseră într-o Piață megalomanică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
considerații științifice, profită de buimăceala lui, apucându-l de braț cu oarecare și instantanee amicalitate. Vino, vino, mai aproape, prietene! spuse Profesorul cu convingere și atât de imperativ, încât masivul gonflabil nu i se putu împotrivi, deși se supuse fără chef. Considerându-l din ce în ce mai mult drept un învățăcel ce-i picase la îndemâna expunerilor sale, Profesorul brodă rapid o teză privind multiplicitatea aspectelor realității, precum și operațiunea de reproducere și aducere-aminte în procesul cunoașterii, executat pe fundamentul memoriei primordiale. La un popas oratoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
timpul cu fruntea Încrețită, părând mirat, Îngândurat. De fapt, acum nu mă gândesc la nimic. Simt c-ar trebui s-o fac, că aș avea la ce, Însă mai amân o vreme. Încalec pe bicicletă, Încep să pedalez agale, fără chef. În fine, Îmi trece ceva prin cap: mă gândesc că așa, cocoțat pe două roți de mountain-bike roșu, nu pot părea prea nefericit. Nu c-aș fi fost, dar nici nu voiam să par. Eram doar abătut și-mi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de fapt presupunerea favorabilă mie. Clandestinitatea și drama probabilă provocată de eventuala noastră descoperire mă excitau mai mult decât postura de soț placid a lui Cătă. Aveam deja reverii, care va să zică. Mă Închipuiam confruntat cu un soț gelos, eventual violent, aveam chef de drame, de destrămat căsnicii. Mă Întărâta chestia asta. Avusesem chiar și un vis, mă gândisem mult la el, În care Cristina mă călărea și, gâfâind și lingându-mi urechea, Îmi șoptea: Hai, repede, că vine Cătă și ne prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
hibernare. Sorin și Andreea erau plecați, Vasile ocupat, Împotriva oprobiului pe care-l risca, să pregătească Încă o carte de poezie, Florin prins de comenzile de webmaster. Rămăsese Cătă, Însă de pus la cale ceva cu el nu prea aveam chef. Cristina Îmi lăsase ceva de tradus, aveam termen trei săptămâni până la Întoarcerea ei, nu era cine știe ce, dar lucram fără poftă. Mătușa Clara se apucase să zugrăvească, trebuia refăcută și tencuiala exterioară, zidul și, dacă rămâneau bani, porțiuni din acoperiș. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
C.a. vreo două milioane pe lună, eram mână largă la ieșirile În oraș. Cât a fost plecată Clara, m-am lipit din nou de Vasile Leac, ceva mai liber acum, după plecarea Andreei prin Europa. Am Încercat să organizăm un chef, era ziua Laurei-maseuza, amanta Andreei, am adunat o grămadă de lume, Leac i-a adunat. Pe cei mai mulți nu-i văzusem În viața mea, nici n-aveam să-i mai văd. Unul singur mi-a atras atenția, un negru american, pictor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
am Încercat și eu să glumesc: - Nu i-a mers lui Alexi cu tine. Am reușit s-o fac să zâmbească: - Îl știi? Eu nu l-am mai văzut pân-acum. Oricum se străduia prea mult. Și n-aveam nici un chef. De explicații probabil. Exista În grup o convenție: eram discreți În privința cuplului Andreea-Laura, doar Leac avea voie să fie vulgar și să pomenească de homosexualitatea lor, nu-l puteai opri când era vorba să se făloșească cu prietenele lui excentrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
că unii nu-s chiar așa sensibili la cum merge treaba. - Alaltăieri m-am dus la unul, a vrut să mă violeze. Nasol! Ce naiba să mai zic? Dacă ăla chiar a Încercat ceva, dacă a fost violent, nu mai am chef să aflu nimic. Dacă a aruncat și ea o vorbă, dacă ăla n-a făcut altceva decât s-o prindă de fund, Încă nu-i mare lucru, o simplă bârfă de la locul de muncă. Dar mai bine nu cer amănunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
semn, să-mi spună cumva, ceva, adică mă băiete, mă gândesc cât de cât la tine, mai vorbim când mă-ntorc. Dar ea, nimic, nimic. Așa că m-am Înhăitat din nou cu Leac, bântuiam nopțile, el găsea Întotdeauna câte un chef cu scandal, eu eram În căutare de nerușinări. Laura ne-a Însoțit de câteva ori, de și mai multe ori ne Însoțea Florin, pe el Îl luam de-acasă de obicei pe la două noaptea, așa trăia el, lucra nopțile, ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pleacă, cât stă și cât Îl costă consumația. Totuși ceva-ceva tot am reușit și eu În săptămânile acelea nebune, poate că ceva Încă neconcludent, totuși, un semn că lucrurile ar fi putut evolua spre mai bine. Era la sfârșitul unui chef destul de așezat, singurul exces a fost tentativa de a ne droga. Laura venise cu o prietenă, o farmacistă după care lui Leac i s-au scurs ochii Întreaga seară. Farmacista adusese cu ea niște pastile de tuse, spunea că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dacă luăm vreo două-trei, o să simțim ceva. Eu am luat cinci, Leac și mai multe, ne-am moleșit, nu cred că pastilele au avut efectul ăsta, ci dezamăgirea și votca. Poate ca să se scuze, poate fiindcă păream un tip important (cheful se ținea la Joy’s), farmacista a stat destul de mult În preajma mea. Începeam să mă simt și eu important, presimțeam gelozia lui Leac, aveam parte de-un cadru mediu În halat alb, nu era puțin lucru să-ți invidieze Leac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Iat-o pe Andreea luând-o de talie, sărutând-o pe ceafă. Mie mi se făcea rău, lui Sorin i se făcea rușine. Eu sufăr ca un câine, el e decent. - Hai să dăm drumul la film! Cine mai are chef? Dar băgăm caseta, Andreea redevine profesionistă, privește materialul nostru, nu e mult, vreo douăzeci de minute. Eu o privesc pe furiș pe Cristina, e mai frumoasă ca niciodată. Se vede că-i priește. Nu mai spun nimic, nu mai aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Florin Într-o după-amiază, pe la Începutul lui august. Anunțul fusese făcut cu un glas stânjenit, dar ferm, de parcă lui Florin i-ar fi părut rău că ne strică distracția, fiindcă vedea și el că În acea după-amiază eram puși pe chef. Un scurt istoric al problemei Gata! Nu mai aveam bani, care va să zică. Eram oare surprinși? Nu prea. Nici unuia dintre noi nu ne merseseră grozav afacerile peste vară: la cafeneaua mea nu mai venea nimeni, toți se buluceau la ștrand, ăia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-i facă de râs. Metamorfoza, la care visa de multă vreme și pe care și-o putea acum permite, n-a vizat numai stocul de carte și selecția autorilor, ci chiar comportamentul lui de librar, atât cât a mai avut chef și răbdare să se ocupe personal de afacere. De pildă, nemaifiind obligat să răspundă amabil oricărui client inept, devenise cât se poate de răutăcios și ironic, deși nu știu dacă era cu putință să-l Înțeleagă lumea totdeauna. Acum, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dându-le lecții de pictură, spera să-i angajeze Într-o activitate mai stimulatoare ca vagabondajul, dar care presupunea aceeași libertate. Nu i-a ieșit, bineînțeles, din prima, a fost nevoie să-i aduc aminte ipoteza avansată cu ocazia monstruosului chef cu șampanie, caviar și copii ai străzii: ființele astea au nevoie de provocări extreme, nu de chestii cuminți, las-o mai moale cu arta, oferă-le ceva mai hard. Întâmplarea a făcut ca exact În clipa În care Îi spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cu farmecul lui Cătă. Dar, cum spuneam, chiar de l-aș fi avut, farmecul ar fi avut nevoie de ceva timp ca să fie pus În valoare, ori eu tocmai de asemenea prestații mă feream cu dansatoarele, numai curte n-aveam chef să le fac. Uneori mă coboram și mai jos și apelam la prostituate get-beget, de multe ori la două deodată, cu mingiuța de coca Învelită În staniol pe noptieră, dacă tot eram pus pe fapte mari. Și pe asta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
costisitor, procesul promitea să dureze. * Dura deja de trei luni, când am aflat din Întâmplare cine fusese la originea investigației și a arestării lui Leac. Eram Împreună În Arad, voiam să petrecem o noapte la clubul lui Adelin, eram cu chef, umblam pe jos fredonând fiecare câte ceva. Trebuia să ne Întâlnim și cu Alexi, voluntarul american care prinsese gustul cluburilor de noapte. Când am ajuns În fața clubului, aflat pe o străduță liniștită Într-un cartier de case, am văzut jeep-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Dar nu ei mâncaseră bătaie o noapte Întreagă, nu ei umblaseră două săptămâni numai cu papuci de pluș din pricina durerilor din talpă. Și nu ei fuseseră umiliți cum fusese umilit Leac, atât de umilit că nici măcar n-a mai avut chef să meargă cu jalba pe la Comitetul Helsinki ori Amnesty International. Și-o făcuse cu mâna lui, s-a stropșit Andreea la el, care se simțea probabil vinovată fiindcă doar Leac suportase consecințele. Și tot cu mâna lui avea să Îndrepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să-i solicit Vivianei vreo nefăcută, când l-am văzut pe Adelin intrând În bar. S-a dus direct spre Leac, s-a așezat lângă el și a Început să-i explice ceva. Părea nervos, Îl găsisem surescitat și fără chef, nu-l Întrebasem de ce, acum părea să-i fi sărit de tot țandăra. Leac asculta atent, Încruntat. Mi-a făcut la un moment dat semn să vin lângă ei. M-am dus, au Început să-mi explice despre ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
metri. Poate v-am mai spus. Ieșim În stradă. Adelin o să ne ducă la adresă cu Oltcitul lui. Mă bag eu În spate, eu Îs ăla micu’. Leac ar trebui să stea cu picioarele la gură. Și nici prea cu chef nu-i. Dar mă urmează, doar suntem prieteni, ce naiba! Ajungem repede, nu e departe, omul nostru stă Într-un bloc cu patru etaje. Scara A, apartament 11. Etajul 3. Adelin rămâne jos, noi urcăm cu pași mari. A venit ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
o lovitură pentru mine Întâlnirea asta, nu că nu mi-aș fi putut-o imagina, eram expert În asemenea fantazări dramatice, dar n-aș fi crezut c-am să fac chiar atât de greu față. Eram terminat, buimac și fără chef, la vilă nu-mi mai găseam locul, la plajă mi-era teamă să mă mai duc. Mă cam scoteau toți din sărite, Sorin, cu fericirea lui casnică, bucolică, Cristina, cu menajul ei obscen, Florin, fiindcă devenise atât de mic burghez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Mă Întorceam În casa mătușii Clara, acolo unde aveam să petrec următoarele două-trei săptămâni În stilul deja consacrat, cu vizionări nesfârșite de casete video, mă rog, deja DVD-uri. Nu mai puteam suporta să stau la falanster, Îmi pierise tot cheful, nu-i mai găseam nici un farmec și aveam nevoie să nu-mi văd o vreme prietenii. Vila risca să se umple cu oaspeții lui Sorin, era momentul taberei de creație, nu mă vedeam bine Împărțind dormitorul cu cineva ca să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ceva vreme, am mers la doctor, mi-am luat ochelari. Dar În general mă străduiam să nu fac nimic, Încercam să dorm cât mai mult, Îmi reușeau și câte cincisprezece ore pe zi, urmate de un maraton cinematografic. Până și cheful de gătit Îmi pierise, o lăsam pe Clara să se ocupe de asta, așa că suportam supe de pui duminicale, șnițele și cartofi prăjiți, fiindcă, nu-i așa?, Clara nu putea să iasă din regula cartierului. Ieșeam din casă doar o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]