17,484 matches
-
și plajele stațiunii Tsingtao. Jim nu-l mai văzuse pe Basie de cînd Îi capturaseră japonezii și era bucuros că scăpase de stewardul de pe vas. Nici unul dintre prizonierii din Închisoarea Centrală, majoritatea fiind maiștri cu contract și marinari comerciali de pe coastele Chinei, nu auziseră de părinții lui Jim, dar transferul lui la centrul de detenție Însemna totuși Încă un pas către ei. Curînd după capturarea sa, Jim se Îmbolnăvise de o febră dureroasă, timp În care a vomitat sînge. Bănuia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vîrsta lui Jim, țineau de marginile tărgii. Un grup de trei femei În vîrstă trecu, confuze din cauza mirosului și a luminii cenușii. În urma lor venea un soldat Înalt, purtînd ghete strîmbe și un șort militar englezesc. Avea pieptul gol, iar coastele lui slabe păreau o colivie de păsări, În care Jim aproape că-i putea vedea inima palpitînd. — Bravo, băiete... Îi aruncă lui Jim un zîmbet chinuit și Îl mîngîie pe cap. Se așeză repede jos, sprijinit de perete, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Basie era acolo cu informații și mîngîieri, deși moartea era un termen elastic pentru stewardul de cabine, deschis tuturor interpretărilor. Jim adună porțiile soldatului Blake timp de două zile după ce acesta rămase nemișcat pe podeaua magaziei, cu pielea Întinsă peste coaste, ca hîrtia de orez În jurul unei lanterne. Știa că soldatul murise de aceeași febră pe care o luaseră el și mulți alți deținuți. Dar Jim trăgea deja cu coada ochiului spre cei doi misionari mai În vîrstă, așteptînd ca febra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe orice nebun care ar fi Încercat să sară gardul de sîrmă ghimpată, de teama represaliilor. Muncitorii de la instalația de apă Își curățau saboții pe trepte și se uitau În soare, mișcîndu-se doar atît cît să-și ia căpușele dintre coaste. Deși costelivi, procesul de Înfometare se oprise cumva la piele și os. Jim Îi invidia pe domnul Mulvaney și pe reverendul Pearce, căci el mai creștea Încă. Aritmetica pe care i-o predase doctorul Ransome demonstra prea limpede faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
complet și deținuții se retrăgeau În paturile lor. Rația de alimente, și așa modestă, a fost redusă la o singură masă pe zi. Submarine americane blocau estuarul rîului Yangtze și uriașele armate japoneze din China Începură să se retragă spre coastă, de-abia fiind În stare să se hrănească pe ele Însele. Perspectiva Înfrîngerii acestora și asaltul iminent asupra insulelor japoneze Îl făceau pe Jim tot mai agitat. MÎnca orice găsea, dîndu-și seama de numărul tot mai mare de morți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
acel loc fericit pe care Îl cunoscuse În 1943. CÎnd Jim și domnul Maxted se Întoarseră cu rațiile la Blocul G, deținuții așteptau tăcuți, cu farfuriile și gamelele lor. Stăteau pe trepte, bărbații cu piepturile goale, cu umerii noduroși și coaste ca o colivie de păsări, iar soțiile lor șterse, cu rochii vechi, uitîndu-se fără expresie, de parcă așteptau să le fie adus un cadavru. În capătul cozii erau doamna Pearce și fiul ei, urmați de perechile de misionari care Își petreceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
izbucnire de lumină cînd sufletul Îi părăsea. Odată Îl ajutase pe doctorul Ransome cînd făcuse masaj pe pieptul gol al unei tinere belgience care murea de dizenterie. Doctorul Bowen spusese că era moartă, dar doctorul Ransome Îi apăsă inima pe sub coaste și brusc ea deschise ochii și se uită la Jim. La Început, Jim crezuse că sufletul acesteia se Întorsese În trup, dar ea tot moartă era. Doamna Philips și doamna Gilmour au luat-o de acolo și au Îngropat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
baseball, perechi de pantofi de sport atîrnați de șireturi și un gramofon portabil, toate obținute de la deținuți pentru țigări, mîncare și informații În legătură cu alte lagăre. — Se pare că micii tăi prieteni pleacă, Jim. Domnul Maxted Își trecu degetele murdare peste coaste căutînd fîșii desprinse de piele. Se uita la ele cu ochii mijiți În soarele de august, de parcă rătăcea bucăți din el Însuși prin tot lagărul. — Îți țin locul, dacă vrei să-l saluți pe soldatul Kimura. — Știe unde să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de saboți de lemn, Îl ajunse din urmă. — Jim... m-am gîndit că o să te găsesc aici. Domnul Maxted Își ridică fața palidă spre soare. O transpirație paludică fină Îi acoperea obrajii și fruntea. Își frecă murdăria din spațiul dintre coaste, de parcă voia să-și expună pielea ca de ceară luminii vindecătoare. Deci asta am tot așteptat noi... — Nu v-ați adus bagajul, domnule Maxted. — Nu, Jim. Nu cred că o să mai am nevoie de el. Cred că ți se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
temători față de măștile lor strălucitoare, cu aceeași privire bănuitoare ca a țăranilor din Hungjao care se uitau de pe orezăriile lor la Packard-ul părinților săi. Jim goni muștele de pe gura și ochii domnului Maxted. Arhitectul zăcea fără să se miște, cu coastele albe din jurul inimii desfăcute, dar Jim Îi auzea respirația slabă. Vă simțiți mai bine, domnule Maxted... Vă aduc niște apă. Jim se uită printre gene la șirurile de mașini. Chiar și micul efort de a-și concentra privirea Îl extenua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mașini. Erau mai mult de cincizeci - Buick, Lincoln Zephyr, două Cadillacuri albe, una lîngă alta. Oare veniseră să-i ia pe proprietarii lor englezi acum, cînd războiul se terminase? Jim mîngîie obrajii domnului Maxted, apoi Întinse mîna sub scobitura de sub coastele lui și Încercă să-i maseze inima. Ar fi fost păcat ca domnul Maxted să moară tocmai acum, cînd Studebacker-ul venise să-l ducă Înapoi la cluburile de noapte din Shanghai. Totuși, soldații japonezi stăteau pe băncile de ciment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cutii de muniții, zăcea trupul unui soldat chinez, cu uniforma portocalie ruptă pe fundul și umerii lui umflați, strălucind de o lumină uleioasă, ca o cutie de vopsea crăpată. Un cal de povară zăcea lîngă șosea, cu pielea jupuită de pe coaste. Jim se uită În carcasa uriașă, sperînd să găsească un șobolan prins Înăuntru. Părăsi drumul cînd acesta o luă spre est, spre docurile din Nantao. Traversă orezăriile inundate, urmînd malul de pămînt al unui șanț de irigații. Chiar și aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
petrolul În golfulețele și canalele din Împrejurimi. Amețit de mîncare, Jim se culcă În iarba fierbinte și supse mulțumit un baton de ciocolată, tare și dulce. Luase masa cea mai copioasă din viața lui, iar stomacul Îi era umflat pe sub coaste ca o minge de fotbal. LÎngă el, roiuri de muște făceau un festin pe norul de vomă albă. Jim șterse de noroi a doua cutie de Spam și așteptă ca pilotul japonez să apară din nou ca să-l poată răsplăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de cale ferată și, mai presus de toate, În privința stocurilor de arme și muniții lăsate În urmă de japonezi. Mai colaborau cu naționaliștii, deși uneori luptau Împotriva lor, rămășițele armatei regimului marionetă, grupuri de dezertori din Guomindang, mînați Înapoi spre coastă, și diferite forțe de miliție, recrutate de comandanții de armate care se reîntorseseră la Shanghai. Zeci de mii de chinezi erau măturați de aceste armate rivale, ca praful de un grup de mături care se ciocnesc. Coloane de refugiați cutreierau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
chineze umpleau ecranul și uriașe armate ale Guomindangului Îl salutau pe victoriosul generalissim Chiang, pe podiumul lui de paradă de la Nanking. Singurele forțe care nu erau sărbătorite erau comuniștii chinezi, dar ei fusese alungați din Shanghai și din orașele de coastă. Indiferent de contribuția pe care trupele lor o aduseseră la victoria Aliaților, fuseseră demult depreciate, pierdute sub straturile de jurnale de actualități care Își impuseseră propriul lor adevăr asupra războiului. În cele două luni de cînd se Întorsese În Amherst
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Teatrul Evreiesc de Stat, unde a venit prin transfer de la Teatrul de Stat German din Timișoara. Matilda dormea acoperită cu plăpumi ușoare pline cu puf de gâscă, o pilotă, când el Începu să desprindă carnea caldă a cotletelor de pe pielița coastelor. Fericirea! Ce este fericirea?! „Știți”, ar trebui să faceți niște „completări” la fișa dumneavoastră personală de cadre, câteva lucruri sunt neclare, sau cel mai bine ar fi să scrieți o „autobiografie”. Fericirea. Petru, putea el, prietenul gărilor și al aeroporturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe cineva s-o ajute pe Chanel. Spera din toată inima că Annie, liceana care le mai ajuta din când În când, o să fie disponibilă sâmbătă. —Și ce propui pentru sâmbătă? Întrebă ea. —Știi ce? N-am fost niciodată pe coastă. —E excelent. Deci rămâne stabilit? Rămâne stabilit. Promite-mi că mă suni dacă ți se face iarăși rău, continuă el punându-i ușor mâna pe braț. —Promit, dar nu-ți mai face griji. N-o să mi se mai facă rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În timp ce Hannah intra. Cea cu sulul de bani peșin. Chanel, care Împacheta un șal de botez pentru o clientă, se uită Înspre ușă. Poate e femeie de gangster, Îi șopti lui Ruby drept răspuns. Ruby Îi dădu un ghiont Între coaste ca să tacă din gură. În timp ce clienta lui Chanel ieșea ținând punga de cumpărături În mână, Hannah ajunse la tejghea. Dar Alfie fu cel care-i atrase atenția lui Chanel. —Vai, ce păr minunat! oftă ea. E exact aceeași culoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Mi-am lărgit nodul la cravată, în timp ce mă apropiam. Îmi simțeam testicolele grele, mă dureau. De data asta am luat-o pe la spate. Mă nelinișteau ochii ei, în fond era problema mea. Vroiam să mă bucur de adunătura aceea de coaste, de ceafă. Poate că am zgâriat-o pe spate, dar nu m-am putut abține. Apoi, am căutat în buzunarul pantalonilor portmoneul. I-am lăsat banii pe masă. — Pentru alimentele congelate... Nu răspunse, Angela. Poate că reușisem s-o jignesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ochii ei, o lumină care aluneca sub pielea chipului, închis într-un halou fragil, foarte intim. Mi se păru că devenise dintr-o dată tristă. Am urmărit tristețea aceea pe cărarea neagră a gâtului aflat în umbră, până ce am ajuns la coastele din care se deprindeau sânii. Ea își dădu seama, prinse halatul și își acoperi pieptul. Acum se afla în lumină. Și, în lumina aceea puțină a lumânării, mă privea cum mănânc. Cu brațele încrucișate, ca o iubire în noapte. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Italia este mică, are urme de transpirație sub braț, a transpirat în autobuz, a transpirat toată noaptea, s-a zvârcolit în somn. Privește casa, cărțile, fotografiile, sânii Elsei, plini, bronzați încă. Se gândește la cepele goale care se odihesc pe coastele ei și la inima care îi bate sub ele. Este îmbrăcată cu fusta aceea ridicolă cu cordon din elastic care îi alunecă pe șolduri. Elsa îi zâmbește. Este solidară cu ființele de același sex cu ea, chiar și cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
apoi vin - așa cum vin și se duc cărțile de joc, și acest du-te-vino e însăși istoria. Acolo, în depărtare, fără s-o aud conștient, răsună, pe plajă, muzica mării de hotar. Se sparg în ea valurile venite după ce au lins coasta Spaniei. Și ce de lucruri îmi sugerează cei patru regi, cu cele patru culori ale lor, de pică, de ghindă, de tobă și de cupă, conducători peste cele patru șiruri ale ordinului biruitor! Ordinea! Răbdare, așadar, și să tăiem cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aștepte În defileu, În locul În care drumul traversa munții. Să-i țină de vorbă până când vor sosi ajutoare care să blocheze canionul. Începu să alerge din toate puterile. Gâfâia. Sângele Îi pulsa În tâmple. Plămânii Îl dureau. Simțea junghiuri În coaste. Însă deși Își Încorda toți mușchii la maximum, aproape că nu Înainta, parcă bătea pasul pe loc, În timp ce căuta cu disperare cuvintele cu care să Întârzie dușmanul. Trebuia să găsească imediat ceva, o expresie, o idee, o veste, poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tine și mine, amice, și Între noi doi și Troțki există mai multe puncte comune decât diferențe: cap, gât, coloană vertebrală, curiozitate, poftă de mâncare, membre, dorință sexuală, capacitatea de a distinge Între lumină și Întuneric, Între cald și rece, coaste, plămâni, bătrânețe, văz, auz, sistem digestiv și secretor, nervi care percep durerea, metabolism, memorie, simțul pericolului, un labirint complicat de vase de sânge, un aparat reproducător și un mecanism de regenerare limitat, programat până la urmă pe autodistrugere. Și o inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și ea În vis Își văzu mama. Într-o grădină cenușie, neglijată, care se Întindea pe câteva dealuri scunde. Înăuntrul ei se zăreau niște ierburi arse, pline cu ciulini, câțiva copaci uscați și resturi de răsaduri. Sub el, pe o coastă de deal, era o bancă ruptă. Lângă bancă Își văzu mama. Moartea o transformase Într-o elevă a unui internat religios. Văzută din spate părea foarte tânără, o adolescentă sau o fetiță pioasă, Îmbrăcată Într-o rochie modestă, care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]