7,234 matches
-
a fost una dintre personalitățile marcante ale societății românești. Discernământul îl ridica deasupra atmosferei provinciale în care nu se complăcea. Bătând căile Europei, profesorul a ilustrat cu strălucire un gen literar care, de la Nicolae Milescu Spătarul, Dinicu Golescu și Ion Codru Drăgușanu înscrisese pagini cu totul remarcabile în literatura noastră. Abia întors de la Paris, Ralea a înlăturat de la catedră pe bunul dar mediocrul profesor Fedeleș, un filozof fără operă dar foarte iubit de studenți. La vârsta aceea a tinereții, Ralea lăsa
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
anii 1503, 1607, 1608, 1622, 1636), în ținutul Iași (anii 1579, 1712). Documente provenind din cancelarii străine, între care tratatul încheiat la Lublau, la 15 martie 1412, între Sigismund de Luxemburg al Ungariei și Wladislav II Jagello al Poloniei, menționează: „codrii mari numiți Bucovina”. Odată cu trecerea timpului, termenul de „bucovina” - pădure de fag - se toponimizează, iar după anexarea la Imperiul habsburgic, în anul 1775, toponimul capătă un sens precis. Această „Țară de Sus” a Moldovei - Bucovina - era partea cea mai bine
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
dintre ei, vorbeau germană. La fel, o treime erau de confesiune greco- orientală, restul fiind romano-catolici, luterani și evrei, astfel încât mitropolitul Nectarie, a trăit și a copilărit printre străinii de credința creștină ortodoxă. Astăzi, minunata așezare a Stulpicanilor în „umbra codrilor seculari ce străjuiesc pintenii estici ai Răsăritului”, adăpostește 6.246 de suflete și se poate mândri cu faptul că toți locuitorii sunt ortodocși. Aceștia se ocupă cu mineritul, exploatarea forestieră, agricultura, apicultura, comerțul. Cei mai mulți dintre catolicii care au existat pe
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
acesta de grea criză, formând singurul mijloc de existență”. În acest domeniu, al pădurilor, dușmanii mitropolitului au găsit și aici, motive de a-l inculpa, spunând, fără să poată dovedi, că Nectarie se face vinovat de punerea în exploatare a Codrului Secular Slătioara și dinamitarea renumitei cascade Lătoace, de pe pârâul lui Ion, la începutul anului 1930. Că i-a ajutat pe oameni cu lemne, o spune chiar el atunci când se apără împotriva acuzațiilor că nu rânduiește treburile bine în această privință
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
științifică în cercetare și în procesul de învățământ. Vorbind de aplicațiile practice în natură trebuie să prezint aici, am obligația morală, aplicațiile de cercetare pe care le organiza profesorul Mihai Constantineanu. Am luat parte la expedițiile științifice organizate la Rezervația „Codrul Secular Slătioara”, în zona lacului de acumulare „Porțile de Fier”, în zona Maramureșului, la Poiana Stampei etc. Aplicațiile erau organizate timp de 2-3 săptămâni și se lucra exact ca în agricultură, „zi lumină”. Stabileam tabăra într-o anumită localitate și
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
moderni, noi avem ca și chinezii o puternică expresie rituală și stereotipă. Observația milenară s-a fixat în proverbele obiective, și individul nu mai face inutile sforțări de cunoaștere. La lirismul dezordonat al mâhnirii se opune un adevăr etern: Din codru rupi o rămurea, Ce-i pasă codrului de ea... politica țării, mută ca a lui Vlaicu-vodă, stă pe înțelepciunea arhaică: Ce e val, ca valul trece. Când, prin urmare, studiem literatura română, e greșit să măsurăm cu dimensiuni superficiale. Civilizația
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
puternică expresie rituală și stereotipă. Observația milenară s-a fixat în proverbele obiective, și individul nu mai face inutile sforțări de cunoaștere. La lirismul dezordonat al mâhnirii se opune un adevăr etern: Din codru rupi o rămurea, Ce-i pasă codrului de ea... politica țării, mută ca a lui Vlaicu-vodă, stă pe înțelepciunea arhaică: Ce e val, ca valul trece. Când, prin urmare, studiem literatura română, e greșit să măsurăm cu dimensiuni superficiale. Civilizația și cultura poporului român sunt străvechi și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pământul colindător Au călătorit pe crugul soarelui nemișcător... De când am văzut cu ochii o muritoare a ta... îndoiala, confuzia între "prieteșug" și amor, marea solemnitate erotică. La Slănic, în decor alpestru, cu Munți înalți până la nouri, pâraie prin stânci vărsate, Codri de copaci sălbateci printre petre răsturnate, Prăpăstii peste prăpăstii, adâncimi întunecoase... boierul cu ișlic cade la picioarele Zulniei cu inima săgetată "ca de-o armă arzătoare" și se încleștează cu mâinile de picioarele ei. Ca și străvechea Laură, Zulnia, "ibovnica
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe mare, La uscat corăbierii nu s-or teme de-necare: Ce-a să zic-atunci pescariul, când în ape curgătoare Îi va prinde mreaja vulturi și dihănii zburătoare? Ce-a să zică vînătoriul, când în loc de turturele, Nevăzând nici câmp, nici codri, va pușca zodii și stele? IANCU VĂCĂRESCU "Mica poezie" este ușor de urmărit și la Iancu Văcărescu (c. 1791- 1863), fiul lui Alecu Văcărescu și al Elenchii Dudescu. Îndeosebi informația sa e italiană, în direcția canțonetiștilor și anacreonticilor veacului XVIII
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Dragoș, vrăjitorul Vronța i-a furat pe Dochia. În o cetate veche cu poarta îmbulzită de scai el pipăie prin întuneric, gata să lovească, cu sabia goală în mînă: Unde ți-i lacașul, o, dușmane Vronțo? În bizunie, peșteri, în codri nămornici, În făr' de fund hrube, în hiola mării Te ascunzi cu dânsa, cu a me Dochie? Dragoș doarme și atunci începe o sinistră sarabandă: Se deschid cu buhnet ușile la sală, Se arată umbre în giulgiuri albe, Cu făclii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aleargă pentru o fată cu flori galbene în păr. Mai ales caracteristică este jalea într-o geografie fabuloasă, făcută din pustiuri, din prăpăstii, în care călugărița lunatecă se înfundă în mari păduri la chemarea iubitului anonim: Hai cu mine-n codrul verde S-auzi doina cea de jale Când plăieșii trec la vale Pe cărarea ce se pierde. Să vezi șoimul de pe stâncă Cum se-nalță, se izbește Peste corbul ce zărește În prăpastia adâncă. Hoțul lui Alecsandri e cam în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
coloane unui templu maiestos, Și pe ele se așează bolta cerului senină Unde luna își aprinde farul tainic de lumină. O! tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii În nemărginitul templu ard ca veșnice făclii. Munții sunt a lui altare, codrii organe sonoare Unde crivățul pătrunde, scoțând note-ngrozitoare. Totul e în neclintire, fără viață, fără glas; Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă nici un pas; Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată... E un lup ce se alungă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
spânzurătoare; Și stâncile, fantasme pleșuve, mute, oarbe, Deschid largi negre peșteri menite de a soarbe În umbra lor adâncă și de misteruri plină Pe omu-mpins de soartă a piere de lumină... sau o miniatură persană: Se duce calul Graur spre codrii de stejari, În care greu se luptă balaurii cei mari Cu pajuri năzdrăvane născute-n ceea lume; Prin locuri unde șerpii brilianturi fac din spume, Și zmeii fac palaturi de-argint cu turnuri dese Ca-n ele să ascundă frumoase
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Însă omul era cult, fin și sub numele de Fantazaki a trecut în vremea lui drept "regele boemei romîne". Ioan M. Bujoreanu a lăsat un roman, Mistere de București, în gustul lui Eugène Sue, cu pasabile însemnări de epocă. I. CODRU DRĂGUȘANU Ceea ce sperie și descurajează pe cititorul Peregrinului transilvan al lui I. Codru Drăgușanu (1818-1884) este limba transcarpatică și latinizantă. Câte o frază promite sublimități: "Soarele se apropia de apus și, cu razele oblice, aurea vârful de granit prefăcut în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vremea lui drept "regele boemei romîne". Ioan M. Bujoreanu a lăsat un roman, Mistere de București, în gustul lui Eugène Sue, cu pasabile însemnări de epocă. I. CODRU DRĂGUȘANU Ceea ce sperie și descurajează pe cititorul Peregrinului transilvan al lui I. Codru Drăgușanu (1818-1884) este limba transcarpatică și latinizantă. Câte o frază promite sublimități: "Soarele se apropia de apus și, cu razele oblice, aurea vârful de granit prefăcut în șișt sur prin intemperiile seculare și milenare..." Așa, într-un text reparat. Dar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai ales bănățenilor, și pigmentul reportajelor e făcut din râsete spontane. La Paris lumea striga "Vive l'Empereur!" "și el - spune pelegrinul - e mort de douăzeci de ani!" La Londra îi repugnă friptura sangvinolentă: "mînce cui îi place". Reprezintă I. Codru Drăgușanu o adevărată figură literară? În-cercăm îndoieli a susține acest lucru. Dar un fenomen uman interesant este fără îndoială. N. SCURTESCU Teatrul e debil în această epocă. Matei Millo pastișa în Apele de la Văcăresci vodevilurile lui V. Alecsandri. De la N.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mi-i ști spune ce mai face țara Ce Dacia se numea - regatul meu? Mai stă-nrădăcinată-n munți de piatră Cu murii de granit, cu turnuri gote Cetatea-mi veche Sarmisegetuza? Oricum, locul civilizației noastre rămâne mereu pentru poet codrul. Chiar din Sarmis (Nunta lui Brigbelu) se observă la Eminescu obsesia temei dublului, intrată la noi prin Hermiona Asachi, traducătoarea lui E. Deschamps. Ea era la modă atunci, și Th. Gautier o utiliza în scopuri picturale. Brigbel e așa de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ideologice de la N. Bălcescu până la Nae Ionescu și L. Blaga se nutresc din el. Noțiunea unui Logos explicabil silogistic ne e străină. Poezia eminesciană e fața plastică a acestei concepții. Natura e o entitate metafizică, e materia în veșnică alcătuire, codrul, marea, râul, luna fiind spete, idei, divinități, fenomen apărând doar omul, care nu are nici o intervenție în desfășurarea numenilor, suferind numai rotația: - Ce mi-i vremea, când de veacuriStele-mi scânteie pe lacuri, Că de-i vremea rea sau bună
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
frunza-mi sună, Și de-i vremea bună, rea, Mie-mi curge Dunărea. Numai omu-i schimbător, Pe pământ rătăcitor, Iar noi locului ne ținem, Cum am fost așa rămînem: Marea și cu râurile, Lumea cu pustiurile, Luna și cu soarele, Codrul cu izvoarele. Omul trăiește în sublimă nesimțire. Văduva tinerică hibernează într-o căsuță de pădure năpădită până peste gard de zăpezi, într-o leneșă părăsire de sine: Părul ei cel negru, moale Desfăcut cădea la vale... adormind pe scaun: Adoarme
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Fusul din mână îi cade. Nevasta "tinără" a lui Călin doarme tolănită pe patul din bordeiul neorânduit în care se leagănă o rață și cântă un cocoș, împăratul supărat lasă să-i crească iarbă în barbă. Locul extazelor religioase e codrul în care omul se pierde ca o furnică: În munți ce puternic din codri s-ardică Giganți cu picioare de stânci de granit, Cu fruntea trăsnită ce norii despică Și vulturii-n creieri palate-și ridică Ș-uimiți stau în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din bordeiul neorânduit în care se leagănă o rață și cântă un cocoș, împăratul supărat lasă să-i crească iarbă în barbă. Locul extazelor religioase e codrul în care omul se pierde ca o furnică: În munți ce puternic din codri s-ardică Giganți cu picioare de stânci de granit, Cu fruntea trăsnită ce norii despică Și vulturii-n creieri palate-și ridică Ș-uimiți stau în soare privindu-l țintit, Acolo prin ruini, prin stânci grămădite E peștera neagră săhastrului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din culmea cea stearpă, Aruncă bucăți cu pomi și cu iarbă Ce-n urlete în râuri se năruie, cad. Natura se găsește la Eminescu într-un chip elementar, având ca notă dominantă cantitatea. Cutari versuri conțin numai noțiunea simplă de codru, dar în proporție colosală. Omul e anulat și zdrobit de foirea fluturilor și izbucnirea ierbii. Efectul euforic al germinației universale este jalea. Toate poeziile lui Eminescu exprimă încetarea rezistenței individuale, pasul lunatec către lac și codru: Prin a ramurilor mreajă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
numai noțiunea simplă de codru, dar în proporție colosală. Omul e anulat și zdrobit de foirea fluturilor și izbucnirea ierbii. Efectul euforic al germinației universale este jalea. Toate poeziile lui Eminescu exprimă încetarea rezistenței individuale, pasul lunatec către lac și codru: Prin a ramurilor mreajă Sună jalnic în urechi Cântec dulce ca de vrajă De sub teiul nalt și vechi. Iată sunetele sfinte Mișcă jalnic al tău piept, Nu mai cugeți înainte Nu mai cauți îndărăpt. Ci-asculți mii de păsărele Ciripind în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
piept, Nu mai cugeți înainte Nu mai cauți îndărăpt. Ci-asculți mii de păsărele Ciripind în verde crâng Cum de-amoru-ne-ntre ele Sfătuindu-se se plâng. Natura este edenul, locul sexualității, ea ațâță dorința de împreunare, după care urmează nelipsita adormire în codru: Adormi-vom, troieni-va Teiul, floarea-i peste noi, Și prin somn auzi-vom bucium De la stânele de oi. Dragostea e violentă, ferină. Când vede pe Ieronim gol Cezara răcnește. Femeia este un izvor "de-ucigătoare visuri de plăcere", care
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
gura se adapă; Unu-n brațele altuia tremurând ei se sărută, Numai ochiul e vorbareț, iară limba lor e mută. Lui Eminescu îi repugnă prefăcătoria. Adevărata femeie e ingenuă. Ea vine singură la pădure, locul foirilor și împerecherilor: Hai în codru cu verdeață, Acolo-n ochiu de pădure Unde-izvoare plâng în vale, Lângă trestia cea lină Stânca stă să se prăvale Și sub bolta cea senină În prăpastia măreață. Vom ședea în foi de mure. Ea ispitește pe bărbat, fără rușine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]