6,859 matches
-
construit ca pentru a fi un șopron rustic de ținut trăsurile și așteptă, privind spre apele calme, ușor încrețite ale golfului. Din când în când, mici săgeți de arsuri stomacale îi străbăteau pieptul. Reilly trebuia să facă vreun fel de confesiune. Avocatul lipsit de scrupule al lui Abelman îl putea șterge pe el, Gus Levy, de pe fața pământului. Nu trebuia să-i dea soției sale satisfacția de a vedea întâmplându-se acest lucru. Dacă Reilly va mărturisi că el a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să‐mi supraviețuiești, tu, care de când am deschis oc hii la viață, te‐am văzut scriind prin caiete. Ai adunat câțiva sac i plini. Începe să scrii!” - își îndeamnă Amalia‐Ioana Popescu, autoarea celor aproape 400 de pagini din jurnalul confesiunilor sale, care în premonițiile sale își descrisese sfârșitul care avea să i se întâmple când deabia împlinise vârsta de 32 de ani, după o boală incurabilă, neidentificată complet de medicii care o asistaseră. Absolvise învățământul superior și făcuse fapte de
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
Cases: Mémorial de Sainte-Hélène (fără anul apariției; impresum, după toate aparențele, rupt); Schițe și anecdote ale Împăratului Aleksandr I, Moscova, 1826; Scrisorile lui M.A. Volkov către Lanski, Moscova, 1874; P.M. Bykov: The Last Days of Tsardom, London (fără dată); Confesiunile lui Napoleon Bonaparte către abatele Maurie, traducere din franceză, Moscova, 1859; I.P. Skobaliev: Daruri pentru camarazi sau corespondența ofițerilor ruși, Sankt-Petersburg, 1833; Marmont: Mémoires 1772-1841, Paris, 1857 (primele trei volume cu autograful „Marmont, maréchal, duc de Raguse“); Denis Davidov: Documente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dar nu vor face grevă și—” Dudley Smith lovi masa cu ambele palme. „Mama lor de Roșii scârboși și subversivi, fiecare dintre ei”. Loew se strâmbă ușor; Mal observă mâinile uriașe ale irlandezului, cu ele rupea gâturi, smulgea urechi, forța confesiuni. Făcu un mic salt deductiv, trăgând concluzia că lui Ellis îi era frică de Smith, Smith urându-l în linii mari: ca pe un isteț avocat evreu pui de lele. „Ellis, discutăm aici de un posibil caz politic?” Loew își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să discute cu Ellis Loew despre Sleepy Lagoon: Ed Satterlee dorea să procure prin intermediul FBI fotografii de la mitingul CASL, dar din moment ce băieții fuseseră exonerați de vină, efectul putea fi exact contrariul. Același lucru era valabil în cazul informațiilor obținute din confesiunile pe care psihiatrul le-a dat la acea comisie din Senat, CCAA, în ’47. Era mai bine dacă el și Dudley păstrau informațiile doar pentru ei, ca să nu pună în pericol complicitatea lui Lesnick și s-o folosească doar indirect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în fața paznicului cufundat în lectură, ce morfolea un trabuc. Cele două cazuri erau puse acum în conexiune pe hârtie - chiar dacă numai în tabloidul Tattler din L.A. -, iar asta implica posibilitatea apariției altor relatări tipărite, știri la radio sau televiziune, plus confesiuni false, indicii false și tone de prostii. Danny bătu darabana în perete. Insul care ronțăia trabucul lăsă ziarul jos și se uită la insigna lui. — Mda. Pe cine cauți? — Vreau să discut cu cei care au lucrat cu Duane Lindenaur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
câteva tăieturi de la bărbierit pe pielea palidă. Arăta suplu și musculos. Ceva de la el amintea de băieții chipeși din fotografiile lui Claire De Haven. Vocea îi era de bariton. — Dă-o peste cap și scuipă tot ce știi, Vincent. Destăinuiri. Confesiuni. Requiescat en pace. Scoppettone bău apa cu nesaț, apoi își linse buzele. — Ești catolic? Upshaw se așeză pe scaunul din fața deținutului. — Nu sunt nimic. Mama e la Martorii lui Iehova, iar tata e mort - exact cum vei fi și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
divorț, așa că stau în banca mea, ca să nu-i ofer muniție pentru proces. Trebuie să obțin custodia fiului meu și nu vreau să fac nici un pas greșit, care ar putea să-mi pericliteze poziția. Și de regulă nu le fac confesiuni ofițerilor cu grad mai mic. Danny se gândi: tipul ăsta e atât de plecat de-acasă, că-i poți zice orice și tot stă la taclale - pentru că e 1 noaptea și el n-are unde să se ducă. — Și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Țac-țac-țac: pagina 399 deveni pagina 400, iar apoi 401. Rolff trăgea serios. Apoi interveni vocea cu accent irlandez a lui Dudley, de cea mai puternică factură teatrală pe care o auzise vreodată: — Iartă-mă, Doamne, căci am păcătuit. Ultima mea confesiune n-a avut loc, pentru că sunt evreu. Dar voi remedia curând această situație, preacucernici Smith și Considine, confesorii mei! Mal se întoarse și îl văzu pe Dudley cu un teanc de fotografii în mână. Rolff termină de dactilografiat paragraful, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
erau acolo și mese cu coșuri pentru schimburile de informații, având pe ele inscripțiile „Intrare” și „Ieșire”, mese pentru probele fotografice adunate de țicnitul de Ed Satterlee, o imensă cutie de carton conținând asociații de nume, date, organizații politice și confesiuni documentate: comuniști, simpatizanți și tovarăși de drum care simpatizau cu Mama Rusie și doreau sfârșitul S.U.A prin orice mijloace, drepte sau nedrepte. Iar pe o parte imensă a unui perete gol - graficul întregii conspirații, conceput de Ed Satterlee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de la comitat pe nume Jack Shortell și el însuși. Echipa de investigare a crimelor homo a fost imediat dizolvată, iar Shortell a plecat în concediu în munții sălbatici ai Montanei. LAPD a clasat cazul Gene Niles, sinuciderea lui Upshaw constituind confesiunea de care aveau nevoie și pedeapsa ce înlocuia camera de gazare. Relațiile dintre poliția de la municipalitate și cea de la comitat au ajuns la cea mai joasă cotă atinsă vreodată, iar el călcase cu grijă, ca pe ouă, încercând să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ani, a fugit de la ea și l-a găsit pe Reynolds. Reynolds l-a luat la el și i-a devenit amant. M-a lăsat să mă cuplez cu propriul lui fiu. Mal se trase în spate cu tot cu scaun dinspre confesiunea demnă de un film de groază, de care ar fi vrut să fugă urlând. Înainte de a fugi de-a binelea, zise: — Spune-mi totul. Minear ridică tonul, ca și cum i-ar fi fost teamă ca nu cumva confesorul său să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în vârful stâlpului funerar (simulacru arhaic al coloanei cerului la mor- mânt), ci, odată cu înlocuirea aces- tuia, în vârful crucii. Acest fenomen îl face pe etnolog să vorbească despre „adaptarea obiceiului funerar străvechi la condițiile noi de figurare promovate de confesiunea de stat în perioada feudală” (3, p. 118, vezi fotografia de la p. 121). Revenind la motivul paltin care crește purtând sufletul la cer din „colindele pentru morți” atestate la huțuli, remarc faptul că el este sinonim (chiar dacă nu atât de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la focurile rugurilor, în schimb i-a amenințat cu „focurile Gheenei” și cu „chinurile iadului”. În reprezentările icononografice ale Judecății de Apoi din bisericile Moldovei secolului al XVI-lea (Probota, Voroneț, Moldovița etc.) sunt (con)damnate grupuri etnice de alte confesiuni, fie necreștini, fie neortodocși : evrei, turci, tătari, armeni, latini, arabi, etiopieni etc. (35, I, pp. 241-264 și II, pp. 121-145). Deasupra tuturor este scrisă înfricoșătoarea poruncă adresată de Isus, la „Judecata de Apoi”, neamurilor așezate „de-a stânga jețului” : „Duceți
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai sus se referă la hanul mogul Akbar (1556-1605), suveranul Indiei, dar contextul cultural-istoric este, în acest caz, complet diferit. În felul său, Akbar Han împărtășea religia islamică, dar nu era deloc convins că ar fi cea mai bună dintre confesiuni. De aceea, pe parcursul câtorva decenii, el a organizat nenumărate controverse doctrinare, la care-i invita să participe pe cei mai renumiți teologi creștini, musulmani, mozaici, zoroastrieni, budiști etc. El a instituționalizat disputa teologică și, în 1575, a construit un palat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
imperiului. Palatul era menit anume să găzduiască astfel de controverse religioase. În centrul palatului, în vârful unui stâlp gros, se afla tronul hanului. Pe margine, de jur împrejur, erau așezați teologii care polemizau între ei (41). Profund nemulțumit de multitudinea confesiunilor împăr tășite în lumea întreagă și de dușmăniile pe care acestea le generau, Akbar Han avea ambiția să instaureze principiul „păcii între toate religiile” (sulh-i-kul) (15). Suntem cu o sută douăzeci de ani după ce europeanul Cusanus forjase conceptul de „pace
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
adunate cărțile tuturor doctrinelor religioase, iar teologii să se întâlnească și să aibă dispute - astfel încât eu să-i pot urmări - pentru a stabili care este cea mai puternică și cea mai autentică dintre religii” (17). Dat fiind că nici una dintre confesiunile cunoscute nu a satis- făcut pretențiile religioase ale hanului Akbar, acesta a convocat, în 1582, un consiliu al teologilor și a înființat o religie nouă, sincretică (o stranie combinație de islamism, hinduism, jainism, zoroastrism, creștinism și alte doctrine religioase), pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
său dec. 1989 (Victor Mitocaru - Vitralii, În antologia Intonații, Editura Junimea, 1989); Poetului Cornel Galben, care Înțelege să lupte pentru idee, cu prietenie și afecțiune confraternă, această carte la care nu am renunțat iunie ’81 la Oneștii Călinescieni (Constantin Crișan - Confesiuni esențiale, Editura Cartea Românească, 1977); Domnului Cornel Galben cutoată simpatia 19.06’96 (Petru Scutelnicu - Paznic la floarea de măceș, Editura Plumb, 1996); Prietenului și scriitorului Cornel Galben, cu tot respectul - Ianuarie, 1999 Gh. Chiținuș (Cartea spiritului invers, Editura Cartea
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
de etnie română, iar 20,4% dintre adoptatori sunt de etnie maghiară. La nivelul acestui județ identificăm o mare eterogenitate religioasă a adoptatorilor. Astfel, 59,2% sunt ortodocși, 12,2% sunt romano-catolici, 8,2% sunt reformați, 20,4% aparțin altor confesiuni: protestantă, baptistă, penticostală, adventistă de ziua a șaptea, unitariana sau mormoni. Adoptatorii români sunt ortodocși sau de altă religie, în timp ce adoptatorii maghiari sunt romano-catolici sau reformați. În Argeș, Brașov și Sibiu identificăm o mare omogenitate a adoptatorilor din punct de
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
ce au, a fost și punerea la contribuțiune a autorității profesorului de la Universitatea din Heidelberg, doctorul Bluntschli. Bineînțeles, Bluntschli ia, cu toată căldura, apărarea evreilor, susținând teoria destul de excentrică cum că „baza statului civilizat modem este egalitatea politică a tuturor confesiunilor“. Consultațiunii doctorului evreu de la Heidelberg a răspuns atunci, într-o serie de articole bine documentate, ziarul Augsburger Allgemeine Zeitung. Camerele se întrunesc și încep discuția asupra revizuirii Art. 7 din Constituție. La Cameră se prezintă două propuneri, una care admite
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
nu ai vrea să se știe despre tine? Ce vrei să se știe neapărat despre tine? Toți oamenii au turpitudinile lor. Unele sunt de nemărturisit. Așa pare. Important e să-ți găsești Confesorul. Dacă gândești astfel, totul poate fi mărturisit. Confesiunea e absoluție. Ce nu se va ști despre mine se datorează negăsirii confesorului. Însă viața mea și ceea ce merită să rămână din ea e cuprins în poemele scrise. Poemul e experiență fundamentală. O turpitudine vizionată de spiritul creator trece în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Te rog să-mi dai o definiție care să mă facă să le uit pe toate cele o mie precedente... Dragă Adrian, nu cred că "definiția" mea te va face să le uiți pe celelalte. Cred, totuși, că poezia e confesiune totală, fără rest. Dacă n-ai fi Aurel Pantea, ce alt scriitor ți-ar fi plăcut (plăcea) să fii? Mi-a plăcut, îmi place, să fiu Aurel Pantea. Am mai mulți prieteni (cred) în Europa, trăitori în limbile de circulație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
volumașul meu costa 5 lei și că s-a vândut în tiraj de 50.000 de exemplare. Pe de altă parte, cel mai mult a alergat în viața mea tatăl meu, preotul interbelic Ștefan Vasiliu. Dar aceasta este o altă confesiune... Ai cultul prieteniei și al prietenilor... De când te știu te-am văzut înconjurat de prieteni. Sau apărând pe unul sau pe altul dintre prieteni. Pe mulți i-ai ajutat să supraviețuiască. Și nu exagerez când spun asta. Ai fost răsplătit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vezi... Adrian Alui Gheorghe în dialog cu Remus Valeriu Giorgioni 377 În colecția DIALOG XXI au apărut Angela BACIU, Despre cum nu am ratat o literatură grozavă Gellu DORIAN, Împotriva uitării Vasile PROCA, Portrete din cuvinte (dialoguri elective) Alex VASILIU, Confesiuni improvizate 1
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu pe Șerboianu în acțiunile lor printre țiganii vremii. Conform lui Petre Matei 62 a fost preferat Lăzurică, deoarece Șerboianu era suspectat de simpatii catolice și, astfel, ar fi fost posibil ca el să lucreze pentru convertirea țiganilor înspre aceasta confesiune. De remarcat este faptul că pe coperta lucrării sale dedicate țiganilor, publicată în 1930 la Paris, Șerboianu apărea menționat ca profesor la Seminarul din Blaj și, mai mult, el îi mulțumea monseniorul greco-catolic Vladimir Ghica, pentru sprijin. Cercetarea biografiei sale
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]