10,108 matches
-
fostului meu îndrumător, Karl Popper. Am primit aprecieri entuziaste, care m-au determinat să-l vizitez la Londra. La momentul stabilit, câțiva studenți care urmau cursuri postuniversitare așteptau acolo și m-au privit ca pe un intrus. Am mers pe coridor și, când Popper a ieșit din lift, m-am prezentat. Era evident că nu mă mai ținea minte. Când a făcut legătura cu manuscrisul pe care i-l trimisesem, mi-a spus: „Sunt atât de dezamagit, am să-ți explic
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
ea prin tiparele modernității: „prin pupile sonerii fulgeră / Ce cale ferată arterele tale cu sînge și gări, / Un pas ca o cicatrice În argilă chemări / De la brîu cîmpul cu prepelițe În tolbă” (Invitație la bal). Tot aici, „liniștea a deschis coridor”, drumul e „dinam bandajat excepțional” printre casele ce „se Îmbrățișează În visul de var”, „miresmele se Împart ca afiș electoral”, pieptul Îndrăgostitului e „ca o savană În flăcări / Cu cai sălbatici și dezlănțuirea aerului cu vegetații / Tropicale, creierul lovește semne
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ca afiș electoral”, pieptul Îndrăgostitului e „ca o savană În flăcări / Cu cai sălbatici și dezlănțuirea aerului cu vegetații / Tropicale, creierul lovește semne S.O.S.” etc. Frecvența, În ecuația imaginilor ce modelează spațiul poetic, a drumului, căii ferate, arterelor, coridorului, vapoarelor, pasului În aceeași poezie, cu reveniri semnificative În majoritatea textelor, e un indicator important pentru aproximarea a ceea ce credem a fi una din „figurile” centrale ale imaginarului lui Voronca: itinerariul. Lumea poetului e concepută, se vede limpede, ca o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
care se vorbește Într-un poem din Invitație la bal, ar putea fi o formulă sintetică a acestei căutări permanente. Mișcarea de deschidere, numită fie prin verbul generic, fie prin echivalențe, devine obsedantă: „La cîțiva pași liniștea s-a deschis coridor”, „orașul s-a deschis ca un porte-cigarettes”, „ca un păun anotimpul În piept s-a desfăcut”, „pasul ca un cuvînt, geam deschis / CÎmpul Între coaste plug sau pian”, „Noaptea despletire albă...”, „În ținutul amar, ochean glasul tău”, „sufletul peste cupole
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
drumuri se-ncrucișează ca ochii”, „obrazul tău desface lungi cîmpuri de secară”, „zboruri Întretăiate În cremene cum lănci”, „spre tine-n peisagiu mi-am descuiat ferestre”, „glasurile-n aer desfășură-un covor / basarabean”, „sapă-n mădulare și-n ochi un coridor”, „trupu-ntreg spre tine e-ntins precum un pod”, „aerul se desface În vorbele ca lăzi”, „glasurile-n seară se schimbă precum gărzi”... O strofă dinspre finalul poemului ar putea oferi, ea singură, un repertoriu reprezentativ de elemente definitorii pentru structurarea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
focului. Oh, Doamne! Cadavrele risipite pe jos au răni mari pe piept și pe față. Cât despre cărți, nici urmă. Se-nvârti de colo colo zăpăcit și-și privi mâinile, sutana, dar dintr-odată se trezi gol și, din nou, coridorul acela lung și întunecat și acea jelanie de glasuri nedeslușite și răgușite. Puterile îl părăsiră. Aleargă, aleargă și strigă, strigă...și se trezi asudat, cu capul plesnindu-i de durere și senzația că i s-au umflat mâinile. Starețul se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
superiorii să verifice dacă tânărul dominican ar fi fost, și până la ce punct, în stare să stea departe de comunitate și să trăiască singuratic printre cărți. Studia douăsprezece ore pe zi, uneori vorbea de unul singur în timp ce se plimba pe coridoarele mânăstirii sau ducea câte un dumicat la gură nepăsător, bolborosea fraze în latină, în greacă, în dialectul calabrez, precum un bătrân nebunatic incapabil să se concentreze lăsându-se în voia unor sunete din amintiri de mult trecute. Câteodată uita de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
are nicio vină... Ce i-ai fi zis, că l-ai cumpărat pentru ea ? — Păi, tocmai... Rada închise poșeta, în buzunarele căreia lanțul medalionului se strecurase, sâsâind. Se dădu doi pași îndărăt, grilajul celulei nu era închis, ieși, privi spre coridorul întunecat, dar, cum nu văzu pe nimeni, se depărtă, fără să privească înapoi. Bărbatul vru să spună ceva, dar tusea o luă înaintea cuvintelor. În a doua cameră nu era nimeni. Intră descumpănită în camera de la început, unde, văzând-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nimănui... — Vorba vine... spuse polițistul, bucuros că ajunsese la o concluzie. Bețivul se trezi și, văzând că trece pe lângă el, o însoți cu o privire lungă. — Știți, da ? strigă din urmă polițistul, fără ca totuși să se clintească de pe scaun. Pe coridor, la dreapta, și pe urmă scările alea mici. Ați mai fost pe la noi ? În dreptul ușii, țeava caloriferului o lua în sus, pe urmele tocului de lemn. Am mai fost, demult... Atunci e în regulă, nu s-a schimbat nimic, doar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
doar ce-am dat cu o spoială de var... Cu ce ați fost atuncea, cu buletinul, nu ? Cu schimbarea de identitate ? Rada se mai întoarse din ușă să salute, dar nu-i mai răspunse niciunul dintre ei. Se opri pe coridor, acolo era o chiuvetă. Dădu drumul la un firicel subțire, așteptă până când căușul se umplu și își spălă îndelung fața. Abia când văzu cerul înnegurat și simți picăturile își dădu seama cât de mult stătuse înăuntru. Rămase câteva clipe pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și scârțâind din încheieturi, nu mai părea deloc de argint. Îmbulzindu-se, îndemnându-se și strigându-se unii pe alții, pasagerii urcară. Cât pe ce să piardă trenul, atât de mirat era. Nu avu răbdare să se așeze. Trecu pe coridoarele înguste, privi la oameni și la feluritele lor înfățișări. Unii discutau, alții citeau, alții moțăiau. Din capitală trenul ajungea, în numai două ore, în dreptul orășelului. Socotise că peronul cade pe partea dinspre culoar. Rămase cu privirile fixe, cu palmele lipite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aplecăm în afară. E destul o fluturare de mână sau o floare, dacă aveți, o hârtie pe care să scrieți câteva vorbe măgulitoare, aruncată ghem spre peron. Flăcăul spuse în gând toate astea, trecând pe culoare. Nimeni nu ieși pe coridor, să arunce pe fereastră măcar o privire. Cine vorbise până atunci vorbea mai departe. Cine citise întorcea paginile tacticos. Iar cine moțăia continua să moțăie liniștit. Vă rog, îi implora el mut, auzind cel de-al doilea semnal. Mai erau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Povestește !», i-a cerut tamburul-major. Atunci i-a descris trenul fermecat, sclipitor ca argintul. Compartimentele largi, canapelele plușate și pernele împodobite cu dantelă. Tăvile cu răcoritoare și dulciuri pe care, între două stații, controlorii le plimbau pentru femei și copii. Coridoarele cu ferestre mari, lucitoare ca oglinda. Și capetele bulucite la ferestre, să admire mulțimea pestriță de pe peron. Nerăbdarea cu care pasagerii așteptau apropierea gării lor vechi, ce era evenimentul întregii călătorii. Neastâmpărul care îi cuprindea brusc atunci când locomotiva anunța că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cînd? - Acum dacă vrei. Nu stau departe. Curiozitatea birui pe Ioanide. Hagienuș locuia într-o casă veche, în fundul unei curți adânci. Odăile erau mari, neîngrijite și unele probabil întunecoase, prin faptul că lumina le venea prin mijlocirea unui geamlâc. Pe coridoare te izbeai de cufere, lăzi înalte. Apartamentul propriu al lui Hagienuș impresionă totuși plăcut pe Ioanide și fu un fel de surpriză. El se compunea dintr-o încăpere foarte mare, căptușită mai toată cu rafturi de cărți, și dintr-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
japoneze, înfățișînd teribile scene sexuale. Nefiind ipocrit, Ioanide le privi fără reproș și emoție, intrigat mai mult de violentele contraste din firea orientalistului. Când împinse ușa să iasă afară, o femeie mai mult slabă fugea în vârful picioarelor spre fundul coridorului. Desigur, privise în odaie pe gaura cheii. IV În biroul lui de la parter, Saferian, așezat pe scaun și înconjurat de patru bărbați în picioare, contempla un portret în ulei, rezemat în apropierea lor de speteaza unui scaun de paie ordinar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din absorbitoarea consultare a unei agende. Un timp chiar, punând cizmă peste cizmă, întins pe banchetă în vagonul gol, Tudorel dormi pe spate, cu mâinile sub cap. Ioanide se miră de completa nepăsare a lui Doru față de femei. Vagonul și coridorul fusese plin o vreme de femei și fete care se duceau spre munte, îmbrăcate în costume de vară dintre cele mai transparente. O fată, în particular, care ședea pe bancheta din fața sa, plăcu lui Ioanide. Avea sandale plate în picioare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
i se întîmplă lui Hagienuș odată un lucru cu totul rizibil. Auzind gălăgie, de dimineață, undeva în interiorul casei, se repezi la ușă în cămașa națională extraordinar de lungă și de largă cu care dormea. Din cauza unei trosnituri de pași în coridorul lui, Hagienuș se sfii a deschide ușa și se mulțumi a privi pe gaura cheii. Nu vedea însă nimic și i se părea că aude un fel de frământare pe loc dinapoia clanței. Deodată simți o înțepătură în ochi și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ceva. Poate avea de gând să-l scoată din fort, poate de asemeni știa despre vreo notă energică din partea Germaniei sau chiar de un eveniment mai senzațional. Se aștepta să audă strigăte afară, zgomote de pași alergând în panică pe coridor, să fie strigat deodată: "Tudorel!" Cu aceste iluzii, nu în totul absurde, tânărul condamnat somnola întins pe pat, când auzi deodată o tuse și o voce gravă spunînd: "Tudorel!" Sări în picioare, cu bătăi de inimă. Înaintea sa se afla
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
chiar atenția că ar fi bine să fie demn. Preotului, care căuta să-i dea edificare, exasperat tocmai de ideea morții pe care o sugera, îi răspunse cu brutalitate. Atunci îi legară mâinile la spate și-l târâră aproape pe coridoare. Urletul se prefăcu treptat în geamăt, congestiunea feței, în paloare cu emisiune de sudori, și violența fizică, într-o tremurătură continuă, cu scuturături mai puternice uneori. Fiindcă Cioarec se lăsa mereu pe vine, se hotărî să fie legat de un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și admiratorul lui Virgil și al lui Tibul îngenunche și execută mari cruci ori de câte ori Hangerlioaica făcea acest lucru. Portretul mâncătorului de semințe de floarea-soarelui, denumit și "marele nostru prieten", apăru pe un perete al apartamentului lui Suflețel, așa cum apăru pe coridoarele internatului. De altfel, la Casa de Artă, Gaittany înjghebă imediat o expoziție G. Călinescu retrospectivă cu imagini și obiecte demonstrând participarea marilor familii boierești, în frunte cu Hangerliii, la evenimentele istorice capitale. Hangerlioaica, luând aer de primă doamnă a țării
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Stătea pasiv în birou în timp ce soția lui îi descria simptomele doctorului. El a oferit foarte puține informații. De fapt, la un moment dat, aparent plictisit de ceea ce se întâmpla, s-a ridicat de pe scaun și a părăsit biroul hoinărind pe coridor. Nu știa data în care era, numele sau locația spitalului în care era examinat. I s-au oferit aceste informații dar peste 10 minute le și uitase. Deși era o perioadă de campanie electorală nu știa numele candidaților. În ciuda faptului
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
adevărului ultim" al vieții din periferia privirii în centrul ei. În transformarea lucidității din accident în metodă. În ecorșaj. În jupuirea vieții de iluzie, care e epiderma ei. Într-un film al lui Kubrick, un bărbat străbate, în vis, un coridor nesfârșit ale cărui camere, pustii, au ușile larg deschise. Succesiunea monotonă a camerelor nepopulate și terifiante se întrerupe pe neașteptate. În mijlocul unei camere, cu fața întoarsă către ușă, se află, în splendoarea goliciunii ei, o femeie care îi face semn
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a condus până la ușă. Asta a fost tot. Pe Boboc l-am văzut de atunci, la facultate mai ales, de câteva zeci de ori. Trecuseră 30 de ani de la scena pe care am povestit-o. Aș fi putut, întîlnindu-l pe coridoarele facultății, să-i spun că "știu". Nu m-am gândit niciodată "să-i cer socoteală", ci doar să-i spun că știu. De fapt aș fi vrut să știe că știu. Nu am făcut-o pentru că îmi era rușine. Îmi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Majestății Voastre din țară! Eu sânt Majestate! V-am scris, Majestate! Inventarul de la Peleș, Majestate!" " Da, mi-aduc aminte", a mormăit nazal Majestatea Sa, privind ca un mare timid ce e, prin și dincolo de "profesorul Bogdan". Ne îndreptăm cu toții, pe coridoare întortocheate, către biroul directorial. Regele are un pas mare, de lup bătrân, și de-abia mă pot ține după el, încercînd să depășesc, prin sprinturi scurte, când pe dreapta, când pe stânga o gardă de corp care îmi simte traseul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Institut, ne povestește cum acasă tocmai terminase de mâncat o cratiță mare de varză cu carne, direct din cratiță și mușcând dintr-o franzelă, totul sub ochii unui vecin care l-a privit pe tot parcursul mesei, fascinat, dintr-un coridor comun, printr-o lucarnă care dădea în bucătărie. Altă dată, într-o dimineață brumoasă de toamnă, a venit la Institut cu o sticlă de must din care ne-a oferit câte un păhărel, îmbiindu-și mai ales colegele să bea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]