7,252 matches
-
mă privește, privilegiez noțiunea de existență, care are un sens cultural, nu doar natural. Nu orice este viață (deci Natură) trebuie sacralizat neapărat (văd în acest fenomen mai degrabă un semn al spaimei de moarte, deci o valoare slabă) ; atunci când cronicarul de la Osservatore romano (jurnalul Vaticanului) a vorbit despre sacrificarea copilului de 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, m-am întrebat cum mai poate fi numit un copil ce are într-adevăr 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile ? ! (Un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ai și unde să scrii despre ceea ce vezi... Dar tu vii, ca și prietenul nostru Adrian Mihalache, dinspre zona Politehnicii, așa că nu pot să nu te întreb : cum ești perceput de către ceilalți critici drept ”unul de-al lor” sau doar cronicar, eventual ”amator” ? Cum te vezi tu ? Și cum ți se par aceste categorisiri : mai sunt sau ar trebui să mai fie ele pertinente în zilele noastre, când există o inflație de bloguri în care oricine își dă cu părerea despre
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
să uit frunză de dafin. Față din dafin, spune Antipa.” Reverberațiile actelor creatoare îi transformă pe artiști într-un fluid spiralat al carui început mitic ține de planul cosmic. Descendentă înseamnă, însă, degradare. Istoria 16 este percepută subiectiv, deformata de cronicari ,, Axenti Ivanovici Poprișcin - consilier titular (...) nebunul care scria un jurnal și încurcă datele, scria anul 2000 și Martobrie și mai știu eu ce trăznăi și se credea regele Spaniei?” Reflectarea în scris antrenează aneantizarea realității : ,,Ce scriam și era adevărat
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
în textul scris. Filele sunt rupte lent, iar la sfârșit omul însuși se strecoară:,,(...)prin gură dreptunghiulara a sobei. Ultimele flăcări fără putere.” Antipa trăiește în lumea cărților, le devorează. Că narator secund, reproduce povești imaginare, identificându-se lui Poprișcin, cronicarul. Personalitatea să este difuza și disonanta:,, Farmecul ascuns al bărbatului Antipa pe care unii îl numesc minciună, alții nepăsare și ușurință, bătaie de joc. Ceea ce unul numește putere, altuia i se pare slăbiciune.” El pare a se reflectă în permanență
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
în cercetare cam același sumar documentar, totuși fiecare referință critică, scoate la iveală noi valente despre Viorel Huși - pictorul, într-o receptare nuanțata începând cu impresiile notate la Salonul Oficial din București din anul 1929. Adun într-un periplu impresiile cronicarilor de artă plastică, îndeosebi pe acelea care adâncesc trăsăturile portretului de artist și ale artei sale, de la imaginea unui„abil ilustrator” (George Oprescu, 1933) ori „desenator dibaci” (Oscar Han, 1933) până la recunoașterea postuma a valorii operei sale care „autoritara și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
se asigure alt loc în combinat, deși mai erau libere vreo trei posturi de fizician. Să zicem c-a fost o eroare. Am primit pe urmă o altă decizie, de reîncadrare. Dorința fostului director general era să nu aibă un "cronicar" în uzină. El m-a dat disponibil, eu am mai scris o piesă de teatru care s-a transmis la Televiziune, inspirată din situația aceea... Bine, bine, îmi face semn cu palmele desfăcute Ion. Dar să-ți mai spun un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
invidie", mi-am zis. Acum, însă, îmi vine în minte seara cînd a avut loc premiera piesei mele... Era în pauza de după actul doi. În biroul directorului teatrului se adunaseră, la o cafea și un pahar cu vodcă, cei cîțiva cronicari dramatici de la Radio și de la două reviste literare, un redactor de la revista "Teatrul", doi-trei oameni de cultură de aici din oraș, secretarul literar și referentul literar al teatrului. Eu și directorul eram pe post de gazde, prinși în vreo discuție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ce faci, mai scrii? mă întreabă, schimbînd tonul. Da... Asta e bine și mă bucură. Ai grijă: în pasiunea dumitale de-a scrie, te-ai agățat de un fir: acela al luptei cu realitatea; datoria dumitale e o datorie de cronicar implicat, dar nu aservit. Nu te mulțumi cu capete de fir; pune mîna pe ghem!... Îmi pare rău, crede-mă! Îmi făcusem planuri mari acolo, în secție... Nici Marinescu nu e rău, dar e omul inginerului-șef... Poate că, odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să mai aștepte. Trebuie să scriu. Să fiu mereu eu însumi. Cine spunea că trebuie să dăm seamă de ale noastre cîte le scriem? Miron Costin, da-da, el spunea asta: "Eu voi da seamă de ale mele, cîte scriu." Cronicar implicat ăsta trebuie să-mi fie țelul Steaua mea Polară..." Vreau să-mi descalț ghetele, dar fiecare mișcare înseamnă o durere. Am să mă întind pe pat așa, încălțat... Trag perna de sub cuvertură, o așez mai bine, mă sprijin cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întind pe pat așa, încălțat... Trag perna de sub cuvertură, o așez mai bine, mă sprijin cu mîna de pat și mă rostogolesc încet, rămînînd întins, cu fața în sus, cu o mînă sub cap și cu cealaltă pe lîngă corp. "Cronicar implicat" să scriu cu sinceritate despre cei pe care-i cunosc, să pot "da seamă de ale mele, cîte scriu" în fața lor, în mijlocul cărora muncesc și m-am format ca OM de șase ani și jumătate... Să intru în combinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Eminescu - cea mai veche atestare a unui teatru evreiesc din lume -, poetul Îl laudă pe „actorul ce jucă pe hasid”, pentru talentul cu care acesta „a reprezentat pe evreu, [așa] cum Îl vedem În toate zilele”. „Un alt actor - continuă cronicarul de teatru Eminescu -, pe care-l credem cel mai talentat din trupa toată”, a interpretat un tânăr evreu talmudist, „un studiosus theologiae”, „cu barba neagră, tunsă În mod deosebit” <endnote id="(129, p. 363)"/>. În 1867, tot la Iași, s-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
românească „Pute a usturoi” e folosită ironic de către antisemiți pentru a indica prezența În apropiere a unui evreu <endnote id="(3, p. 23)"/>. Să fie oare adevărat că În bucătăria tradițională evreiască se folosește mult usturoi și multă ceapă ? Un cronicar spaniol de la sfârșitul secolului al XV-lea vorbea despre specificul „miros evreiesc”, datorat faptului că evreii ar prăji carnea În untdelemn („În loc de slănină”), cu multă ceapă și usturoi <endnote id="(455, II, p. 169)"/>. Talmudul recomanda, Într-adevăr, consumul de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
moldovence așa și jidoavce”, să nu mai aibă voie să vândă băutură, „nici la târg, nici la țară”, pentru că „s-au cunoscut că pricinuesc multe lucruri fără de cale, fiind Într-adins femei și fete tinere”. Comentând această „poruncă domnească”, un cronicar din epocă se bucura de faptul că astfel „a Încetat vechea deprindere a boierilor de a pune femei la cârciumi și mai ales de a alege [pe] cele frumoase, pentru ca vinul să se vândă repede” <endnote id="(43, pp. 162-163
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mehteri” turci și chiar „hindii” <endnote id="(822, p. 246)"/>. Într-o monografie istorică a orașului Iași, Nicolae A. Bogdan notează faptul că la curtea lui Matei Ghica Vodă, În anii 1753-1756, se făceau adesea mari petreceri, În care - zice cronicarul Enache Kogălniceanu -, printre altele, se aduceau și „ovreice” care jucau la curte <endnote id=" (335)"/>, iar Domnul și Doamna lui „făcea priveală” <endnote id="(316, p. 142 ; 236, p. 369)"/>. La rândul său, cronicarul sas Georg Kraus menționează că, printre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
adesea mari petreceri, În care - zice cronicarul Enache Kogălniceanu -, printre altele, se aduceau și „ovreice” care jucau la curte <endnote id=" (335)"/>, iar Domnul și Doamna lui „făcea priveală” <endnote id="(316, p. 142 ; 236, p. 369)"/>. La rândul său, cronicarul sas Georg Kraus menționează că, printre comedianții de la curtea principelui Transilvaniei Gabriel Bethlen (1613- 1629) se aflau evrei și evreice <endnote id="(43, p. 194)"/>. Apelul la evrei În astfel de situații ar putea să fi fost un obicei care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id=" (206, p. 259)"/>. Câteodată, imaginea românului În ochii evreului este supusă aceluiași tip de anamorfoză : „Elogiu Întors, spontan, În caricatură”, constată Norman Manea. „Inteligența adversarului nu Înseamnă decât șiretenie” <endnote id="(828, p. 107)"/>. „Atunci când Își urmărește profitul - scria cronicarul spaniol Ibn Verga la sfârșitul secolului al XV-lea -, evreul este inteligent și viclean” <endnote id="(455, II, p. 161)"/>. Evreul este inteligent, harnic și cumpătat : „Prin muncă și economie și deci prin galbeni, [ovreiul] a ajuns la un fel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
unui mare sfânt sau al unui mare ierarh al creștinătății a devenit simptomatică. Mai ales atunci când „jidovii” nu vin să răstoarne năsălia, ci să i se Închine. Pentru a arăta, de exemplu, cât de iubit a fost mitropolitul Veniamin Costachi, cronicarul notează că, la moartea acestuia (În 1846), nu au plâns doar târgoveții creștini, ci chiar și evreii : „jidovii săraci au năvălit și intrat În biserică, sărutându-i năsălia” <endnote id=" (143, p. 146)"/>. Este drept că, În 1803, la Iași
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1009, a „bisericii În care se afla la Ierusalim mormântul Domnului și Mântuitorului nostru”. Demolarea bisericii ar fi fost realizată de Diavol, „prin intermediul obișnuitului său aliat, poporul evreu”. Se zice că evreii din Orléans („și sarazinii din Spania”, adaugă celălalt cronicar) l-ar fi convins pe „Prințul Babilonului” (probabil Califul din Bagdad) să distrugă templul. „Bazilica mormântului Domnului fu rasă până la pământ” de către sarazini, „dar când Încercară să dărâme cu târnăcoapele de fier mormântul, nu reușiră” <endnote id="(93, pp. 130-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
păgânul putea juca un astfel de rol. Un voievod al Moldovei, Ilie II Rareș (1546-1551), după ce „de obiceiele creștinești s-a depărtat” (Grigore Ureche), convertindu-se la mahomedanism, pentru a-i convinge pe oameni de sinceritatea opțiunii sale - spun diverși cronicari - „a sfărâmat acea cruce, pe care jurase, și a aruncat-o În privată” <endnote id="(383, p. 99)"/>, sau a pus „o cruce de lemn sub picioarele sale, pe care o scuipă de trei ori și tot de atâtea ori
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pentru noi de necredincioșii jidovi și slăvim Înviiarea ta, Dumnezeul nostru” <endnote id="(174, pp. 242-243)"/>. În primele decenii ale secolului al XVIII-lea, legenda a fost reluată, ca atare, În Letopisețul Cantacuzinesc <endnote id="(74)"/> și, În rezumat, de cronicarul Radu Popescu, În Istoriile Domnilor Țărâi Rumânești : „Adus-au Neagoe-vodă și o icoană den Țarigrad, chipul domnului Hristos ; care un ovrei au dat cu un cuțit În chipul domnului, și au ieșit sânge. Se vede și până astăzi În icoană
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fenomenului iconoclast. Cert este că mai mulți Împărați iconoclaști - precum Leon al III-lea Isaurianul (717-741) - au fost acuzați de „simpatie pentru iudaism”, iar alții - precum Mihail al II-lea (820-829) - au fost bănuiți că ar fi avut origine evreiască. Cronicarul bizantin Theophanes, de exemplu, a scris despre Împăratul Mihail al II-lea că i-a persecutat pe creștini și le-a ușurat soarta evreilor, pentru că „Îi iubea și Îi stima mai mult decât pe alți muritori” <endnote id=" (136, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai sus zisele odoare și scule [...], ca să nu fie spre batjocura limbilor [= neamurilor] străine” <endnote id=" (822, p. 369)"/>. Situația devine stranie atunci când chiar vreun domnitor se dovedește a fi „nedrept cinstitor În credință”, făcând „călcări de lege”, cum zic cronicarii despre, de pildă, Ioan Vodă cel Cumplit (Moldova, 1572-1574). Grigore Ureche Îl consideră „armean” (după mamă), Nicolae Costin crede că nu este „creștin pravoslavnic”, Mehmed-pașa scrie că „turcii Îl socoteau a fi turc”, iar călugărul Azarie spune că Ioan Vodă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dumnezeiești zugrăvite pe pereți și de pe icoane” <endnote id="(822, p. 577)"/>. La rândul său, Despot Vodă (Moldova, 1561-1563) „ura datinele creștine ortodoxe” (cum scrie Azarie), fiind protestant („eretic”, cum Îl numește Ureche). Pornirile sale iconocide sunt consemnate de ambii cronicari : „bisericile dezbrăca, arginturile le lua, de făcea bani” (Grigore Ureche) și „a adunat la dânsul, Înșelătorul, vasele de argint și de aur și pietrele scumpe și Împodobite cu mărgăritare ale sfintelor icoane din toate mănăstirile și s-a Împodobit pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În pivniță.” Procesul Înscenat celor patru evrei Învinuiți de omor ritual a avut loc la Iași. El a fost condus - cu mare zarvă - de Însuși domnitorul Moldovei, Mihai Racoviță, care a Încercat să-i șantajeze pe evrei și, cum scrie cronicarul, „să-i păgubească de bani”. Mihai-vodă - spune Ion Neculce - „i-au ținut [pe jidovi] la Închisoare, gândind doar a lua de la dânșii bani mulți”. Până la urmă, din lipsă de probe, dar și datorită presiunilor diplomatice internaționale, inculpații au fost achitați
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Alexander Scheiber, „The Legend of the Wandering Jew in Hungary”, În Essays on Jewish Folklore and Comparative Literature, Akadémiai Kiadó, Budapesta, 1985, pp. 134-155. 73. Tit Simedrea, Icoana junghiată de la Argeș, Sibiu, 1940. 74. Stolnicul Constantin Cantacuzino, Istoria Țării Românești. Cronicari munteni, vol. I, Editura Minerva, București, 1984, p. 102. 75. Radu Popescu, Istoriile domnilor Țării Românești. Cronicari munteni, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 44. 76. Călători străini despre țările române, vol. VI, Îngrijit de M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru et
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]