5,866 matches
-
iar în anii '30 a fost înființată o fabrică de conserve de carne, a cărei activitate a încetat ulterior. După anul 1990, activitatea abatorului din Timișoara s-a restrâns succesiv, iar în anul 1992 a fost oficial desființat. După numeroasele demolări care au avut loc, din complexul abatorului au supraviețuit turnul central, halele laterale, poarta și cele două statui reprezentând un taur și un personaj feminin, respectiv un taur și un personaj masculin. Lista monumentelor istorice din județul Timiș
Abatorul din Timișoara () [Corola-website/Science/334902_a_336231]
-
terminus. Primul tramvai PCC a circulat pe linia 3 în 20 martie 1962. În 1965, stația terminus a liniei a devenit "Lambermontplaats", linia fiind scurtată după construcția inelului de ocolire a Antwerpenului, a Tunelului Kennedy în zona "Bolivarplaats" și a demolării fostei Gări de Sud. Astfel, traseul "Lambermontplaats" - Gara de Sud de pe strada "Emiel Banningstraat" a fost desființat. În zona Sportpaleis fosta buclă de întoarcere din "Raoul Grégroireplein" a fost desființată în 1968, dar a fost construită una nouă în strada
Linia 3 de tramvai din Antwerpen () [Corola-website/Science/335444_a_336773]
-
secolului al XIX-lea. În 1873, el a inițiat construirea unei serii de clădiri cu o continuă fațadă cu două etaje de pe partea de nord a grădinii Golestan și partea de vest a „Talar-e Aaj”. Aceste construcții au dus la demolarea unei părți semnificative a „Khalvat-e Karim Khani”. Acest nou complex a inclus o sală principala de audiențe - „Talar-e Ayeneh”, o cladire muzeu și alte săli adiacente mai mici. „Talar-e Mouze”, mai tarziu redenumită „Talar-e Salam”, a fost prima clădire din
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
cu înălțimea de 180 m și ultimele două la coșul de fum cu înălțimea de 140 m. Alimentarea cu cărbune brun se făcea de la parcul de omogenizare printr-o bandă transportoare de mari dimensiuni, care la mijloc făcea un unghi. Demolarea termocentralei a început în anul 2008, iar în 2013 au fost aruncate în aer ultimele două structuri, coșurile de fum, cunoscute pentru înălțimea lor și peisajul industrializat ce îi confereau Oneștiului.
Termocentrala II Borzești () [Corola-website/Science/336965_a_338294]
-
vizitase Republica Populară Chineză, Coreea de Nord, Vietnamul de Nord și Republica Populară Mongolă și se arătase foarte impresionat de modelul de conducere pe care l-a găsit în aceste țări. Astfel, după Cutremurul din 1977, la ordinele lui Ceaușescu a început demolarea a circa 7 km din zona centrală a capitalei, cuprinzând circa 10.000 de imobile și incluzând numeroase clădiri de patrimoniu. Acestea urmau să fie înlocuite cu piețe și construcții care se doreau monumentale, inspirate din țările asiatice vizitate anterior
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
iar Statul român, prin Compania Națională de Investiții, participa cu 15%. Restul acțiunilor era deținut de Cenk Demir, parte a grupului turcesc Küçük. Investiția alocată proiectului intitulat „Dâmbovița Center” era estimată la câteva sute de milioane de euro și presupunea demolarea a circa 70% din Casa Radio pentru ridicarea unui complex de 467.000 m, care să includă un centru comercial de 90.000 m închiriabili, birouri, un hotel și un centru de conferințe. Constructorul israelian a demarat construcția și a
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
467.000 m, care să includă un centru comercial de 90.000 m închiriabili, birouri, un hotel și un centru de conferințe. Constructorul israelian a demarat construcția și a estimat că a cheltuit circa 85 de milioane de euro pe demolări, proiectare și lucrări la fundație până în 2010, an în care lucrările au fost oprite din cauza crizei financiare internaționale. Dacă raportul financiar săptămânal al companiei Plaza Center considera, în 2006, că valoarea suprafeței de 91.000 m afectată proiectului se cifrează
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
campată în fort a fost Compania 2. a Regimentului 6. de Artilerie din cadrul Corpului de Armată 5. După evacuarea militarilor, opinia publică din Budapesta solicita primăriei dărâmarea completă a fortului. Autoritățile locale, sub presiunea opiniei publice, au intreprins lucrări de demolare, mai mult simbolice, dar care au fost abandonate din lipsă de fonduri. Cu ocazia demantelării parțiale din 1898-99, au fost distruse acele părți ale fortificației care puteau fi folosite pentru amplasarea tunurilor de asalt și a fost demolată cazarma precum și
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
, construit în 1638, a făcut parte din complexul arhitectonic al Mănăstirii Trei Ierarhi din Iași, ctitorire a voievodului Vasile Lupu. Din 1640 și până la demolarea sa, în 1886, turnul a adăpostit un orologiu, primul orologiu public cunoscut din Țările Române. Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași, al cărei ctitor a fost domnitorul Moldovei Vasile Lupu, a fost construită între anii 1637-1639 și, de la început, a
Turnul-clopotniță al Mănăstirii Trei Ierarhi () [Corola-website/Science/330448_a_331777]
-
a devenit Universitatea din Iași, și o instituție de învățământ liceal, Liceul Național. Arcul a existat până în 1890 când a fost demolat pentru a permite atât lărgirea străzii cât și construirea noii clădiri a Liceului Național. Cu ocazia lucrărilor de demolare a fost regăsită cutia de plumb zidită în temelia arcului; cele trei medalii erau intacte însă documentul era complet degradat datorită apei care se infiltrase. Pentru a redemara activitatea economică mult diminuată de criza anilor ’30, municipalitatea ieșeană a organizat
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
popularitatea sa. Domnia lui Frederic al VII-lea a fost epoca de aur a partidului național liberal din Danemarca care a deținut puterea din 1854. Această perioadă a fost marcată de anumite reforme politice și economice, cum ar fi începutul demolării meterezelor înconjurătoare la Copenhaga în 1857 și introducerea unui comerț liber.
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
muzeului. După ce timp de trei decenii și jumătate a funcționat în incinta Casei Naționale, muzeul își mută sediul în clădirea fostei Prefecturi din perioada interbelică, locație unde se găsește și în prezent. Această mutare s-a produs ca urmare a demolării Casei Naționale de către autoritățile comuniste ale vremii, în cadrul procesului de sistematizare a centrului municipiului Suceava. În anii următori, muzeul cunoaște o perioadă de dezvoltare și extindere, inclusiv ca urmare a redeschiderii șantierului arheologic de la Cetatea de Scaun a Sucevei. După ce
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
va organiza funcționalitatea serviciilor de chirugie, ca medic director. În 1978, prin Ord. MS, prof. dr. Eugen Proca, este readus în Clinica de Chirurgie a Spitalului Brâncovenesc, condusă de prof. dr. Florian Mandache. Obține competența în chirurgia de urgență. După demolarea Spitalului Brâncovenesc în 1983, clinica de chirurgie este transferată la Spitalul CFR2. Aici, prof. dr. Mihai Ghiur devine în 1985 șef de secție și înființează un nucleu de chirurgie toracică. Devine prin concurs profesor de chirurgie la Facultatea de Stomatologie
Mihai Ghiur () [Corola-website/Science/334251_a_335580]
-
Prundu este un cartier mare situat în sudul Piteștiului, cartier care cuprinde numai blocuri de locuințe. Înainte de 1970, în această zonă existau numai case, dar toate au fost demolate pentru a face loc blocurilor. După demolări a fost clădit și parcul din cartier unde a fost strămutat Monumentul Eroilor, acesta aflându-se înainte în curtea bisericii din preajmă. Cartierul Prundu se învecinează la sud cu comuna Bradu la vest cu cartierul Tudor Vladimirescu și, la nord
Prundu (cartier) () [Corola-website/Science/334399_a_335728]
-
complet devastat de forțele arabe în timpul , iar vechile sinagogi au fost distruse. Cartierul evreiesc a rămas sub control iordaniaan până la capturarea sa de către parașutiștii Israelului în timpul Războiului de Șase Zile din 1967. Câteva zile mai târziu, autoritățile israelite au ordonat demolarea Cartierului Marocan, aflat în vecinătate, mutându-i cu forța toți locuitorii, pentru a facilita accestul public la Zidul Vestic. Secțiunea din cartierul evreiesc distrusă înainte de 1967 a fost de atunci reconstruită, iar în 2004 avea o populație de 2,348
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
marocan a fost în mare măsură distrus pentru a le acorda vizitatorilor un acces mai bun la Zidul Vestic prin crearea pieței Zidului Vestic. Părțile Cartierului Marocan care n-au fost distruse sunt acum parte a Cartierului Evreiesc. Paralel cu demolarea, o nouă reglementare a fost stabilită, anume că singurul loc prin care nemusulmanii au acces la Muntele Templului este Poarta Maurilor, la care se ajunge trecând Podul Mughrabi. De-a lungul a diferite perioade, zidurile orașului au avut diferite contururi
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
pe 18 noiembrie 1902 ca "Charing Cross, Euston and Hampstead Railway Act, 1902". In aceeași zi, legea E&HR a fost aprobată ca "Edgware and Hampstead Railway Act, 1902". Cu ruta decisă și având fondurile de la UERL, compania a început demolările și lucrările pregătitoare în iulie 1902. Pe 21 noiembrie 1902, CCE&HR a cerut o altă lege care cerea drepturi de expropriere pentru mai multe clădiri, pregătea preluarea E&HR și abandona secțiunea redundantă dintre Kentish Town și depoul Highgate
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
a Domnului” a seminarului din Halki, construit în secolul 17, care a supraviețuit cutremurului din iunie 1894, a fost aproape în totalitate demolat de Gărzile Forestiere, subordonate autorității forestiere turcești. N-a avut loc nici un avertisment anticipat cu privire la lucrările de demolare organizate de guvernul turc. Acestea au fost oprite doar după apelurile Patriarhului Ecumenic. a primit atenție internațională în ultima perioadă. În octombrie 1998, ambele camere ale Congresului Statelor Unite au votat rezoluții ce au susținut redeschiderea Halki. De asemenea, Uniunea Europeană a
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
între fosta gară feroviară Antwerpen-West și Hamme, în Flandra de Est. Aceste linii, codificate „tramvaiele H”, au rămas în exploatare până în septembrie 1959. În 1929 a fost înființată Compania Intercomunala a Mâlului Stâng al Scheldei (în ) (Imalso). Această a început demolarea costrucțiilor existente și dezvoltarea sistematică și planificată a zonei. Au fost trasate străzi și artere noi, unele din ele inspirate de planurile arhitectului Le Corbusier, care, între 1932 și 1933, a conceput un proiect de urbanism pentru Linkeroever. Au fost
Linkeroever (Antwerpen) () [Corola-website/Science/335672_a_337001]
-
incendiu sporit. La 22 august 1869 au fost înființate brigăzi de pompieri voluntari în cartierele Iosefin, Elisabetin și Fabric, iar în 1893 și în Mehala. Aceste brigăzi dispuneau de medici și avocați și, în afară de stingerea incendiilor, aveau sarcini în cazul demolărilor și pentru salvarea oamenilor și a bunurilor. La 24 august 1870 poliția elaborează instrucțiuni prin care interzicea depozitarea lemnelor și a paielor în poduri, trecerea străzilor cu facle, aprinderea țigărilor în incinta teatrului, pârlitul porcilor, aprinderea focurilor de paie și
Cazarma pompierilor din Iosefin () [Corola-website/Science/335687_a_337016]
-
jumătate a secolului al XIX-lea și în secolul XX. Abia în 1863 un tratat internațional a stipulat anularea taxei de navigare pe Schelde, aceasta devenind complet liberă. Cheiurile râului au fost îndreptate la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu demolarea unor părți ale vechiului oraș. Expansiunea Antwerpenului a dus la construcția de noi străzi și bulevarde, dar și de noi clădiri publice, precum tribunalul sau Banca Națională. Secolul XX a adus progres. Deși întreruptă de cele două războaie mondiale, creșterea
Antwerpen (district) () [Corola-website/Science/335708_a_337037]
-
național, președintă fiind aleasă doamna Lucreția Eugenia Barbul. Până în anul 1932, când au început lucrările de construcție ale catedralei, doamnele din asociație au strâns suma de 3,5 milioane lei în folosul clădirii catedralei. În anul 1932 încep lucrările de demolare a vechii biserici, după ce, în data de 14 iunie s-a săvârșit ultima liturghie, iar Sfintele Taine s-au dus în procesiune la Biserica romano-catolică Calvaria, unde românii greco-catolici au ținut slujbele religioase până în anul 1937, anul în care s-
Catedrala Greco-Catolică „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Satu Mare () [Corola-website/Science/332561_a_333890]
-
provenite de la populație, instituții publice și agenți economici, neasimilabile celor menajere (mobilier, deșeuri de echipamente electrice și electronice etc.); colectarea, transportul și neutralizarea deșeurilor animaliere provenite din gospodăriile populației; colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor rezultate din activități de construcții și demolări; dezinsecția, dezinfecția și deratizarea. În "hidrologie", "construcții" și "agricultură" asanarea (sau desecarea) este un ansamblu de lucrări hidrotehnice executate pe zone întinse ce au ca obiectiv eliminarea excesului de apă din solul unui teren umed, în scopuri tehnico-economice (pentru a
Asanare (medicină) () [Corola-website/Science/332612_a_333941]
-
proprie. Comunitatea ortodoxă, cea mai veche a apărut concomitent cu înființarea satului în sec. al XV-lea. După anul 1700 din comunitatea ortodoxă s-a desprins comunitatea greco-catolică. Din anul 1948 și până în prezent aici viețuiește doar comunitatea ortodoxă. După demolarea bisericii care a aparținut comunității unite, biserica ortodoxă de lemn, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, a devenit neîncăpătoare. În anul 1972 consiliul parohial a luat hotărârea, aprobată de forurile superioare, să zidească o biserică nouă. Preotul paroh de
Biserica parohială ortodoxă română Găbud, com. Noșlac, jud. Alba () [Corola-website/Science/332896_a_334225]
-
modernizării sale. Astfel, este demolată vechea Primărie, sunt construite mai multe hale și numeroase tarabe, prăvălii, astfel încât ansamblul capătă denumirea de „Halele Centrale”. În perioada postbelică, sub imperiul modernizării, au trebuit să dispară și unele construcții reprezentative pentru acest perimetru. Demolarea Halei Mari, ultima rămasă în picioare, s-a făcut la începutul anilor '80. Amintirea Halelor a rămas imortalizată doar în numele purtat de o stradă în marginea perimetrului în care se aflau acestea, , de-a lungul căreia se află o serie
Strada Halelor () [Corola-website/Science/332923_a_334252]