5,987 matches
-
a ansamblului de reguli și interdicții care stau la baza doctrinei deontologice, este necesar] o analiz] mai detaliat] a perspectivelor deontologice propriu-zise. Vom urm]ri în continuare trei tr]s]turi mai importante ale constrângerilor deontologice. 1) În general, constrângerile deontologice sunt formul]ri negative sau interdicții („s] nu...”). Deși, din punct de vedere teoretic este posibil] transformarea interdicțiilor în formul]ri afirmative - de exemplu: „S] nu minți” în „spune adev]rul” sau: „S] nu asuprești pe cei nevinovați” în „ajut
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r]u și a nu ajută pe ceilalți sunt acțiuni care produc aceleași consecințe și sunt generate de aceleași tipuri de motivații totuși ele nu sunt expresia acelorași categorii de acte sau fapte. Întrucât este vorba despre acțiuni greșite, normele deontologice pot interzice minciună și ț]cerea în situații aparent diferite, dar de fapt foarte apropiate. În esenț], totul se reduce la ascunderea adev]rului. Fried (1978, pp. 9-10) afirmă urm]toarele: În orice caz normă deontologic] prezint] anumite limite și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
despre acțiuni greșite, normele deontologice pot interzice minciună și ț]cerea în situații aparent diferite, dar de fapt foarte apropiate. În esenț], totul se reduce la ascunderea adev]rului. Fried (1978, pp. 9-10) afirmă urm]toarele: În orice caz normă deontologic] prezint] anumite limite și ceea ce dep]șește aceste limite nu mai este interzis. Astfel, este greșit s] minți, dar s] ascunzi adev]rul spre binele cuiva poate fi un fapt admisibil; iar aceasta pentru c] a ascunde adev]rul și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
limite nu mai este interzis. Astfel, este greșit s] minți, dar s] ascunzi adev]rul spre binele cuiva poate fi un fapt admisibil; iar aceasta pentru c] a ascunde adev]rul și a minți nu înseamn] același lucru. 2) Constrângerile deontologice sunt formul]ri restrânse, limitate. Acest aspect este discutabil deoarece exist] mai multe moduri de a înțelege sfera constrângerilor deontologice și mai multe perspective asupra tipurilor de acțiuni, ceea ce determin] o abordare diferit] a obligațiilor și responsabilit]ților individului. 3
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un fapt admisibil; iar aceasta pentru c] a ascunde adev]rul și a minți nu înseamn] același lucru. 2) Constrângerile deontologice sunt formul]ri restrânse, limitate. Acest aspect este discutabil deoarece exist] mai multe moduri de a înțelege sfera constrângerilor deontologice și mai multe perspective asupra tipurilor de acțiuni, ceea ce determin] o abordare diferit] a obligațiilor și responsabilit]ților individului. 3) Constrângerile deontologice au o influent] nemijlocit] prin faptul c] sunt atașate direct deciziilor și acțiunilor subiecților și mai puțin consecințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
formul]ri restrânse, limitate. Acest aspect este discutabil deoarece exist] mai multe moduri de a înțelege sfera constrângerilor deontologice și mai multe perspective asupra tipurilor de acțiuni, ceea ce determin] o abordare diferit] a obligațiilor și responsabilit]ților individului. 3) Constrângerile deontologice au o influent] nemijlocit] prin faptul c] sunt atașate direct deciziilor și acțiunilor subiecților și mai puțin consecințelor probabile care decurg din aceste alegeri sau acțiuni. În formularea lui Nagel, „temeiul deontologic își exercit] întreaga capacitate asupra acțiunii în desf
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a obligațiilor și responsabilit]ților individului. 3) Constrângerile deontologice au o influent] nemijlocit] prin faptul c] sunt atașate direct deciziilor și acțiunilor subiecților și mai puțin consecințelor probabile care decurg din aceste alegeri sau acțiuni. În formularea lui Nagel, „temeiul deontologic își exercit] întreaga capacitate asupra acțiunii în desf]șurare și nu dup] producerea acesteia” (1986, p. 177). Acțiunea direct] a normelor deontologice poate fi explicat] și prin interpretarea noțiunii de influent], f]când apel la distincția dintre intenție și prevedere
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
subiecților și mai puțin consecințelor probabile care decurg din aceste alegeri sau acțiuni. În formularea lui Nagel, „temeiul deontologic își exercit] întreaga capacitate asupra acțiunii în desf]șurare și nu dup] producerea acesteia” (1986, p. 177). Acțiunea direct] a normelor deontologice poate fi explicat] și prin interpretarea noțiunii de influent], f]când apel la distincția dintre intenție și prevedere. Astfel, inc]lcarea constrângerii deontologice privind r]ul f]cut unui om nevinovat are loc numai atunci cand aceast] fapt] este intenționat]. Alegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asupra acțiunii în desf]șurare și nu dup] producerea acesteia” (1986, p. 177). Acțiunea direct] a normelor deontologice poate fi explicat] și prin interpretarea noțiunii de influent], f]când apel la distincția dintre intenție și prevedere. Astfel, inc]lcarea constrângerii deontologice privind r]ul f]cut unui om nevinovat are loc numai atunci cand aceast] fapt] este intenționat]. Alegerea de a nu acționa tocmai pentru a nu face r]u cuiva, precum și consecințele negative pe care mijloacele și finalitatea intenționate le-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atunci cand aceast] fapt] este intenționat]. Alegerea de a nu acționa tocmai pentru a nu face r]u cuiva, precum și consecințele negative pe care mijloacele și finalitatea intenționate le-ar putea avea asupra celorlalți, nu constituie o inc]lcare a principiilor deontologice, cu toate c] ele ar putea fi supuse criticilor sub alte aspecte. În viziunea deontologic], omul nu este la fel de responsabil (sau responsabil în totalitate) de consecințele anticipate ale acțiunilor sale cum este responsabil de intențiile acestor acțiuni. Deși majoritatea deontologilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r]u cuiva, precum și consecințele negative pe care mijloacele și finalitatea intenționate le-ar putea avea asupra celorlalți, nu constituie o inc]lcare a principiilor deontologice, cu toate c] ele ar putea fi supuse criticilor sub alte aspecte. În viziunea deontologic], omul nu este la fel de responsabil (sau responsabil în totalitate) de consecințele anticipate ale acțiunilor sale cum este responsabil de intențiile acestor acțiuni. Deși majoritatea deontologilor consider] c] exist] anumite obligații „afirmative”, cele mai multe reguli morale care dirijeaz] comportamentul uman sunt exprimate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
exist] anumite obligații „afirmative”, cele mai multe reguli morale care dirijeaz] comportamentul uman sunt exprimate „negativ”, sub forma interdicțiilor, iar acest lucru nu este deloc întâmpl]tor sau accidental de vreme ce categoria interdicțiilor și a faptelor nepermise ocup] un loc fundamental în doctrina deontologic] din mai multe motive. În perspectiva deontologic], cea mai important] distincție se face între ceea ce este permis și ceea ce este interzis, iar definiția obligației are la bâz] ideea de fapt nepermis: ceea ce este obligatoriu nu se permite a fi omis
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care dirijeaz] comportamentul uman sunt exprimate „negativ”, sub forma interdicțiilor, iar acest lucru nu este deloc întâmpl]tor sau accidental de vreme ce categoria interdicțiilor și a faptelor nepermise ocup] un loc fundamental în doctrina deontologic] din mai multe motive. În perspectiva deontologic], cea mai important] distincție se face între ceea ce este permis și ceea ce este interzis, iar definiția obligației are la bâz] ideea de fapt nepermis: ceea ce este obligatoriu nu se permite a fi omis. Deși opiniile difer] cu privire la obligațiile ce le
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s]-si tr]iasc] viața dup] preceptele binelui. Dup] evitarea r]ului și îndeplinirea obligațiilor, nenum]rate alegeri mai r]mân inc] de f]cut. Din acest punct de vedere, opoziția fâț] de teoria consecințialist] este destul de puternic]. În timp ce doctrina deontologic] definește binele ca fiind o noțiune cu influent] sc]zut] (cu caracter exclusiv, eliminatoriu), consecințialismul consider] c] este o noțiune puternic] (cu caracter inclusiv, cuprinz]tor): individul acționeaz] corect numai atunci când, prin acțiunile sale, este maximalizat] utilitatea și procedeaz] incorect
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
maximalizat] utilitatea și procedeaz] incorect în caz contrar. Consecințialismul promoveaz] un sistem etic închis, în sensul c] orice acțiune nu poate fi decât corect] sau greșit], iar pentru a fi permis] trebuie s] fie obligatoriu corect]. Din punct de vedere deontologic, o fapt] poate fi permis] chiar dac] nu reprezint] posibilitatea optim] (sau m]car bun]) de acțiune. În cazul consecințialismului, faptă este permis] numai în momentul în care aceasta constituie modalitatea optim] de acțiune pentru subiect: nu este niciodat] ing
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe motiv c] nu acord] suficient] libertate de acțiune individului. Deontologii au considerat c] aceast] rigiditate a doctrinei consecințialiste deriv] din înțelegerea greșit] sau neînțelegerea caracterului permisiv și a celui obligatoriu al lucrurilor. Acțiunea direct] și formularea limitat] a constrângerilor deontologice sunt strâns legate între ele. Deși unii filosofi și teoreticieni au pus la îndoial] argumentele care stau la baza distincției dintre intenție și simplă prevedere și și-au exprimat incertitudinea legat] de ponderea argumentului moral în cadrul acestor diferențieri, numeroși deontologi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acestor diferențieri, numeroși deontologi apeleaz] la o asemenea distincție pentru a explica mijloacele de realizare a influenței directe. În acest sens, Nagel (1986, p. 179) afirmă c]... ...a face r]u cuiva în mod intenționat înseamn] a inc]lca normele deontologice. Aceast] maltratare este legat] de acțiunile, mijloacele sau scopul cuiva și nu de simplele consecințe ale unui fapt neintenționat pe care individul nu l-a putut preveni.” Pentru că o norm] deontologic] s] fie inc]lcat], este necesar ca cineva s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cuiva în mod intenționat înseamn] a inc]lca normele deontologice. Aceast] maltratare este legat] de acțiunile, mijloacele sau scopul cuiva și nu de simplele consecințe ale unui fapt neintenționat pe care individul nu l-a putut preveni.” Pentru că o norm] deontologic] s] fie inc]lcat], este necesar ca cineva s] comit] o greșeal]; ins] dac] aceasta nu a fost f]cut] din intenție (dac] nu a constituit modalitatea sau scopul acțiunii), individul nu este vinovat cu nimic (semnificativ). Atâta timp cât cineva nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Atâta timp cât cineva nu a s]vârșit o fapt] rea în mod intenționat, nu se poate afirma c] a greșit. Natură leg]turii dintre acțiunea direct] și formularea strict] a normelor nu este dificil de înțeles. Dac] acțiunea prohibitiv] a normelor deontologice vizeaz] doar intențiile, putem afirmă c] minciună este diferit] de ascunderea adev]rului, deoarece minciunile sunt obligatoriu intenționate (pentru c] urm]resc s] însele, s] induc] în eroare), în timp ce nedezv]luirea adev]rului nu este intenționat] (pentru c] scopul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ul ales ca mijloc de preîntâmpinare a altor rele. Dac] cineva face r]u unei singure persoane în scopul de a salva viața altor cinci persoane, vorbim de un r]u intenționat, și deci de o inc]lcare a normei deontologice. Ins], dac] subiectul refuz] s] sacrifice viața persoanei respective pentru a le salva pe celelalte cinci, nu putem vorbi despre o inc]lcare a normei, întrucat moartea celor cinci persoane nu a constituit o modalitate de acțiune sau un scop
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moartea celor cinci persoane nu a constituit o modalitate de acțiune sau un scop final al subiectului. iii. Aspecte nesoluționate și probleme potențiale Pan] în acest moment am clarificat structura de ansamblu și câteva dintre argumentele care stau în spatele doctrinei deontologice. Ins] exist] chestiuni la care nu s-a g]sit inc] r]spuns și care merit] o analiz] mai atent]. 1) Care sunt tipurile de acțiuni greșite și ce anume face că ele s] fie greșite? Teorii precum consecințialismul ofer
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
natura sau felul lor, motiv pentru care nu este nevoie de speculații legate de consecințele lor viitoare și nici de o încercare de calculare a valorii lor. Se poate ins] afirmă c] sunt acțiuni greșite acelea care încalc] orice norm] deontologic]. Este sugestiv] lista pe care o propune Nagel (1986, p. 176): Intuiția etic] obișnuit] recunoaște mai multe considerente care limiteaz] comportamentul individului în raport cu ceilalți. Exist] o serie de obligații speciale create prin angajamente și acorduri; constrângeri legate de minciun] și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lui Kant și, cu prec]dere, în urm]toarea afirmație: „Este moral în mod obligatoriu că fiecare persoan] s] fie respectat] în virtutea rațiunii cu care este înzestrat]”. (Formularea adus] de c]tre Alan Donagan se apropie mai mult de formatul deontologic: „Este inadmisibil] nerespectarea oric]rei ființe umane - în persoana altora sau în propria persoan] - în calitatea sa de ființ] rațional]”.) Tocmai în baza condiției de respectare a statutului celorlalți ca ființe raționale nu se admite supunerea lor la un tratament
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oric]rei ființe umane - în persoana altora sau în propria persoan] - în calitatea sa de ființ] rațional]”.) Tocmai în baza condiției de respectare a statutului celorlalți ca ființe raționale nu se admite supunerea lor la un tratament care contravine normelor deontologice. Aceasta este perspectiva propus] de c]tre Fried și Donagan. Abordarea respectiv] este completat] de ideea c] o acțiune este condamnat] de c]tre normele deontologice (și, prin urmare, nu trebuie, în nici un caz, realizat]) prin însuși conținutul s]u
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ca ființe raționale nu se admite supunerea lor la un tratament care contravine normelor deontologice. Aceasta este perspectiva propus] de c]tre Fried și Donagan. Abordarea respectiv] este completat] de ideea c] o acțiune este condamnat] de c]tre normele deontologice (și, prin urmare, nu trebuie, în nici un caz, realizat]) prin însuși conținutul s]u negativ. În opinia lui Nagel (1986, p. 182), identificarea unor comportamente negative permite depistarea acelor elemente care trebuie excluse din comportamentul propriu: Acțiunile proprii trebuie orientate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]