6,141 matches
-
bolnave de stomac le primesc foarte bine și pot fi digerate de acestea cu mai multă ușurință și mai grabnic. Din acestea nu se poate mânca mult, căci corpul indică la timp când este Îndestulat și atunci are În realitate destul. La Început, fructele crude provocă adesea diaree, deoarece fiind ușor de digerat dă afară În același timp și pe celelalte materii, aceasta Însă nu durează mult, și În curând vor ajuta să regleze digestia În chipul cel mai bun. Cele
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
prin care geții își trimit solie la Zamolxe iar drept concluzie: ,,Tot acești traci cînd fulgeră și tună, aruncă săgeți în sus spre cer ca să amenințe divinitatea, căci ei nu cred că există o altă divinitate decît a lor... Dar destul e atît cît am spus, fie că a existat un om cu numele Zamolxis, fie că a fost o divinitate indigenă a geților... V...Poporul tracilor, este după cel al inzilor cel mai mare dintre toate popoarele. Dacă ei ar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
mă bați și aș fi învățat. Te-am bătut mă dar tot n-ai învățat! El umilit de necazuri: Trebuia să mă bați mai tare și aș fi învățat și eu ca Florica sau ca Ștefan. Nu m-ai bătut destul, mamă. Ce jale la înmormântarea soției lui! Câte lacrimi istovitoare! După decesul soț iei, copii lui au fost îngrijiți de bunica Iordana un timp. După o vreme de doliu, unchiul Scarlat s-a recăsătorit pentru că nu era în stare să
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
ale «Marelui Om»... Un bătrân ṛși, asita, zboară prin văzduh din Himalaya până la Kapilavastu, cere să-l vadă pe nou-născut, Îl ia în brațe și, înțelegând că va ajunge Buddha, începe să plângă, știind că el, asita, nu va trăi destul ca să-i poată urma învățătura”. Tatălui i s-a prezis Marea Plecare a Fiului, dar nu a putut face nimic pentru a-i schimba destinul. Fiul său are patru întâlniri destinale care, în cele din urmă, l-au convins să
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
îl aplică după scrisorile medicale din Viena. Dintre destul de multele trimiteri, apelăm la scrisoarea sa către Veronica Micle din 6 iunie 1882: ,,Nu știu încă bine unde să plec: la Pucioasa, la Strunga, la Balta Albă, la Lacul Sărat, dar destul că de plecat trebuie să plec căci picioarele mele au nevoie, fie de băi sărate, fie de băi alcaline, dar însfârșit de băi cari au efect determinant asupra pielei. Tratamentul intern e stabilit deja... Fier, fier și iar fier, în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mult încă, să muncească o muncă grea, foarte grea, spre a-și câștiga existența de toate zilele” iar revista pune o notă de subsol: ” Eroarea autorului. Eminescu a avut întotdeauna cu ce îndestula trebuințele sale modeste și îi rămânea timp destul și pentru studii și pentru petreceri și distracții. Nota Dir.” (p. 758) Iacob Negruzzi, ca Director al revistei, neagă sau nuanțează ceea ce afirmase el însuși în iulie. Asemenea nînțelegeri, reveniri, incongruențe arată tocmai frământările din grupul apriopiaților lui Eminescu și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Pronumeralele apar cu rol de cuantificatori ai grupului verbal: citește de n ori. 4.3. În limba actuală, se extinde utilizarea tiparului sintactic în care adverbul cuantificator se atașează grupului adjectival sau adverbial, în antepunere, prin prepoziția de: cât (atât, destul, suficient, egal, consternant, descumpănitor etc.) de bun (vezi descrierea sintactico-semantică a tiparului, la Pană Dindelegan, 1992: 85-93, 103-111). În tipar sunt atrase inclusiv adjectivele/adverbele cuantificatoare: Avansezi suficient de mult spre înăuntru (A. Pleșu, Despre îngeri: 73 și în CLRA
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
de tânăr" înseamnă: "Mă simt amenințat la vârsta mea". "Măcar să fi... " este folosit pentru a arunca vina altundeva: "Măcar să fi venit salvarea mai repede". într-o dispută sau dezbatere, formule ca: "Nu te amesteca!", "Las-o baltă!", " Am încheiat discuția", " Destul mi-au auzit urechile" și "La ce mai folosește" înseamnă, toate: "Nu mai pot suporta această situație". METALIMBAJUL ÎN AFACERI Când se întâlnesc oameni de afaceri și negociatori, metalimbajul abundă. "Nu spun că ar trebui să faceți asta, dar" înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
anume îl interesează pe celălalt. Persoanele cele mai plicticoase sunt acelea care nu iau act de dorințele și nevoile celorlalți. Cel mai bun exemplu îl constituie acel gentleman distins, care, la o petrecere, adresează următoarele cuvinte unei femei: Am vorbit destul despre mine. Hai să vorbim și despre dumneavoastră. Până acum ce părere v-ați format despre mine?" A fi sincer și a păstra dubla perspectivă este un lucru foarte important și în utilizarea eficientă a celorlalte deprinderi despre care vom
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
Buddha se simte epuizat fizic și Ănanda îi pregătește un culcuș sub un tufiș de săla. Discipolul preferat izbucnește în hohote de plâns, dar muribundul, cu o privire liniștită, îl consolează, așa cum făcuse și Socrate înainte de moarte cu discipolii săi: „Destul, Ănanda; încetează să te chinui și să jelești. Nu-ți spuneam eu că suntem despărțiți, separați, rupți de tot ce ne e drag și de tot ce iubim? [...] Cum poți crede că ceea ce se naște nu moare? Acest lucru este
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
în lumea oamenilor”. Auzind acestea, Asita a zburat până la Kapilavatthu, a cerut să-l vadă pe noul-născut, l-a luat în brațe și, înțelegând că va ajunge Buddha, a început să plângă, știind că el, bătrânul, nu va mai trăi destul ca să-i poată urma învățătura. Apoi, Asita a făcut următoarea prezicere:”Cea mai de sus înălțime a pătrunderii (cu mintea) o va atinge acest copil; el are să vadă ceea ce este mai pur și va face să se-nvârtă roata dreptății, el
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
două zile va să zică, strivesc pe Cațavencu, și el nu e nicăiri. Unde e? Pentru ce nu s-arată?... Are scrisoarea, pentru ce nu o publică? Pentru ce a dispărut, nu știu, din ce motive nu publică scrisoarea, nu-mi pasă,destul că nu o publică... Și-l crezi tu pe mișelul capabil să nu o publice pentru altceva, decât pentru că nu poate? Zoe: Ce inimă! Ce judecată ai, Fănică? (cu frământare concentrată.) Dar aste două zile cum am trăit eu?... Ce
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ce scoteau... Pe mine Securitatea m-a făcut pur și simplu că-s legionar, că am luat parte la Buitur, la nu știu ce..., că aș fi cântat. Da’ eu n-am cunoscut Buiturul, n-am fost niciodată acolo. Da’ a fost destul ca să Îmi mai dea 15 ani. Am aflat ulterior că totul n-a fost decât o Înscenare În ceea ce mă privește. Am plătit că am fugit de la Cernăuți și m-am afirmat, și trebuia să dea cu mine de pământ
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un Început de convingeri naționaliste din timpul ungurilor, dar rușii ni s-au părut mai periculoși... În ’40, ei o luat și Basarabia, și asta știam tot din discuții cu oamenii mai În vârstă, care cunoșteau problema... Acuma nu era destul că era Basarabia luată, și În ’45 o vrut să ne ia și pe noi, Maramureșul, dar tot atunci, puțini știu, și Moldova, pân’ la Carpați or vrut-o... Când o ocupat Moldova, Iașul, primarii erau numiți de ei, aveau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de la speranță la disperare... Deci viața noastră a fost Între speranță și disperare și nu se poate plăti... Noi primim ceva bani pentru fiecare an de detenție... Știți asta, nu? Avem indemnizație și destul de bună, da’ cineva zice: „Nu-i destul, că și-așa-s bătrân și nenorocit, nu-mi ajung banii de medicamente!”. Și medicamente gratis avem dreptul, da’ nu există medicamentul, sau dacă au, trebuie să stai la coadă, să te umilești cu atâta lume, mai nenorocită ca tine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
rău. Și zic: „D-apoi, n-am fost, că nici nu știu ce trebuie să fac și cum să fac”. Și-apoi, când o zis de declarație, atunci am izbucnit: „Știți ce, vă spun așa, domnule căpitan, nu v-o fost dumneavoastră destul? Mi-ați ucis soțul, mi-ați dat zece ani de Închisoare, mi-ați luat tot ce-am muncit timp de cinci ani de căsnicie, tot ce am realizat, mi-ați lăsat fetițele pe drumuri, nu mi-am putut exercita meseria
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
exercita meseria pentru care mi-am ros coatele pe băncile școlii 14 ani, ce mai vreți de la mine? N-am făcut destulă pedeapsă pentru o farfurie de mâncare pe care i-am dat-o fratelui meu? Nu v-o fost destul?”. N-am mai putut rezista și am izbucnit În plâns. „Vai, iertați-mă, n-am vrut, vai, vai, nu, dar știți”... „Știu un lucru, să mă lăsați să pot să Îmi trăiesc viața... V-o spus cineva că nu muncesc
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Îi spuneam: „Mă, futu-ți Dumnezeu’ mă-tii, eu tot te omor pe tine! Ies eu de aici, că n-o să mă las omorât de tine, și tot te omor”. Îi spuneam când eram numa’ noi doi... Păi mă bătuse destul, cât mă-sa să mă mai bată? Între noi era pe viață și pe moarte toată asta... Probabil că mi-a dat pachetul ăla și de frică sau l-am impresionat pur și simplu, pentru că eram și eu uimit... Mureau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu Gherghișan au ajuns la bătaie, iar eu am sărit Între ei să-i despart. Și Întâmplarea a făcut că am sărit cu fața către Dincă și l-am luat de mâini: „Stai, mă! Sunteți nebuni! Nu suntem noi chinuiți destul?”. Ne mai trebuie alt chin? Și Petrache Gherghișan, peste mine, i-a mai dat un pumn ăstuia. Ăsta a bătut În ușă, a venit gardianu’... În fine... Ne-a scos la anchetă. Și ăsta a reclamat că noi facem politică
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că în societatea românească trăiesc două curente puternice și predominătoare. Unul, al așa-zisei aristocrații, care găsește rău tot ce este românesc și desprețuiește scena românească cu desăvârșire, și altul al șovinismului, al patriotismului absurd care găsește bună orice inepție, destul să fie românească.“ Foarte tânărul gazetar, aflat la începutul unui drum care va dura 54 de ani, se orienta cu destulă siguranță și în problemele politice ale vremii, condamnând, de pildă, marile puteri europene (în cazul respectiv Austro-Ungaria și Germania
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pusŭ în tine speranțe legitime. iii În viéța conjugale, în viéța sociale În cerculŭ sapiențilorŭ, în cursu ierarchiei Ți-e scrisŭ să fii ferice cu-uă sórte speciale Și numele-ți celebru în fastele istoriei S-onóre România Câtu te-amă poesia. Este destul să citim aceste câteva rânduri spre a ne încredința că Heliade atinsese pragul decadenței, căci în lipsa producției valoroase, pentru care pierduse înzestrarea, se deda acum la aceste copilării menite numai să distreze pe obicinuiții seratelor sale.44 86 bucureștii de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
concesionarului; guvernul mai era acuzat că a primit un aranjament ce i-a fost impus de către guvernul din Berlin. Ministrul Costa-Foru răspunde că: „Ziariștii îl atacă fiindcă i-au tot cerut bani pentru ca să susțină concesiunea, că el le-a dat destul ca să mănânce și ei o bucată de pâine, dar că nu le mai poate da“. Ghica fiind învinuit nominal că ar fi intervenit pe lângă A.D. Holban, președintele „congresului“, în favoarea gazetelor nesupuse). În ultima sa ședință, de la 8/20 noiembrie 1871
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
acte, traducțiune] Idiotul, dramă [în 5 acte], tradusă Curierul de Lyon, dramă [în 5 acte], tradusă Lucreția Borgia, dramă [în 5 acte], tradusă Apoi anunțul vestea că reprezentațiile vor urma de 10 până la 12 ori pe lună deoarece nu era destul public pentru ca reprezentațiile să poată fi date zilnic. Prețurile serale erau: benuar, 24 lei noi; lojă de rangul I, 20 lei noi; loja de rang II, 12 lei noi; stal I, 4 lei noi; stal II, 3 lei noi; stal
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu! a ta moarte... (Imitațiune) Nu! a ta moarte nu-mi folosește. Nu! astă jertfă eu n-am dorit! Dă-mi numai pacea care-mi lipsește! Adică: du-te cum ai venit! Destule chinuri, dureri amare Și umilințe am suferit, Destul, căci răul va fi prea mare De nu te-i duce cum ai venit! Ochiu-ți de șerpe nu mai mă-nșală El fericirea mi-a otrăvit; Schimbând-o-n soartă tristă, fatală, Du-te, dar, du-te cum ai venit! Ferul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
-și rup pingelile! Paparudele! 17 etc., etc 412 addenda 17. „Paparudele“, Ghimpele, an. XIII, nr. 11, 30 aprilie 1872, pp. 2- 3. Din Ghimpele de la 28 mai: jocui mincei al marelui prusac 18 N-o mai reproduc, dar titlul spune destul. Tot din Ghimpele: ieri și azi Dedicațiune unei statuie Când fuseși adusă-n țară Totul părea primăvară Ș-auzeai voci românești: — Să trăiești! — Să trăiești! Dar vântul pe cer se-ntinse Negura țara coprinse Ș-o cobe jelește azi: O să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]